3,995 matches
-
care se agită în dreptul paravanului cu draperii brodate. Fata n-a coborât. Se întreabă dacă nu cumva e bolnavă sau, poate, foarte în vârstă. Curând, ploaia se întețește, iar picăturile mari cad în praful de peste tot, ca niște bombe. Cămilele speriate se agită pentru că nu li s-a scos piedica de la picioare. Servitorii aleargă care încotro, în jurul bagajelor. Moti Lal continuă perseverent să discute cu Forrester, care descalecă și scoate șaua de pe cal. Moti Lal nu este stăpân aici, o, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
văzându-și arse scrum niște scrisori de dragoste pe care le ascunsese cu grijă și la care ținea mult. Acestuia i-au urmat un bengal sașiu, un hindus din Sindhi, alcoolic și pasionat de Keats, apoi doi sau trei studenți speriați și chiar un englez, care a plecat după prima lecție, spunând că nu va mai pune piciorul în casa aceea. Anjali puse toate aceste manifestări pe seama sângelui stricat și era gata oricând să-și susțină afirmația în fața noilor veniți. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
astfel de turnură. Cam după o oră, lasă să intre servitorii cu coșurile de ceapă și cu o cadă de tablă emailată. Fără a se mai gândi la decență, se dezbracă și sare în cadă. Una din servitoarele tinere fuge speriată afară și trebuie forțată să se întoarcă la munca ei. Cepele sunt tăiate și aruncate în cadă. Fiecare fir de ceapă existent în sabzi mandi este adus aici și toată lumea din casă începe să taie. Treptat, membrele slăbănoage ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ridice din mlaștina originii sale, i se ridică în gât. Îl fac să se înece văzând figura aceea insolentă, aerul de cerșetor. — Ia-ți labele murdare de pe mine, nătărăule! Băiatul se dă un pas înapoi. Harry se uită la el, speriat. Ceea ce i se pare cumplit este tocmai faptul că au același sânge. Poate că Harry a avut mai mult noroc decât el, cunoscând bine engleza și învățând să se poarte manierat. Dar au același sânge, fără doar și poate. Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
îmbrăcat! Confuz, Pran lasă ochii în jos spre trupul său îmbrăcat în burka. Privirea ăi este atrasă, însa, de ceva neplăcut. Pe tavă printre bolurile cu ingrediente de paan, se află un cuțit lung, curbat, bine ascuțit. Urmărindu-i privirea speriată Khwaja-Sara ia cuțitul și-și trece degetul noduros peste lamă. — Nu mă puteți opri aici, murmură Pran răgușit. Vreau să plec. Am fost adus aici împotriva voinței mele. Vorbele lui au fost o mare greșeală. Foșnind din mătăsurile cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
față. — Nu! scuipă Khwaja-sara. Încearcă din nou. Cine ești? — Eu... încă o palmă. Nu! Din nou! Această serie de întrebări și lovituri continuă până când Pran (care a mai încercat și „vă rog, nu mă mai loviți“ și chiar „Rukhsana“) murmură speriat: — Nimic, sunt un nimic. — Foarte bine. Acum, spune-mi, eu cine sunt? — Sunteți Khwaja-sara. Câtă impertinență! Altă palmă. Nu știu! Nu știu! — Bine. Ți-ai însușit spusele mele. Pran este dezorientat. Se simte foarte controlat, numai că în sensul invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
făcea Gus cu toate actele pe care le aducea în fiecare seară în bungaloul său, cu o privire sumbră pe chip. Întrebările ei îl aduceau în pragul disperării. Cum era să-i spună că pe zi ce trece era din ce în ce mai speriat, că verifica disperat prima și apoi fiecare din listele mâzgălite în grabă pe care le înfunda în buzunarele uniformei? Charlotte preferă în aceste condiții să exceleze în munca sa domestică, apucându-se, cu toată convingerea, să terorizeze servitorii, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dintre acele zile. Zâmbește și face cu mâna. De-a lungul anilor, a învățat să-i interpreteze gesturile fără greș. Cu Minty, nu se știe niciodată. Trebuie să intuiești. Se vede că-i e cald și presupune că e și speriată. Când este așa, mai bine s-o Lase în Pace. Astfel, sir Wyndham își organizează felul de a-și înțelege soția. Un titlu din două cuvinte. Câte o coloană pentru fiecare dintre stările ei schimbătoare, începând cu Aproape Adormită, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ordine și bărbații se ridică fără grabă să le execute. În spatele lor, sunt două mormane de frunze, acoperite cu crengi. Pran își face loc pe lângă foc, se îndreaptă spre ele și este întâmpinat de un sunet profund, iritant. Un urlet. Speriat, realizează că se află în fața a doi tigri, în cuști. Se uită leneși la el cu limbile scoase și ochii apoși, abia îi înregistrează prezența. Se întoarce spre fotograf în căutarea vreunei explicații. Toți bărbații rânjesc la el de parcă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai există. Charlie se simte ultimul bastion al ordinii în acest loc, o insuliță în marea haosului, o stâncă singuratică izbită de valuri, acoperită de steagul britanic zdrențuit. În cele din urmă, fotograful slăbește pasul, iar Pran aude mugetul vițeilor speriați. Au ajuns în la locul vânătorii. Privesc printre frunze luminișul, unde se află cele trei nefericite animale, care se vânzolesc dintr-o parte în alta, agitate. Apucându-l de guler, fotograful îi arată machan-ul maiorului. — Cel de acolo. Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
aleargă după el, ținându-se de umărul rănit. Dacă nababul a fost cel care a răcnit, nu va fi niciodată clar pe deplin, pentru că prin luminiș umblă și tigrul cel mare. Aparatul se mută rapid asupra prințului Firoz, care scâncește speriat, ridicându-și lenjeria murdară și încercând să se ferească de fiara uriașă. Câteva gloanțe nimeresc în pământ, în jurul prințului, cărora li se răspunde cu câteva focuri de pistol, în mod bizar orientate spre machan-uri. Apoi, maiorul Privett-Clampe, steaua de film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trupuri căzând ca secerate de o pală de vânt ce se năpustește asupra unui lan de grâu. Apoi, apoi cineva l-a luat și la dus de acolo. Singura ieșire din Jallianwala Bagh era prin spatele liniei de soldați. Oamenii speriați se călcau în picioare, încercând să escaladeze pereții. Generalul a ordonat trupelor să tragă acolo unde era mulțimea mai concentrată. Soldații au tras, au reîncărcat, au tras din nou, au reîncărcat și tot așa. Între tiruri mai era câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
intrare. Se oprește un moment. Cum să intre? Dar nu are de ales. Intră și nu-l întreabă nimeni nimic. Locul este plin de lume care așteaptă să fie evacuată. Mirosul de sudoare stătută îl lovește ca un pumn. Oamenii speriați sunt înghesuiți pe peron, în sălile de așteptare, la bufet, la ghișeul de bilete. De parcă ar fi fost absorbiți într-o gaură neagră. Duhoarea trupurilor, izolată deodată de celelalte mirosuri ale Indiei, este șocantă. O notă distinctă de ulei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
diferite tactici de a-i face mai cooperanți. Le zâmbește. Le cântă. Le oferă notițele făcute cu diferite culori despre recensământ și nu le mai cere înapoi. Cu toate acestea, nimic nu-i face pe oameni să fie mai puțin speriați, nimic nu-i ușurează munca. Însoțitorii săi îi detestă pe Fotse și nu suportă să-i atingă din cauza bolilor și a poluării. Când trebuie să-i tragă afară din ascunzători pe localnicii mai mai șovăitori, aceștia își manifestă disprețul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Gord vorbind despre dumneata. Și mi-am închipuit că așa trebuie să fii... - Nemaipomenit! - Așadar, corespunzi întru totul ideilor mele preconcepute despre dumneata. - Ce drăguț! - Nu înseamnă oare asta că-mi ești predestinată? - Oare?! făcu vocea ei adâncă și puțintel speriată. În ochii tulburi și injectați ai lui Homer vitraliile deveniseră luminile îndepărtate ale metropolei, iar cele trei altare - un vesel carusel infinit. - Analiză în undele delta! ceru Zeul Concentrării. Două brațe metalice coborîră de undeva și, cu precizie și indiferență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
să fac cu el.“ „Las’ că-ți arăt eu!“ s-a oferit. El acolo, eu aici. A început să-mi dea lecții la telefon. Închi puiește-ți tu, mie, care eram complet pe altă lume. Îmi vorbește de mouse. Eu, speriată: „Unde-i șoarecele, care șoarece?“ Pe urmă, icons. „Care icoane? Unde?“ „Pe ecran, uite-le acolo.“ După nu știu câte „ședințe tele fonice“, am învățat. Sergiu, altfel, cartea mea, am scris-o la calculator. — Vezi ce bine ți-a priit! După vreo
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
îl îmbrățișă. Râsul lui îi provocă mamei și mai multă tristețe. Băiatul își scoase batista și îi șterse lacrimile. Vru să știe ce o supără, însă ea nu vru să-i răspundă. Apoi el se opri din joacă și deveni speriat. În acel moment, din Curte se auzi zgomotul tobelor. Era semnalul prin care i se cerea împărătesei Chu An să se grăbească. Ea își îmbrățișă fiul încă o dată. Sunetul tobelor devenea din ce în ce mai tare. Hsien Feng arăta înspăimântat. Mama sa își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Soo, cea mai tânără fată, care a plâns în fața Majestăților Lor. Sensibilitatea lui Soo necesită tandrețe și grijă. E o orfană adoptată la vârsta de cinci ani de către unchiul ei și oricine poate vedea cât e de tristă și de speriată. Marea Împărăteasă a trimis doctori să o examineze, iar aceștia au ajuns la concluzia că are mintea tulburată. Soo nu s-a oprit din plâns nici măcar după ce a fost aleasă în mod oficial. Eunucii au numit-o Salcia Plângătoare. Marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
părul de culoarea paielor? Peisajul alcătuit de fruntea-i ridată s-a modificat din dealuri în văi adânci: Întreaga familie a unui rege a fost omorâtă după ce a fost răsturnat imperiul. Toți, inclusiv, copiii! Fusese satisfăcută să observe că suntem speriate de vorbele ei: — Șleahtă de analfabete, a urlat ea. Pe neașteptate, din gâtul ei au răsunat o serie de „Ooohhha, haahaaha! Ohhha, hahaha!“. Mi-a luat ceva timp să-mi dau seama că râdea: — Frica e bună! Ooohaha! Frica vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trimisă de judecătorul lumii de dincolo ca să găsească un înlocuitor. Pentru a se întoarce pentru viața următoare, trebuia să facă în așa fel ca înlocuitorul ei să moară la fel ca ea. O liniștesc pe Nuharoo, dar sunt eu însămi speriată. Se întoarce la ea la palat și devorează toate cărțile cu fantome pe care le are. Peste câteva zile mă vizitează și îmi spune că a descoperit ceva ce ar fi bine să știu și eu: — Cea mai cruntă pedeapsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și i-am dorit amândoi Majestății Sale sănătate. Burta mea era prea mare ca să fac plecăciuni, dar pentru a-i arăta disperarea care mă apasă m-am forțat să mă înclin. Nu a trebit să mă prefac - eram cu adevărat speriată. Majestatea Sa m-a scuzat și mi-a spus să mă ridic. Am refuzat și am stat în genunchi până când soțul meu a deschis gura. I-a spus fratelui său că am coșmaruri, că nu-mi mai revin din tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Nuharoo să mă vadă. Sunt sigură de ce îi spune: cu cât sunt spânzurată mai repede, cu atât mai bună va fi viața ei. Îi descrie o viață fără rivale, o viață în care doar cuvântul ei contează. Nuharoo este prea speriată ca să gândească. Știu că nu are încredere în Su Shun, dar s-ar putea să nu fie în stare să reziste viziunii pe care el i-o expune despre viitorul ei. Gărzile mă târăsc pe coridor. Toată lumea pare înmărmurită. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Jung era sora vitregă a lui Tung Chih, Curtea nu a vrut să-i permită să locuiască cu mine, decât dacă o adoptam în mod oficial, așa că am facut-o. Ea s-a dovedit a fi demnă de acest lucru. Speriată și timidă cum era la început, ea s-a vindecat cu timpul. Am educat-o cât de bine am putut. Era liberă să alerge prin palatul meu, deși nu a profitat de libertatea ei. Era opusul lui Tung Chih, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
calificative care ne înjoseau; că, de pildă, niciodată vreunul dintre noi nu va ajunge nici un Euclid, nici un Șerban Țițeica. "Bine că ai ajuns tu!" îi răspundeam eu în gând și nu învățam nimic. "O să te lase corigent!" îmi spuneau ceilalți speriați. "Ei și? O să învăț pe trimestrul III și o să fie silit să-mi dea zece și îmi iese media de trecere. Și n-o să-i fac eu lui pe plac..." Și îl trimeteam la origine să predea acolo matematica și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
castaniete, pocnind din poante. În fanta întredeschisă a ochilor mei se contura doar dînsa. Înfipte în bărbiile albe și grase ca niște burți de pește, viorile instrumentiștilor sclipeau. Cu obrajii plini, trompeții se ridicau în picioare. Un fel de șoarec speriat, semănînd cu vechiul meu profesor de literatură cînd îl ridica în slăvi entuziasmul unei recitări, ședea cu buza lăbărțată pe muștiuc. Sclipind din ochelari, dirijorul desemna în aer cu bagheta de care se agățau roți lucitoare în lumină. Cerca parcă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]