4,708 matches
-
nuiaua pe obraz! 2. Și tu, Betleeme Efrata, măcar că ești prea mic între cetățile de căpetenie ale lui Iuda, totuși din tine Îmi va ieși Cel ce va stăpîni peste Israel, și a cărui obîrșie se suie pînă în vremuri străvechi, pînă în zilele veșniciei. 3. De aceea îi va lăsa, pînă la vremea cînd va naște cea care are să nască, și rămășița fraților Săi se va întoarce la copiii lui Israel. 4. El se va înfățișa, și va cîrmui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
de văzut: dansatori pe sfoară care se răsucesc și se învârtesc, ghicitori de noroc care interpretează felurit textele I Ching, acrobați și jongleri care execută trucuri cu urși și maimuțe, rapsozi cu măști, peruci și costume fanteziste care spun povești străvechi. Meșteșugarii de mobilă au mâinile ocupate. Scenele sunt ca desprinse din opera chineză clasică. Cei care se ocupă cu leacurile din plante își expun ciupercile mari, negre și uscate, pe tarabe. Un acupunctor înfige ace în capul unui pacient, făcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Cât aș mai putea să stau așa? Privesc în jur și aud cum celorlaltor fete le chiorăie stomacul. Susurul apei de la un pârâu din apropiere mă face să mă simt și mai însetată. Fetele încremenesc încet ca într-un tablou străvechi. Imaginea e alcătuită din copaci eleganți, joarde de viță-de-vie legănate de adierea vântului, frunze fremătânde de bambus și tinere fecioare. Mă tot uit la acest tablou, până când o siluetă mișcându-se ca un șarpe printre bambuși îmi atrage atenția. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cântecul ăsta? E popular? — A fost. — Nu e corect, doamnă Yehonala. Împăratul Chinei ar trebui să fie informat despre tot. — Păi de-asta sunt eu aici, Majestatea Voastră. Pentru mine, acest cântec eclipsează toate celelalte poeme de dragoste. El spune străvechea legendă a Păstorului și a Fecioarei, două stele despărțite de Calea Lactee. Ele trebuiau să se întâlnească pe podul Magpie o dată pe an, în cea de-a șaptea zi a celei de-a șaptea luni după calendarul lunar, când vântul toamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
e dresarea porumbeilor. Leagă fluiere și clopoței de picioarele păsărilor și le dă drumul să plece. Ele se rotesc în cercuri deasupra palatului meu, învăluindu-l sunete minunate. Când e vânt puternic, sunetele mă fac să mă gândesc la muzică străveche. Există un papagal foarte inteligent pe care An-te-hai l-a botezat Confucius. Păsărea poate recita fraze lungi de trei caractere din San Tzu Ching. Poate, de exemplu, să spună: „Oamenii erau buni din fire atunci când s-au născut“. An-te-hai i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acest loc: aflându-se într-o zi la o plimbare călare, a dat peste o ruină misterioasă. A fost fermecat de sălbăticia și imensitatea sa, fiind convins că locul nu era unul obișnuit. Și a avut dreptate. Era un parc străvechi, care fusese îngropat în nisipul adus de vânturi din deșertul Gobi. A descoperit că îi aparținuse unui prinț din dinastia Ming și că fusese parcul de vânătoare al acestuia. Entuziasmat de descoperirea sa, împăratul a hotărât să construiască pe ruine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care nu fac prea mare vâlvă. Încă din tinerețe a călătorit mult. Gusturile sale vaste îi permit să comunice eficient cu societatea în ansamblul său. E cunoscut ca având un interes deosebit pentru arta antică și deține mai multe morminte străvechi în Hsian, acolo unde se crede că este îngropat primul împărat al Chinei. Su Shun este considerat un om generos și loial. Există o poveste despre vremea când a început să lucreze pentru Curte ca asistent al unui ofițer inferior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
arzători, și pielea îi e tăbăcită de intemperii. Are sprâncenele ca niște săbii și nasul unui taur, Maxilare mari și colțuroase, iar gura are forma unui lingou. Umerii săi lați și felul în care stă îmi amintesc de un războinic străvechi. Nuharoo începe să pălăvrăgească despre lucruri mărunte. Face remarci despre vreme, în timp ce el întreabă de sănătatea Majestății Sale. Când este însă întrebat despre rebelii din Taping, Yung Lu răspunde cu răbdare și exactitate. Sunt impresionată de comportamentul său, care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În sus și să ajungă cel mai mare negustor al țării. Dar, cine știe, o fi avut de ispășit păcate Încă În viața asta - dacă o mai fi vreuna după. V-am vorbit de el nu fără legătură cu istoria străveche a satului nostru. Căci se pare că la originea alunecării aceleia de pământ de care am discutat s-a aflat avântul economic al lui Tatapopii. El renunțase de ceva vreme să ardă cărămizi și să usuce calupi de paiantă - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ogoarele patriei socialiste, spre propășirea materială și spirituală a Întregului popor. Se improvizase un soi de cazarmă În curtea cea mare a IAS-ului din sat. Camioanele care cărau recolta din fosta Baltă - de ani buni desecată - erau niște gioarse străvechi, care ar fi trebuit demult să fie trimise la topit. Motoarele urlau Îngrozitor, pocneau, scoteau fum și n-aveau putere nici cât o zecime din hărmălaia pe care o făceau. Capotele de pe boturile lor se desfăceau la hopuri mai puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se făcuseră uriașe și pustii. Se auzea pentru Întâia oară ciripitul vrăbiilor, iar lătratul potăilor costelive se prelungea În ecouri nefirești printre magaziile de tablă. Camioanele verzi se arătau de tot pașnice, așa cum zăceau tăcute pe platformă și Își Încălzeau străvechea tăblărie la acel soare pașnic și binevoitor. De soldați nu se sinchisea nimeni, În afară de bucătăreasă, care asuda deasupra oalei de ciorbă și a crătițoiului cu orez, În care azvârlise și câteva felii de slănină ce Începuse să râncezească. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dealul acela tăcut să se desfacă din nou și să-și nască taina. Mergeți pe lângă gard și ziceți bună ziua la toată lumea... * * * Când În Satul cu Sfinți se găsise Într-o rană a pământului un ditamai ciolanul de animal uriaș și străvechi, În jocurile copiilor nu intrau și săpăturile după comori. Luni Întregi după Întâmplarea cu giganticul os, În locul cu pricina și-n Împrejurimi o grămadă de oameni de la oraș au căutat, săpat, răscolit, cernut. Copiii mare lucru nu Înțelegeau, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asemenea fapte de bravură. Asta era una dintre distracțiile favorite ale unui prieten al meu, Ion, zis Vieru din pricina avânturilor sale adolescentin-zoofile. De câte ori venea pe la mine și ai mei nu erau acasă, prima grijă era să se repeadă la telefonoiul străvechi din ebonită, să Învârtă, până se Încingea, manivela și să strige În microfon: „Alo, coană Marițo, alo!”. Într-un târziu aia răspundea totuși, cu toate că știa bine, după rotirea sălbatică a manivelei, cu cine avea de-a face: „Da, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-și strămoși italieni, țigani, ruși, armeni și chiar mongoli În fața bărbosului care Îl privea cu ochii Încețoșați de alcool și nu izbutea să spună că și el, la rându-i, avea În vene Încrengătură de sânge băștinaș și de venetici străvechi, cărora li se pierduseră limba și obiceiurile, rămânând ca o uriașă enigmă a istoriei pentru totdeauna de nedezlegat. Cu acel prilej al beției cu votcă falsificată, Ectoraș Își Închipuise, cu melancolie și cu părere de rău, că primise de la națiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de mare. Deși era potopit de emoția unei atât de grele alegeri, mergea Încruntat și foarte grav, pipăia ca un cunoscător materialul din care erau făcute niște fuste, ceruse o pereche de șosete cenușii, Împletite grosolan, așa cum văzuse Într-un străvechi sertar al unui dulap șchiop din odaia bunicii sale bune. Deasupra dulapului cu lemnul găurit de cari era așezat la loc de cinste, lângă o icoană care Îl Înfățișa pe Iisus rugându-se pe Muntele Măslinilor, un ștergar cusut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un director de IAS cumpărase și pusese să se coasă, pentru Sala de ședințe, draperii pentru geamuri, ca să nu mai arunce orice prost priviri furișate Înăuntru și să vadă cine și cum petrecea pe la feluritele chiolhanuri. Până și pe banchetele străvechiului camion alintat de răcani Tataie fuseseră așternute, În chip de Învelitori, bucăți din pânza căilor ferate. În zbuciumul părăsirii mașinăriei care o luase, de nimeni strunită, la vale pe coasta dinspre Dunăre a satului, soldatul-șofer Cătănuță agățase, azvârlindu-se prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și credea cu tărie În imoralitatea celui ce-o oferea, mai vinovat decât cel ce o primea - să-și cumpere o armă de vânătoare nouă, spre adânca invidie a vânătorilor din sat, care băteau câmpurile ținând În mâini niște pocnitori străvechi, decolorate, cu sistemele de Închidere și percutare obosite și cârpite cu te miri ce. Ion Femeie, care nici el nu avea armă nouă și-și dorea cu ardoare un calibru doisprezece În loc de șaisprezecele lui, nu scăpa din ochi deplasările cinegetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rugină. Cheful Învierii se ținuse la atelierul lui Nicu Fieraru și mai luaseră parte Ion Găman și Nae Cuțitaru. Ectoraș se nimerise și el din Întâmplare pe acolo, trimis de tată-său să dea la reparat o pereche de balamale străvechi ce păreau a fi fost făcute pentru porți grele de cetate. Fierarul se uitase o clipă la ele, apoi le azvârlise Într-un colț și, pe nepusă masă, pentru că Îl privea pe Ectoraș ca pe un pui de intelectual, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
simțământ tulbure, amestec de iubire crâncenă și de presimțire a morții. Imaginea celor doi fugari Îl hotărâse pe Ectoraș - căruia pe atunci nu i se spunea Încă nici Monstrulică, nici Repetentu - să ia și el parte la bătăile prefăcute ale străvechiului Război. Nu avea ciomag și, chiar dacă ar fi avut, n-ar fi știut cum să-l mânuiască; dacă ar fi Încercat, și-ar fi spart singur capul ori și-ar fi Învinețit țurloaiele. Ceilalți băieți se făcuseră că nu bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mori ne va veni în ajutor! Curând, Nobunaga va fi învins!“ Asta era. În general, cel mai mare pericol nu-l reprezenta inamicul cu care se confrunta Nobunaga în mod direct, ci cel care aștepta în umbră. Cele două forțe străvechi din Honganji și din clanul Mori erau, întru totul adevărat, adverse lui Nobunaga, dar Araki Murashige, în Itami, și Bessho Nagaharu, în Castelul Miki, erau inamicii cu care se lupta nemijlocit ambiția lui Nobunaga. În seara aceea, Hideyoshi hotărî, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la bătrânețe, să mă dedic unor preocupări mai liniștite și să revin la studiile mele din tinerețe, încercând chiar să și pictez. Poate că, până atunci, mi-ai putea desena câteva ilustrații pe un caiet. — Desigur, stăpâne. Yusho depășise stilul străvechiului artist chinez, Liang K’ai. Recent, își formase propria școală, independentă de tradițiile Kano sau Tosa, și, în sfârșit, se impusese în arta mondială. Când Nobunaga îi ceruse să ilustreze paravanele din Azuchi, se prefăcuse bolnav și refuzase. La urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
complet la neputință, iar oamenii de-acolo s-au prosternat la pământ și au jurat credință fază de Azuchi. — De formă, fii sigur. Dar cum vor uita ceilalți preoți și rudele oamenilor masacrați, precum și călugării ale căror temple și mânăstiri străvechi au fost arse, ura care le trăiește, de atâția ani, în suflete? Morții trebuie să fi numărat zece mii, iar clădirile se aflau acolo de pe vremea Sfântului Dengyo. Mitsuhide oftă prelung. — Nu aveam cum să evit ordinele lui Nobunaga și, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
închinat zeului focului. E adevărat? întrebă după aceea Mitsuhide. — Este adevărat, stăpâne, răspunse preotul. — Și am mai auzit că, dacă te rogi acestui zeu și te abții să folosești focul, rugăciunile ți se împlinesc. — Acest lucru se spune din timpuri străvechi. Preotul evita să dea un răspuns clar la întrebare, întorcând vorba altfel: — Mă întreb de unde a pornit această tradiție? Apoi, schimbând subiectul, începu să vorbească despre istoria capelei. Plictisit de monologul preotului, Mitsuhide privi lămpile sfinte din altarul exterior. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
el, până când a devenit o parte din mine însumi. Deși ai citi zece mii de cărți, din toate se va alege praful dacă pierzi acum din vedere acel cuvânt. Stăpâne, mă asculți? Sângele nostru se trage dintr-o linie de războinici străvechi. Ai păta cinstea obrazului strămoșilor noștri? Și cum rămâne cu copiii noștri și cu urmașii lor? Gândește-te la rușinea pe care ai abate-o asupra unui șir veșnic de generații. — Ai putea enumera, la nesfârșit, lucruri de soiul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fie singuri, fie în cadrul studiilor universitare. În acest volum sunt prezentate în ordine alfabetică doar 65 de cuvinte, fiecare cuvânt fiind un amplu și documentat studiu de specialitate cu trimiteri la sursele folosite, cu mențiuni privind originea latină sau ca străvechi creații românești prezente și în dialectele românești din sudul Dunării, subliniind accentuat unitatea și continuitatea limbii și poporului nostru, situat geografic în calea tuturor migrațiilor năpustite asupra noastră și care... „cum veniră, se făcură toți o apă și-un pământ
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]