2,407 matches
-
simbolice, întrucât căsătoria este considerată o etapă atât de importantă în existența umană, încât neîmplinirea ei ar însemna neîmplinirea veșnică a omului. Existența trebuie să cuprindă deci și momentul nunții, acesta fiind un nou început în perpetuarea vieții. Datina aceasta strămoșească constă în mod concret în înlocuirea elementelor ceremonialului funebru cu cele ale ceremonialului nupțial, dar în baladă, acestea din urmă sunt substituite, la rândul lor, cu elementele naturii, ale întregului cosmos, deoarece, așa cum remarca Mircea Eliade, în baladă, "semnificația acestei
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
mai ales la Si naia-Cumpătul, la Bușteni sau la Bran, unde lucram toamna la ediție, se întrerupea seara curentul electric, pauzele intermitente putând uneori să dureze și ore întregi. Recurgeam atunci la „armele secrete“ - lan terna chi nezească sau lumânarea strămoșească... În apartamentul de bloc muncitoresc în care locuiam era - se putea alt fel? - la fel de frig ca în toată România, țară aflată, după cum bine se știe, în drum spre cele mai înalte culmi de civilizație și progres; noaptea, când tem peratura
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
asemenea refuzuri sînt contabilizate. Vorba „limbiotul” o aveam pregătită de dimineață, după lectura, în „Steagul roșu”, a poemului „Fiica visului de aur”: „Fiică a pămîntului nostru bun / Fiică a libertății de cuget și simțire / înflorind lada de zestre a plaiului strămoșesc, / Fiică a păcii și gîndului curat, / Fiică a dragostei sfinte de tinerețe fără bătrînețe și viață fără sfîrșit, / Fiică a visului de aur năzuind întru deplină armonie, / Fiică a istoriei unui popor iubitor de lumină și plin de poezie, / Fiică
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
rază” etc. Un „limbiot” experimentat nu-și poate îngădui asemenea naivități. El adoptă o manieră afectuoasă, pentru a umfla gogoașa laudei, muncește pentru covrig, ca în versul „Fiică a libertății de cuget și simțire înflorind lada de zestre a plaiului strămoșesc”. „Limbiotul” știe întotdeauna cam ce anume excită, umblă la cutia cu rafinamente, polemizînd nevăzut cu cei care cred altceva decît spune el. Pricepînd ce mi-a provocat vorba țîșnită la vederea sa, m-a întrebat rîzînd: „Nu-i așa că ți-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
se despartă fiindcă nu mai pot trăi altfel. De aici tragedia vieții lor când prin mișcarea cadrelor cad mai jos de privilegiile castei. După toate aceste scurte istorisiri, să nu ne mirăm că românul, atât de statornic de glia lui strămoșească, fapt ce i-a permis să-și mențină ginta, sub regimul ăsta s-a dezmeticit și își ia lumea în cap ducându-se să trăiască aiurea, mai liber și mai bine, dar înstrăinat de ce i-a fost mai drag pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
funcții. Vânătoarea de vrăjitoare a și început: vitrinele magazinelor Fondului plastic au fost golite aproape în întregime, la fel galeriile de artă, consignațiile, de tot ce ar fi putut să miroasă a artă decadentă, occidentală. Ne vom întoarce la ițarii strămoșești, la saloanele romantice ale anilor 50, dar nu și la meniurile acelor timpuri. Printre primii sacrificați dintre intelectuali, eseistul Octavian Paler, scos de la conducerea ziarului România literară, pe care-l făcuse cel mai citit dintre cele ce apar în țară
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
vrei. Noi vom veni cu aportul nostru, cu banii munciți și trudiți pe meleagurile străine, pentru a ne ajuta țara, a-i revedea pe cei dragi, a aprinde o lumânare la căpătâiul morților noștri. Pentru a ne reîntâlni cu glia strămoșească, pământul sfânt pe care ne-am născut și am crescut. Cu oamenii în mijlocul cărora am trăit, ne-am îndrăgit și ne-am ajutat reciproc. Dați-ne libertatea de a veni și a pleca din țară atunci când fiecare crede de cuviință
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
jignesc pe nimeni, dar nu mă pot reține să nu remarc că oamenii, pistonați zilnic pe toate canalele propagandei și de către toate canaliile care le servesc, au ajuns să-și tocească și simțul critic și de multe ori chiar bunul-simț strămoșesc. Astfel, ce credeți că S-a comentat cel mai mult în legătură cu catastrofa de la Teleajen? Faptul că Ceaușescu a plâns! Asta se pare s-a văzut chiar și la televizor și, desigur, în mod deliberat s-a lăsat secvența respectivă lacrimile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu oameni de cultură români care apără de departe, măcar cu vorba, moștenirea noastră culturală. Poate se va găsi un loc și în programul religios al domnului Stînișoară pentru a țipa revolta noastră de regimul care distruge lăcașurile credinței noastre strămoșești. Un inginer român recent sosit în RFG, [octombrie] 1984, difuzată la 18 octombrie 1984 Producția de oțel în planul național unic de dezvoltare economico-socială s-a prevăzut, după cum se știe, pentru anul 1990, o producție de oțel de 25-27 milioane
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de datoria noastră să atragem atenția tuturor românilor asupra cazului de față, întrucât acesta se poate repeta și e păcat de toate eforturile noastre pentru a ne organiza viața pe noi meleaguri în iubirea față de Dumnezeu și de patria noastră strămoșească. Vă mulțumim pentru atenție și ajutor. Aceasta este scrisoarea primită la redacție zilele trecute, prin care suntem informați de incidentul petrecut în viața comunității ortodoxe române din Malmö Suedia. Preotul ortodox al comunității trimis oficial al Patriarhiei ortodoxe din București
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cruci și fața de Legiune, care în primul rând pe ei îi vor salva de comunism. Ion Banea, cu care m-am consfătuit cel dintâiu - ca șef de regiune - mi-a pus cu cea mai mare bucurie la dispoziție „Glasul Strămoșesc”. Mai întâiu a scris el o serie de vreo 6 articole pe pagina I despre datoria ce revine Bisericii prin slujitorii ei mari și mici de a se alătura Legiunii. A cerut apoi printr-un ordin tuturor șefilor de județe
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fie dat în judecata Mitropolitului!” în coridorul Prefecturii mă aștepta Hondrea, care coborâse de la galerie de unde a asistat la scenă. Eu plângeam de revoltă. Lăcrima și el de indignare: „Atâta inconștiență e dincolo de orice înțelegere.” A doua zi în Glasul Strămoșesc, Banea a dat loc mâhnirii lui pentru cele întâmplate și mi a publicat întreaga cuvântare pe care n-am putut-o ține la congres. (In colecția veche de Glasul Strămoșesc poți găsi confirmarea celor de mai sus). Acea lovitură de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
inconștiență e dincolo de orice înțelegere.” A doua zi în Glasul Strămoșesc, Banea a dat loc mâhnirii lui pentru cele întâmplate și mi a publicat întreaga cuvântare pe care n-am putut-o ține la congres. (In colecția veche de Glasul Strămoșesc poți găsi confirmarea celor de mai sus). Acea lovitură de șoc a avut totuși un rezultat: preoții tineri au început să miște. Ne regăsisem în sfârșit și am început a întreține legătura continuă. în anul următor, la congresul preoțesc de la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ziarelor: Buna Vestire și Cuvântul, iar în țară prin multe alte ziare și reviste în diversele județe ale țării, se amplifică și se diversifică renașterea presei legionare, sub orchestrarea atentă a lui Nicolae Petrașcu de la București. în Sibiu reapare Glasul Strămoșesc al lui Ion Banea sub direcția lui Nicolae Petrașcu. Dăm mai jos, frontonul „foii scrisă în duhul Ardealului legionar” cum a apărut în perioada biruinței, (Anexa 5.1.) precum și articolul din 6 decembrie 1940 cu titlul „Destin evanghelic”. „Ultimul act
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și ne înfioră taina lucrurilor de dincolo de lume. încercăm să o despicăm și să o înțelegem cu ajutorul lui Dumnezeu. Și aceasta este singura mângâiere după plecarea lui: Veșnicia destinului evanghelic al Căpitanului. București, 6 decembrie 1940 Nicolae Petrașcu” La Glasul Strămoșesc din Sibiu reușește să strângă o mulțime de colaboratori valoroși dintre preoții vrednici ai Ardealului. Printre ei unul foarte frecvent întâlnit în paginile publicației este Preotul Ion Sabău, un legionar format și ca educație și ca trăire. Pentru a-l
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
acolo împăcarea, dacă nu și fericirea. Convertirea la catolicism - opțiune a Sandei - se pare că era, pe atunci, o temă care agita întrucâtva spiritele, autorul găsind de cuviință să combată expansiunea credinței papistașe prin tirade artificioase, articulate sonor, în numele legii strămoșești. De altfel, în piesă se vorbește cam mult, ceea ce diluează efectele dramatice, pe care se mizează în exces (lamentări cu turnură livrescă, plâns în hohote ș.a.). Personajele, lipsite de consistență, au oarecare viabilitate și ceea ce înviorează textul este simțul replicii
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
pentru cea de-a doua ediție, probă care a contat mult în „afacerea” tristă a paternității puse la îndoială. O prezență enigmatică, dar de transparentă semnificație simbolică, este Român Gruie, „statornic reazăm” al domniei, acela care „pururi, cade jertfă”, întruchipând „strămoșeasca legătură dintre scaun și popor”. Prin acest erou, persuasiv triumf al discreției, tot numai tăceri grele de înțeles, D. încearcă intuitiv să sporească, așa-zicând prin „amuțire”, posibilitățile de sugestie ale unui teatru altminteri discursiv. E ca o convertire dinspre
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
artă”, „Revista presei” (Mircea Vulcănescu). Colaborează cu articole Constantin Noica (Despre simțirea românească), Anton Golopenția (Datoria jertfei de liniște), Mircea Vulcănescu, Ovidiu Papadima, Nichifor Crainic, Nicolae Andrieș, Horia Sima (La Russie sous les Juifs), Eugen Radian. Poezie semnează Aron Cotruș (Strămoșesc pământ, Către plugari). Mai colaborează Petre Onescu, Șt. Corbu, G.N. Mugur, Radu Costăchescu, Mihai Novac ș.a. Sociologul H.H. Stahl își anunță public în anul 1933 încetarea colaborării la D., deoarece în această publicație a fost discreditat N. Iorga, iar el
DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286868_a_288197]
-
de breaslă, manuale școlare. Cu unul dintre aceștia, I. G. Bratu, elaborează o metodică a învățământului primar (1911) și antologii cum sunt Dor de primăvară sau Șirag de mărgelușe, destinate lecturilor școlare. Mai ad’una (1904), În mijlocul horelor (1910), Datini strămoșești (1939) sunt, ca și comedioara Două surde (1911), texte de teatru sătesc, în care C. caută a șugui ca la șezătoare. Oricum, îi stă mai bine când glumește, fiindcă, de pildă, piesa Fata căpitanului de mazili (1943), cu patetismul ei
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
înțelesul tuturor, I-III, București, 1920-1929; Nepoții Roademultulesei, București, 1922; Școala lui Chițchiron, București, [1926]; Păsărele și păpuși, ed. 2, București, [1928]; Firicel Voinicul, București, 1929; Moțodel, București, [1934]; O clacă în sat la noi, Roșiori de Vede, 1938; Datini strămoșești, Roșiori de Vede, 1939; Fata căpitanului de mazili, Roșiori de Vede, 1943; Familia Roadensec, București, 1946; Din povestea neamului nostru, îngr. Stelian Cristescu, București, 1986; Familia Roademult, îngr. și pref. Stelian Cristescu, București, 1988. Repere bibliografice: Ana Dragomirescu, „Povestea neamului
CRISTESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286509_a_287838]
-
A atras de altfel atenția asupra nevoii imperioase de înregistrare a documentelor folclorice românești autentice, „căci popoarele din împrejurul nostru ne impun pe nesimțite obiceiurile lor, iară timpul care dărâmă și schimbă toate se atinge și de credințele și obiceiurile strămoșești și le modifică necontenit, deci avem datoria sfântă să conservăm cele ce ne-au mai rămas neschimonosite”. După Doine din Bucovina (1878), Doine și hore din Bucovina (1879) și Poezii poporale adunate în comuna Bilca (1881), apărute în reviste, publică
DAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286678_a_288007]
-
a atașamentului său structural față de personalități de rang superior din trecut. Poetul își caută într-o vastă epocă istorică strămoșii, se întreabă din cine descinde, încercând să descifreze, în glasuri necunoscute, șoaptele sângelui. Căci: „Nu-n file-ngălbenite / Stă-mbălsămată taina măririi strămoșești” (Clio). Versurile lui se circumscriu ariei parnasianismului, autorul fiind obsedat de frumusețea exterioară, de formele de versificație impecabile, de ritmurile sonore, de picturalitatea în sine. Remember (1924) aduce în plan artistic un fantastic al senzațiilor, țesut în jurul enigmaticului și straniului
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
colaborează la publicația „Credința” cu recenzii, comentarii și prezentări literare. Doi ani mai târziu (1973), în dorința expres afirmată în articolul-program, intitulat Adeverire, de a face cunoscute „creațiile spirituale, culturale și artistice nepieritoare ale neamului nostru de pe întreaga lui vatră strămoșească, din Țara Mamă și de pretutindenea, unde i-a fost dat de Dumnezeu să vadă lumina zilei și să ființeze în lume”, A. editează, tot la Detroit, „revista de cultură și artă” „Comunitatea românească”, în care își tipărește majoritatea articolelor
ALEXE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285248_a_286577]
-
pasă bietei turme, în veci nenorocită, / Să știe de ce mână va fi măcelărită / Și dacă are unul sau mulți apăsători?” Când se întoarce spre trecut, poetul se oprește asupra paginilor de istorie înnobilate de sângele eroilor căzuți pentru libertate. Virtuțile strămoșești acuză, prin contrast, prezentul degradat moralicește, meschin. Capodopera genului este Umbra lui Mircea. La Cozia, sinteză originală între lirismul de atmosferă și cerebralitatea monologului interior. A. nu cultivă notația în sine, ci valorile ei de atmosferă. Ambianța crepusculară, propice visării
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
s-au desființat cu totul, iar pe alte locuri li s-au lăsat numai vatra satului, încât strâmtorați din toate părțile, oprindu-lise drumurile, apa de băut, adăpătorile vitelor, mulți din nenorociții răzeși au fost siliți a-și părăsi chiar vetrele strămoșești și a se împrăștia în lume... mulți răzeși păstrează încă pentru toată proprietatea numai uricele și documentele ca o dovadă strigătoare la cer, că pământul ce-l cumpără astăzi cu muncă și sudoare a fost odată dobândit de străbunii lor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]