38,816 matches
-
a libidoului. Însă rochia aceea verde era departe de a fi provocatoare. Decolteul îngust (îl văzuse atunci când ea intrase și se așezase la masă), nu permitea privirii decât contactul cu lănțișorul de aur de care fusese agățat un medalion oarecare. Spatele femeii nu era gol, astfel încât niciun bărbat din încăpere nu-și putea plasa un virtual deget arătător între omoplați, pentru a coborî, apoi, încetul cu încetul, prelungind și amplificând satisfacția, înspre mijloc, către locul magic în care ar fi simțit
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
vru să se ridice de la masă și să o invite la dans (bineînțeles că nu avea să fie refuzat, cel puțin așa se întâmpla în scenariul creionat în minte, iată-i pe amândoi, lipiți unul de celălalt, mâna sa pe spatele ei, transmițând dorința, mâna ei în cealaltă mână a sa, strângându-l ușor, privirile intersectate...), dar nu făcu niciun gest. Se întrebă, în schimb, care putea fi culoarea ochilor ei (verde, nici nu încape discuție, da, verde, mai licitează cineva
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
mai licitează cineva?, o dată, de două ori, de trei ori, adjudecat) și continuă să o privească, în timp ce saxofonistul se opri pentru câteva secunde, sorbi o gură de apă dintr-un pahar, apoi reîncepu să mângâie clapetele instrumentului (mâna sa pe spatele ei, mâna ei strângând ușor mâna sa) și o altă melodie întinse voaluri fine peste mese... La finalul programului, o văzu ridicându-se. O femeie înaltă, îmbrăcată în rochie verde, cu păr lung, negru, ondulat, o femeie care fuma mult
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu undeva de unde ar fi putut să dea măcar un telefon. Îl rodea pantoful stâng și se aplecă pentru a desface șiretul. Își aranjă ciorapul, apoi făcu o fundă strânsă. Și merse mai departe, cu pădurea pe umeri, împins din spate de o mână iluzorie. Încercă să apese frâna chiar în clipa în care îl văzu pe bărbat traversând strada cu pași mari. Realiză, surprins, că nu funcționa. Îl lovi în plin, iar zgomotul i se păru un bubuit de tunet
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
scris nici măcar testamentul, poate că ar fi trebuit să facă asta încă de când se mutase în noua casă (he, he, poate în mormânt, ia uite cum te presează realitatea, la propriu!). Se întoarse într-o parte și se sprijini cu spatele de perete. Peretele din fața sa îi presa, deja, pectoralii, iar plămânii încercară să încheie un iluzoriu pact de neagresiune și respirația deveni sacadată, pentru a nu bomba mult prea mult pieptul. Curios, dar peretele acela îl fascina. Înainte de a închide
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și se uită la ele, toată ziua. Bea cafea. Fumează. Iar se uită la tablouri. Se îmbracă în ținută de seară, ia masa în sufragerie, este servită ca o doamnă din înalta societate de un majordom, era să cad pe spate când am auzit, apoi se retrage în bibliotecă, demnă, bea coniac cu ibricul și se zgâiește la pereți până o dor ochii și adoarme n fotoliu. O scutim de oboseală. Deci avem un majordom. Are o sută cincizeci de ani
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
neapărat tutunul putea fi considerat cel mai rău lucru într-o lume absurdă, măcinată de cu totul alte griji sau dezastre. Lăsă privirea să treacă ușor de la un tablou la altul, o mângâiere vizuală care îi provocă fiori plăcuți pe spate, permițându-i apoi să poposească într-un spațiu gol, acolo unde ar fi trebuit să fie (sau urma să fie, este și aceasta o ipoteză de care trebuie să ținem seama) o altă operă de artă, produsul finit al unor
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pe care le introduce în viața lor, cu o perseverență aproape diabolică, infatuatul domn Destin. Iată cruda realitate, iar excepțiile, așa cum se spune, confirmă doar regula. Ușa decupată în mijlocul bibliotecii se deschise ușor și un bărbat înalt, puțin adus de spate, cu părul alb, lăsat să crească un pic mai lung decât ar fi trebuit, intră în încăpere. Vestă, cămașă albă, papion, pantaloni călcați la dungă, una perfectă, doar nu vă imaginați personajul îmbrăcat în niște trențe, nu?, un adevărat majordom
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cinci zile la rând, nicio mișcare, același program, n-are musafiri dea dracu` ce e ea, îi place să stea singură, e cu nasul pe sus... Snoabă... ...la unșpe stinge felinarele, se bagă în scutece, sforăie, întuneric beznă, intrăm prin spate, pac geamul, pac încuietoarea, pieces of cake, biblioteca e la parter, hoașca doarme la etaj, majordomul are hogeacul lângă bucătărie, nici n o să știe dacă visează sau e treaz, umflăm pictorii, drum bun, sleep well, fetițe și băieți, sweet dreams
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
totdeauna în tablou, cu buzele lipite, ninși de flori albe, căzute dintr un măr. O fetiță, în iarbă, jucând-se pe lângă Casa Păpușilor, în vreme ce alături de ea, întinși pe o pătură cadrilată, părinții ciocneau pahare cu vin roșu. Se vedea în spate creasta unui munte, acoperită cu un capișon alb. Fetița avea ochi albaștri și privea direct către pictor. O undă aproape insesizabilă de mirare se putea citi în ochii ei... Majordomul își privi ceasul pe care îl scoase dintr-un buzunar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
evident, pentru că viața nu poate fi prinsă în pumn decât de câțiva oameni, iar aceștia se nasc cu acest dar, nu îl capătă pe parcurs. Își șterse cu dosul palmei o lacrimă care apăruse la colțul ochiului stâng, apoi întoarse spatele trecutului și urcă în avion. Un zâmbet larg i se desenă pe față, iar stewardesa îi arătă, amabilă, unde se află locul său... De undeva, dintro altă lume, zâmbi și Lady Esmeralda. Jurnalul unui condamnat la durere (fragment de roman
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
prin carnea mea. Nu. Mi-a venit să vomit, am dus mâna la gură, iar curva m-a întrebat dacă nu vreau un pahar cu apă. Am dat din cap, adică DA, CURVO, VREAU, iar ea s-a dus în spate, poc-poc-poc, pe tocurile înalte, și a venit cu un pahar din plastic alb, plin cu apă. Rece. Poate că are acolo, în spate, un aparat din acela cu bidon înfipt în vârf care îți dă apă rece sau caldă, după ce
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pahar cu apă. Am dat din cap, adică DA, CURVO, VREAU, iar ea s-a dus în spate, poc-poc-poc, pe tocurile înalte, și a venit cu un pahar din plastic alb, plin cu apă. Rece. Poate că are acolo, în spate, un aparat din acela cu bidon înfipt în vârf care îți dă apă rece sau caldă, după ce apeși pe o clapetă, în funcție de preferințe, sau poate că a luat apă direct de la chiuvetă. Am băut-o pe toată, mi-a și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
importante despre viață. De pildă să nu ai niciodată instincte materne în relația cu oameni pe care nu îi cunoști cu adevărat. Să nu le aduci apă dacă nu dorești să dai, cumva, de necazuri. Să privești tot timpul în spate, atunci când te îndepărtezi de ei, fiindcă altfel s-ar putea să te trezești cu zece degete care se strâng în jurul gâtului tău, în vreme ce un penis vascularizat împinge nervos șlițul pantalonilor și îți atinge curu`. Da, aș avea foarte multe de
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
pentru a aprecia fiecare minut din viața pe care o trăiesc. În vis, curva din Babilon era dezbrăcată. Avea, în schimb, ecusonul, iar ecusonul era prins de sânul stâng. Acul - toate ecusoanele astea au un ac de siguranță, lipit pe spate, nu se poate să nu le fi văzut - trecea chiar prin sfârcul ei, dar se pare că nu-i păsa. Sau nu simțea nicio durere. Sau se obișnuise cu durerea, ceea ce nu este imposibil, având în vederea experiența mea. Și, paradoxal
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
că în vârful ierarhiei se află cărțile de geniu. Unde să punem însă cărțile nescrise? Cărțile al căror conținut a fost împărtășit treptat prietenilor sau altui gen de auditoriu, ideile dezvoltate rătăcind acum stinghere prin ceea ce numim cultură, împingând de la spate idei pe care alții se grăbesc mândri să le publice. ٭ Îmbâcsite! Acesta este termenul cu care tind să-mi caracterizez gândurile. Să nu mă întrebați de ce! (Aș fi nevoit să vă arăt ceea ce poate nu a-ți văzut). Povara responsabilității
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
deznădejde. Nimeni nu știa ce să mai facă ca să-i intre În voie! Când nimeni nu se aștepta, misterul fu dezlegat, toți, și Împăratul și slujitorii au văzut cum pasărea favorita zbura Încolo și Încoace cu furculița de argint În spate.Cu siguranță era o hoață. Și toți hotărâră că pasărea trebuie legată de picioare cu o ață și Înecata În fântâna arteziană astfel Încât toate păsările din grădină să ia aminte.Numai copilul slujitorului de la grajduri a plâns. Stând În cuibul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
imaginați-vă ce ar fi făcut pasărilor. Într-o seară, după obiceiul ei, cioara iși puse În gând să fure ceva, așa că plecă de acasă, tare mândră de penele ei albe.Se Îndreptă spre gospodăria unui țăran bătrân care avea spatele Încovoiat și palmele crăpate de la munca câmpului.Văzuse și auzise multe la viața lui, dar o pasăre așa obraznică ca cioara, nu mai văzuse.Așa că, moșul Își puse În cap să o lecuiască pe cioară de trufia ei.Nu vroia
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
fiecare an de ziua lui, prin toată lumea Împărțind daruri tuturor copiilor: dulciuri, jucării, cărți, hăinuțe. Când se trezi , Crăciun văzu că parul i se albise de tot, iar barba Îi crescuse până pe piept.Copii nu erau nicăieri.Își luă În spate sacul plin cu daruri și plecă la copii de departe li aproape, din răsărit și din apus, din marile orașe și din cel mai mic cătun. Acum Crăciun iubește copiii, mai ales pe cei isteți, frumoși, dar mai ales pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
că nu degeaba erau turci, veneau iarăși și mai mulți și mai porniți pe rele.Și atunci Ștefan iar Încrunta din sprânceană.Și nimeni nu cuteza să-l supere În acele momente. La curtea lui era un voinic lat În spate, cinstit și viteaz, curajos și neînfricat.Lui Ștefan Îi era tare drag pentru că feciorul avea o fire veselă și poznașă și mereu găsea câte o vorbă de duh care Îl făcea pe domnitor să râdă.Îl chema Ionuț Brad și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
omul și sări În spatele lui.Centaurul sărea, mugea, zvârlea, dar omul nu se da batut.Omul scoase de la brâu o sfoară groasă, făcu un lasou cu care legă coarnele animalului și-i tot tragea capul cât de tare putea pe spate.Apoi omul se ascunse Într-un ungher al labirintului.Centaurul turba de mânie căci nu putea să-și elibereze cornele, capul Îl durea, Începea să obosescă.Omul puse În calea dihaniei un laț care o prinse, Îi Înclestă picioarele așa Încât
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Însă cu gând rău, căci luase cu el și sabia lui Încovoiată ca o seceră pe care o ascunsese sub haină. Avea de gând ca Într-un moment prielnic să se repeadă asupra lui Ștefan, să-l răpună mișelește pe la spate ca să poată lua liniștit Moldova. La un moment dat Însa, pe când țiganii ziceau cu foc din viori și din cobză, un curtean Îi șopti ceva la ureche lui Vodă. Inima sultanului sări de la locul ei, acesta gândindu-se că slujitorul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Începuse să și piardă Încrederea că o să găsească un flăcău demn de urcat În tron, iată că Într-o zi se auziră niște pași În sala mare. Împăratul miji ochii lui bătrâni și văzu un flăcău vânjos și lat În spate, cu ochii ageri și strălucitori, cu plete negre, dese, până pe umeri. Era Înalt și bine legat și purta sabia cu mândrețe. Împăratul Îi spuse și lui de cele trei probe și nerăbdator, cerea mereu știri despre Anul Nou. Flăcăul nu
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
capăt, i-au Împiedicat. Dar iarba fiarelor, cum o păscura animalele, desfăcu toți caii Împiedicați. În vremea aceea trăia un om mărunțel pe care toți Îl strigau Moș Arici, nu pentru că ar fi fost bătrân, ci pentru că era adus de spate și privea mereu În pământ. El avea picioarele scurte și ori de câte ori Îl Întâlneai, căra vreascuri și nuiele cu spatele. Ei bine, acel om singuratic auzise de la bunicul său cum că iarba fiarelor ar crește pe stânci, o vezi ușor pe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
un om mărunțel pe care toți Îl strigau Moș Arici, nu pentru că ar fi fost bătrân, ci pentru că era adus de spate și privea mereu În pământ. El avea picioarele scurte și ori de câte ori Îl Întâlneai, căra vreascuri și nuiele cu spatele. Ei bine, acel om singuratic auzise de la bunicul său cum că iarba fiarelor ar crește pe stânci, o vezi ușor pe Întuneric, ea scânteind. Mai auzise că deși este veninoasă, ea da puteri miraculoase celui care Îi vede floarea albă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]