2,655 matches
-
include o scriitoare pe nume Dubravka Ugrešic, care este croată stabilită la Amsterdam. Dacă tot veni vorba de nemți, revelația acestei dimineți a fost Richard Wagner, scriitorul german din Banat, cu care făcusem cunoștință la micul dejun. Un bărbat de statură medie, barbă scurtă, purtând bluză și jiletcă de piele negre. Spirit critic, independent în judecăți, ironic în aprecieri, deschis tuturor subiectelor. Știam că este și el „la bordul Trenului” și așteptasem momentul să-l întâlnesc. Ascendența românească și apartenența germană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fată sclipind de inteligență, plină de nerv și umor - scrie proză și nu-și ascunde, zâmbind, curiozitatea de a cunoaște niște confrați români. Portughezul Paulo Teixeira, omul care ne povestise mai devreme despre podul Vasco da Gama - un ins de statură mică, ochelarist, cu chelie și barbișon, foarte vesel și el -, ne descoase în legătură cu soiurile de cafea pe care le preferăm, declarându-se un adversar ireconciliabil al manierei à la turque. E vechi prieten cu Andrei Bodiu, cu care s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de respirație. Nicolae Prelipceanu îmi spune că astmaticii nu rezistă prea mult în asemenea condiții. Aici îl întâlnesc pe Javier Galvez, care a tradus în spaniolă, pentru Trenul Literaturii, poemele mele și proza lui VITALIE CIOBANU. Este un ins de statură mijlocie, subțire, foarte jovial. Trăiește bucuria întâlnirii cu niște scriitori pe textele cărora a experimentat. Parcă pentru a mă contrazice, Javier „recită”, într-o română bună, câteva sintagme din versurile mele, ca dovadă că a muncit serios. Traduce din mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în provincie, unde ne vom recăpăta repede aplombul, feriți de comparații dezavantajoase. Mă pomenesc deodată acostat de un ziarist de la Radio France Internationale: nu i-am mai văzut pe reprezentanții acestei specii din neuitatul tren Lisabona-Madrid. E un bărbat de statură și vârstă mijlocie, un francez tipic, proaspăt ras, într-un sacou cenușiu, în carouri, secondat de un tehnician. Ne întreabă, surâzător și aferat, dacă suntem dispuși să-i acordăm un scurt interviu „la cald”. Nici o problemă. Ce poți să spui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fost?) general KGB și, totodată, o trimitere parodică la felul stereotip în care își intitulează istoriile cu spioni. Islandezul Einar Örn Gunnarsson este „Pescarul amețit” - trimitere mai mult decât transparentă la rătăcirile sale bahice. Aleksei Varlamov din Rusia: mic de statură, cioturos și mătăhălos, cu o frunte enormă și o barbă în paragină, cu un mers de țăran care calcă nesigur pe asfalt, este numit „Lev Tolstoi în secolul XXI”. Adrian Popescu ar trebui să reacționeze și la numele „Padre” sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Cred că am sosit după ce se rostiseră cuvântările de protocol. Acum răsună muzica - ritmuri iberice -, se aud exclamații, râsete și pot fi văzuți oameni la costum și cravată care se îmbrățișează și discută cu voce tare. Femeile sunt mici de statură și grase, îmbrăcate în culori aprinse. Suntem serviți cu bere și creveți. E minunat, mai ales berea rece și foarte bună îți dă putere. Un tip de-al casei se dumerește în cele din urmă că suntem niște „nevinovați intruși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am stat trei luni în America, la Iowa). L-am văzut adesea rătăcind ușor pierdut, neglijent față de intemperii, cu o sticlă de apă minerală în mână. Cei doi, Andras și Laszlo, sunt vegheați de attendent-ul maghiar: o fetișcană mică de statură, fragilă, ochelaristă, tunsă scurt. Pare ființa cea mai necăjită și mai inexpresivă din Trenul Literaturii. Fumează tot timpul, este adusă de spate și tăbârcește un rucsac enorm. Am ajutat-o de câteva ori la cărat: este foarte prietenoasă și cumsecade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
propriul eu dedublat? Am trăi o experiență unică, răvășitoare. Dezvățul de festivisme ar însemna un șoc emoțional, o transfigurare cognitivă, un „moment al adevărului” și al dezgolirii interioare, de pe urma căruia ar putea rezulta un experiment literar foarte interesant, demn de statura unor scriitori europeni, de capacitatea lor de a simți neantul... Păcat că nici una dintre gazdele noastre - o spun acum, la penultima escală a Trenului Literar - nu a avut această idee funambulescă, scăpată de sub obsesia organizării ireproșabile. VASILE GÂRNEȚ: Suntem cazați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
metaforele surprinzătoare, propunerea sa de viziune poetică, chiar, fac din el un poet exemplar, unic. Deși au trecut deja două decenii de la „îndepărtarea sa fizică”, de la „aparenta sa moarte”, suntem încă prea aproape pentru a distinge cu acuratețe, cu adevărat, statura sa viitoare. Noi, aici, vom aborda doar „omul”, dar nu vom face eroarea pe care a făcut-o vechiul său prieten, Matei Călinescu, în epistolarul cu I. Vianu, de a vorbi, în fugă, doar despre om, sau cum o fac
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a dreptul, după modelul, dacă vreți, al păpușilor de lemn rusești, Matrioșca: al „doilea Grobei”, dominantul, mentorul ce iese oarecum neverosimil din pulpana unui semidoct, stângaci până la repulsie, comis-voiajor provincial, încât cel ce citește cu atenție primele capitole poate întrezări statura dublă a personajului principal. O mare parte a criticii române nu a acceptat nici până azi această „dublură tipologică”, rod, cum spuneam mai sus, al ancorării criticii noastre în tabuurile psihologiei tradiționale. (Dar, despre asta, mai încolo...Ă Nina, o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o dată, cum au făcut-o excesiv materialiștii marxiști, acordând o însemnătate covârșitoare mediului și capacității acestuia de a forma (și de a distruge!Ă. Totul, de aproape un secol, se explică prin ambient, prin „influența mediului”, știrbind enorm rolul și statura individului, uitat și aproape ridiculizat pare rolul acestuia, al individului și al individualității uriașe odată, în secolele europene, până la marginile și țărmul modernității. Încă o dată, hrănit poate excesiv cu textele clasice și romantice, cred în Individ, scris cu majusculă și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care a avut loc, în secole, pe aceste locuri și, repet, noutatea și necesitatea actului cultural în istoria lor recentă, față de vestul Europei, act unic care îi unește încă o dată pe acești oameni vii și mândri și le dă o statură în fața istoriei și a propriului lor destin. Să fie tirania, orice tiranie, tirania „în sine”, o piedică atât de gravă încât să astupe toate izvoarele, să frângă toate pârghiile creației și voinței umane?! Dacă e așa, cum se explică uriașa
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mele genealogice reunite - mici intelectuali români și mici comercianți germani, șvabi! -, tendințe, simpatii instinctive care, probabil sub „presiunea” vitalității mele deosebite, mergeau în primul rând spre acei „ambițioși”. Care, la rândul lor, îi admirau pe alți „ambițioși”, de data aceasta staturi istorice, proeminente, un Cezar sau Alexandru, pentru generațiile mai vechi, un Napoleon, idol universal al tinerei burghezii în plină evoluție, nu numai fantasticul strateg, legiuitor și conducător de oameni, dar și cel ce a răspândit de fapt ideile Revoluției Franceze
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
după o scurtă perioadă stalinistă, iute părăsită și liric și psihologic! -, o poezie „de tip francez!”, anti-retorică, opusă total registrului liric al prietenului meu „absolut”, Nichita, ce practica retorismul liric, el, insul „umed” - Geo, insul „uscat”! Îmi plăcea și omul, statura sa medie, „seacă”, plin de umor, de-o spiritualitate jucată, foarte „franțuzească” și ea, o „spiritualitate sportivă”, neostentativă, ocolind cu un tact ieșit din comun situațiile inflamate, vulgare, mizere intelectual și grandomane, atât de curente pe malurile Dâmboviței... Eram mândru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
reală, chinuitoare și în acest sens profund sinceră, și, să nu ne speriem, nu e singura figură exponențială a unei seminții pe care n-o mai recunoaște cu gesturi exacerbate, teatrale (un Goethe își renega spița în alt fel, potrivit staturii sale impregnate de „clasicism”, iar romanticii, ca și Cioran, își absolutizau „decepția” națională până la un „rău cosmic”, acel Weltschmerz ce a creat atâtea arte și postúri splendide, expresive, melodioase!...Ă , lepădarea altora, cu mai puțin geniu, de origini și de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cântăriți cu „greutăți false”, am oroare de orice postură judiciară cu nobila excepție a „magistraturii critice”, când ea e făcută cu „amor de literatură” și cu respect de creatorii ei. Nu stă în ființa noastră, a „creatorului de ficțiuni”, pornirea, statura magnifică și adânc istorică a Judecătorului, cel ce împarte dreptatea și astâmpără zavistia sau neînțelegerea. Noi nu „judecăm”, ci „arătăm”, „dezvelim”, sugerăm prin forme și efecte puternice o „altă viață”, mai „urâtă” sau mai „armonică” decât cea pe care „ni
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
moment, sunt ale noastre. Și intrând, trecea prin Ierihon, și iată un bărbat, cu numele Zaheu, și acesta era mai-marele vameșilor și era bogat. Și căuta să vadă cine este Iisus dar nu putea de mulțime, pentru că era mic de statură. Și alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-l vadă, căci pe acolo avea să treacă. (Luca, XIX, 1-4) În partea dreaptă a drumului ce vine dinspre Ierusalim, în dreptul punctului de control israelian care filtrează intrările, o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
strămoșilor. Dubrovnic, Tvatat, Herțegnovi, Cotor etc., remarcabile înfățișările femeilor îmbrăcate în costume vechi naționale foarte frumoase, cu semne distinctive fată, nevastă, fată bătrână, văduvă. Femei nalte, subțirele, mândre. (toate stele de cinematograf cum spunea Bernard Shaw). Și oamenii (muntenegreni) au statura naltă. Cel mai mult m-au impresionat bătrânele cu înfățișare nobilă și încă frumoase. Sunt și urâți dar cei mai mulți localnici (țărani) tipuri distinse. Monumentul lui Mestrovici de la Țavtat. Cimitir pentru întreaga localitate, săpat în stâncă, cu cheltuiala unui bogătaș. (..................) 13
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bătut pe tătari, a bătut pe unguri, pe ruși și pe poloni”. La curtea domnului Țării Românești a văzut cum atârnă „pe peretele iatacului domnului, un chip zugrăvit pe lemn, după obiceiul vechi, arătându-l pe acest Ștefan, înalt la statură, șezând cu coroana regească pe cap... Din cauza nespusei lui vitejii îl socotesc sfânt”. Biserica Ortodoxă Română nu a făcut altceva decât să îl așeze pe domn acolo unde românii o făcuseră cu cinci secole în urmă. Și un amănunt interesant
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
propunerea SUA, au scăzut popularitatea președintelui Emil Constantinescu. Retragerea sa de pe arena politică a inspirat pe mulți creatori de literatură, care au alcătuit eseuri, epigrame, satire la adresa domnului Emil Constantinescu. Și eu am avut în vedere așa ceva. Legându- mă de statura sa, de asemănarea Cu Alexandru Ioan Cuza și la cele două profesii de bază, aceea de juris și geolog. Două epigrame sunt mai semnificative: Fostul președinte-al țării Patru ani și-a găsit scuza Că seamănă în largul zării Cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ba chiar mai mult - știe că va pieri de mâna lui”. Altminteri, comportamentul zmeului și uneori chiar descrierea lui merg spre ipostaza antropomorfizată: „Imediat a venit împărat cu tot’ și când a văzut.ce-a văzut? Un om d-o statură mijlocie c-o mustață dă aur și barbă de mătase” (Pătuleni - Dâmbovița). Împăratul va fi incapabil să decodeze identitatea ființei capturate prin intoxicare bahică (deci în urma contactului cu substanțe profane) și o va expune sub titlu divin. Abia instanța narativă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
unde era o mare prisacă de stupi de peste 100 la număr, îngrijiți de bătrînu Vasile Chetreanu. Feciorii lui Grigore și Gheorghe n-au avut nici un stup. Mama mea, Pachița lui V. S. Iftimie și a Ancuței I. Roșca, era de statura mijlocie, harnică, religioasă, bisericoasă și foarte bună mamă și foarte bună gospodină și frumoasă și drăgălașă. Și de cumințenie rară. Nu așa tare de voinică. Dar și muncea foarte mult. A născut 9 copii: 4 băieți și 5 copile, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fie țărâna ușoară și amintire veșnica! Eram în clasa a II-a cu preotul Ioan Săvel, cam pe la jumătatea lunii mai, când ușa clasei s-a deschis și au intrat în clasă : Dna. Gorschi, soția advocatului Gorschi, o doamnă de statură mijlocie, stricată de vărsat și nici la față frumoasă și tare țăpoasă și cu Dna. Ionescu, care era foarte frumoasă și înaltă și Dl. profesor Neculai Drăgușanu de la Gimnaziu. Și au zis cu toții: " Bună dimineața, părinte!" Iar preotul Săvel a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a vizitat Iașiul. Dintre miniștri, țin minte numai pe Spiru Haret [41] Ministru Școalelor. Eu eram în echipa de dansuri naționale a cărui șef era Ion Radu de la Piatra Neamț, crescut de Dna institutoare Zulnia Isăcescu. Regele Carol I era de statură mijlocie, barbă rară parcă era pusă cu fusul. Și nu avea nici un pic de voie bună, era foarte gânditor, parcă-i lipseau toate cele trebuitoare. În schimb Regina Elisabeta, era roșă ca un rac și plină de viață și voie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
le-a despărțit. Și în viața lui, Grigorescu a tot povestit iar Dr-ul Istrati și-a tot însemnat și a avut ce scrie la moartea lui. Și ce am văzut în pavilionul marelui N. Grigorescu? Am văzut un moșneguț de statură mijlocie, blond și slab așezând tablouri. Noi nu ne-am uitat la el crezând că-i un moșneag de rând pus la treabă de cei de la expoziție. Și cine era acel moșneguț ? Era marele pictor N. Grigorescu, așeza tablourile lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]