4,378 matches
-
Cassidy vrea o poșetă din cele de nylon, cum au toate fetițele. Comandă-i una mărime medie, Într-o culoare care i-ar plăcea“ și „O să-mi trebuiască adresa și numărul de telefon al magazinului acela de antichități de pe 70 Street sau așa ceva, unde am văzut un dulap vintage“. De parcă noi am ști ce poșete de nylon erau În mare vogă printre prichindeii de zece ani, sau la care din cele patru sute de magazine de antichități de pe 70 Street sau așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de pe 70 Street sau așa ceva, unde am văzut un dulap vintage“. De parcă noi am ști ce poșete de nylon erau În mare vogă printre prichindeii de zece ani, sau la care din cele patru sute de magazine de antichități de pe 70 Street sau așa ceva - și, apropo, În partea de est sau vest a orașului? - se nimerise să vadă ea ceva care Îi plăcuse la un moment dat În decursul ultimilor cincisprezece ani. Dar În fiecare dimineață ascultam cu conștiinciozitate toate mesajele, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
tăieturi decorative pe față chiar cu respectiva carte de vizită mi-a năpădit Întreaga ființa, am dat doar din cap și m-am declarat de acord. Abia când m-am uitat pe cartea de vizită am observat adresa: East 68 Street numărul 244. Firește. Care est, care vest, care Second Avenue sau Amsterdam - toate astea nu aveau nici o importanță, pentru că magazinul pentru a cărui identificare Îmi petrecusem ultimele treizeci și trei de ore de muncă nici măcar nu era pe 70 Street sau așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
East 68 Street numărul 244. Firește. Care est, care vest, care Second Avenue sau Amsterdam - toate astea nu aveau nici o importanță, pentru că magazinul pentru a cărui identificare Îmi petrecusem ultimele treizeci și trei de ore de muncă nici măcar nu era pe 70 Street sau așa ceva. Mi-am amintit astea toate În timp ce notam ultimele ordine ale Mirandei, lăsate pe robot În ore târzii din noapte, Înainte de a porni În goana mare spre lift să mă Întâlnesc cu Uri În locul nostru obișnuit. În fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În fața celor care stăteau la coadă la Starbucks - și să trag câteva fumuri din prima mea neprețuită țigară pe ziua de azi, În timp ce eram pe stradă. Am strivit În picioare mucul, am dat năvală În Starbucks la intersecția dintre 57 Street și Lex și am analizat coada. Dacă erau mai puțin de opt sau zece persoane, preferam să stau la coadă ca tot omul. Dar, așa cum se Întâmpla În majoritatea zilelor, coada de azi era formată din mai bine de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întoarcere dura de obicei mai mult decât drumul spre Starbucks, pentru că trebuia să distribui cafelele și dulciurile. Preferam să le Înmânez celor fără adăpost, un grup de inși mereu ghemuiți prin preajmă, care dormeau prin praguri de uși pe 57 Street și-și băteau joc de tentativele autorităților de a-i „curăța“ de acolo. Poliția Îi gonea mereu Înaintea orei de vârf, dar ei se Înființau la loc și Îi găseam tot acolo când făceam primul drum după cafea. Era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Îndesat În buzunarul ei țigările și celularul și am pornit-o afară În ziua aceea de februarie, care părea să devină tot mai cenușie pe măsură ce trecea timpul. Nu aveam de mers decât cincisprezece minute până la restaurantul de la intersecția dintre 49 Street și Third, dar m-am gândit să chem o mașină de serviciu; m-am răzgândit Însă când am simțit aerul curat În plămâni. Am aprins o țigară și am tras adânc fumul În piept, iar când am expirat nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Într-o stare de inconștiență atât de profundă și de intensă, Încât nu putea indica nimic bun relativ la starea sănătății mele. Neața, scumpo! Mă bucur că te-ai sculat. Voiam doar să-ți spun că suntem la intersecța dintre 60 Street cu Third, așa că ajungem la tine În vreo zece minute, OK? Vocea mamei răsuna plină de energie. Ziua de mutare! Era ziua de mutare! Uitasem totalmente că părinții mei fuseseră de acord să vină În oraș ca să mă ajute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mâncarea drept pe masa ta? La acel Benihana te referi? A dat cu atâta entuziasm din cap, că nu mi‑a mai rămas de făcut decât să sun ca să aflu adresa. — Nu, nu, o am eu chiar aici. Pe 56 Street, Între Fifth Avenue și Sixth Avenue, În partea de nord, i‑a spus ea șoferului. Prietena mea, ciudat de surescitată, nu a părut să bage de seamă că mă zgâiam la ea. Dimpotrivă, a ciripit fericită despre Băiatul Freudian, poreclă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Schizofrenică de Redacție o să poată face vreun miracol. Sunasem până acum la Times, la The Post și la Daily News, dar nu găsisem nimic. Folosisem numărul cardului electronic de firmă al Mirandei ca să accesez arhivele, disponibile pe bani, ale Wall Street Journal și chiar găsisem ceva mâzgălit Într‑un colț despre un nou restaurant thailandez În Village, dar Îl dădusem imediat deoparte când citisem că prețul mediu al antreurilor era de numai șapte dolari, iar pe citysearch.com erau Înșirate sume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încântați să audă că Miranda păruse a răspunde atât de pozitiv când adusesem vorba de The New Yorker. — Scumpo, nu vreau să te Întrerup, dar s‑a Întâmplat ceva. Am primit azi un telefon de la Spitalul Lenox Hill, de pe 77 Street, cred, se pare că Lily a fost implicată Într‑un accident. Și, măcar că expresia asta este cea mai uzitată În orice limbă, pot să spun sincer că inima mea s‑a oprit o clipă În loc. — Ce? Ce tot spui? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și următoarea zi - la birou, ca să lucrez la câte ceva ce putea fi arătat Lorettei cea absolut anti‑Miranda. 19 — Un cappuccino mare cu vanilie, vă rog, am cerut unei vânzătoare pe care nu o recunoșteam, la cafeneaua Starbucks de pe 57 Street. Trecuseră aproape cinci luni de când fusesem aici ultima oară și mă căznisem să țin În echilibru tava cu cafele și snack‑uri ca să mă Întorc la Miranda Înainte să mă dea afară pentru că Îndrăzneam să respir. Dacă mă gândeam bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
el Înainte. Îl netezi ușor, punîndu-l la loc, așa cum făcea În fiecare zi; o clipă stătu lipit, apoi se răsuci din nou. Biroul se afla În două camere deasupra unui peruchier, pe o stradă din spatele stației de metrou din Bond Street. Helen primea clienții individual, În Încăperea din față, iar Viv stătea la birou În sala de așteptare, Întîmpinîndu-i În momentul În care intrau. Acolo se aflau scaune desperecheate și o canapea pe care puteau să aștepte cei care soseau devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a se cățăra pe pervazul ferestrei cu mare viteză și eficiență. La această oră, soarele cădea oblic, dar cărămizile și metalul, care fuseseră Însorite toată dimineața, Încă Îi mai păstrau căldura. Aerul era perlat din cauza gazelor de eșapament. Dinspre Oxford Street se auzea geamătul necontenit al traficului și loviturile, toc-toc, ale muncitorilor care reparau acoperișuri. Viv și Helen se așezară și-și scoaseră pantofii cu grijă, Întinzîndu-și picioarele și trăgîndu-și fustele sub ele, ca nu cumva bărbații care ieșeau de la peruchier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Încuie ușa. Stătură o vreme, așa cum făceau de obicei, uitîndu-se la perucile din vitrina peruchierului, hotărîndu-se asupra celor pe care le-ar cumpăra, dacă ar fi cazul, și rîzÎnd de celelalte. Apoi o luară Împreună pînă la colțul lui Oxford Street, căscînd În clipa În care-și spuseră la revedere și strîmbîndu-se comic la gîndul că or să se Întoarcă a doua zi să ia totul de la capăt. După aceea, Viv o porni agale, de parcă n-ar fi avut nici o treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
după ce a stat tolănită ore În șir la soare. Ușile erau deschise, iar ferestrele ridicate. Erau atît de puține mașini, că În timp ce mergeau puteau distinge țipetele diverșilor copii, bolborositul radiourilor și țîrÎitul telefoanelor din camerele goale. Apropiindu-se de Baker Street, Începură să audă fanfara din Regent’s Park, la Început un sunet slab de zang și pa-ra-pa-pa care se umfla și dezumfla odată cu briza impalpabilă, ca rufele puse la uscat pe-o sfoară. Julia o prinse pe Helen de Încheietura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cobor aici. Dar el spunea În continuu: Ai răbdare o secundă. Nu suporta să cedeze În fața altor șoferi. Dacă scîrba aia mică din față ar... Isuse! Numai tipii ca el... Mașina se urni. Apoi intră În alt blocaj În Fleet Street, În drum spre Strand. Căută o cale să iasă din el, dar străzile laterale erau blocate de șoferi care avuseseră aceeași idee. Bătea ușor darabana În volan, repetînd: „Fir-ar să fie, fir-ar să fie!“ Se uită din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
uluit. — Dar ce s-a Întîmplat? — Mergi mai departe, vrei? Te rog! Să merg mai departe! Te-ai țicnit? În față, drumul era Încă blocat de mașini. Viv se foia de parcă era chinuită de ceva. Se uită Înapoi, spre Fleet Street. — Ia-o pe-acolo, zise ea disperată. — Pe unde? Pe unde am venit. — Pe unde am venit? Ești...? Dar ea pusese mîna pe volan. — Isuse! exclamă Reggie, dîndu-i mîna la o parte. Bine. Bine! Se uită peste umăr și Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nebun atrăgător, unul din tipii ăia - ca Heath - care Înnebuniseră datorită vremurilor. Nu știa dacă să creadă sau nu ce spusese despre ușă. Dacă a forțat-o? Deseori se gîndise cît de vulnerabile erau ele două, atît de aproape de Oxford Street, și totuși izolate aici de forfota de pe trotuar. — Regret, dar nu pot discuta cu dumneavoastră acum, zise ea, luînd un aer țeapăn din cauza neliniștii și nerăbdării. Dacă doriți să reveniți În timpul programului, sînt sigură că domnișoara, colega mea - aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Zgomotul acela nesuferit continuă. În cele din urmă, după un minut, Helen puse receptorul jos, incapabilă să suporte imaginea telefonului sunînd strident, lăsat de izbeliște, abandonat În propria ei casă goală. — N-am prea mult timp, zise Viv scrutînd Oxford Street În sus și jos. — Ești foarte drăguță, Îi răspunse Fraser, că-mi acorzi chiar puținul timp pe care-l ai. Trecuse de ora șase. La prînz Îi spusese să revină, și se Întîlnise cu el În fața clădirii John Lewis, total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
un gest de scuză și se depărtă. Dar ceva ciudat se Întîmplase Între ei. Într-un fel, permițîndu-i să meargă alturi de ea, reușise să aducă relația dintre ei la un nivel subtil diferit. În timp ce o luară Îndărăt spre Oxford Street, trebuiră să se oprească la bordura din fața unei vitrine; ea văzu reflexia amîndurora acolo și privirile li se Întîlniră pe sticlă. El schiță un zîmbet, văzînd ce făcea - arătau ca un cuplu - un cuplu tînăr, plăcut, ca doi tineri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din urmă, incapabilă să mai suporte, Îl pusese-n buzunar cu stîngăcie și se ridicase; mersese Împiedicîndu-se printre rîndul de scaune și ieșise repede În hol și apoi În stradă. De atunci nu se oprise din mers. Ajunsese În Oxford Street, apoi o luase spre Rathbone Place și Bloomsbury - agitată și căutînd Întruna, exact așa cum ghicise domnul Leonard. Se gîndise să se Întoarcă la barca lui Mickey, ajunsese pînă la Paddington, chiar, Înainte să renunțe la această idee. Ce rost avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din loc, zise Hughes, ridicîndu-se În picioare și scoțîndu-și haina de astrahan. Binkie intră vioaie În sală, dîndu-și peste cap părul alb. — PÎnă acum două incidente, zise ea, și se așteaptă la mult mai multe. În Bessborough Place și Hugh Street. Două ambulanțe și o mașină În primul loc, o ambulanță și o mașină În al doilea. Ia să vedem - Își plimbă degetul la o persoană la alta, gîndindu-se În timp ce vorbea - Langrish și Carmichael, Cole și O’Neil, Hughes și Edwards
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
minut, veni și Mickey. Fusese la Binkie să ia nota care le spunea mai precis de ce era nevoie și unde trebuiau să se ducă. Veni repede, sărind pe treaptă și urcîndu-se În cabină În timp ce Kay o pornise. — Unde mergem? — Hugh Street. Kay dădu aprobator din cap, ieșind din garaj cu dubița care se legăna și luînd-o pe panta străzii, mergînd Încet la Început, așa Încît Patridge, aflată În mașina din spate, să le prindă din urmă; apoi apăsă piciorul pe accelerație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sunetul telefonului. Acum nu putea spune că nu-i e teamă, pentru că doar un nebun ar fi așa, dar se simțea trează și plină de viață În toate fibrele ei. Trebuia s-o ia spre nord-vest ca să ajungă În Hugh Street, iar traseul era unul odios, casele mizere din inima zonei Pimlico cedînd locul, cu o regularitate deprimantă, unor petice de pămînt devastat, munților de moloz sau caselor Înșiruite devenite gropi. Tunurile antiaeriene continuau să lovească puternic, iar printre exploziile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]