5,716 matches
-
sălbatic. Sunt oglinda cu argintul aburit, În care privind,numai tu m-ai găsit. Sunt focul iubirii arzând nencetat, La atingerea ta,un gest temperat. Sunt glasul copiilor cu râs vioi, Ce traiul își duc alăturea de noi. Sunt infinitul sublim dintr-un suflet, Ce tace acum,dar ieri a fost urlet. Sunt ființa creată din jocul Divin, Mi-ai ieșit în cale,ești oare destin? Sunt...Cine sunt? ...Un om încercat. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: CINE SUNT EU... / Gabriela Zidaru
CINE SUNT EU... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360522_a_361851]
-
eu șanț o stemă, Eu șanț un geniu, tu o problemă, Privesc în ochii-ți să te ghicesc - Și te iubesc! Iubita: Îți par o noapte, iti par o taină Muiată-n pala a umbrei haină, Îți par un cântec sublim încet - Iubit poet? O, tot ce-i mistic, iubite barde, În acest suflet ce ție-ți arde, Nimic nu e, nimic al meu - E tot al tău. Referință Bibliografica: Noapte de veghe pentru Mihai Eminescu / Mihai Marin : Confluente Literare, ISSN
NOAPTE DE VEGHE PENTRU MIHAI EMINESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360530_a_361859]
-
pe creanga ta de sus din fabula-poveste ... Alura (de sfrijit) tot tânără îți este, tot sănătos la ten, tot strălucite penele și bărbătoase venele la ghearele-ți vânjoase cărând poveri gustoase (aluzii la mult râvnitul cașcaval din (t)raiul epocal ”sublim”, cel de regim rațional! ... Iluzii ... ) Si, bată-(mă)-te, iar, norocul, dotat din greu viril, feroce cum mă exciți cu ciocul, cu fermecata-ți voce de-s gata să mă risc: Hai, fă-mă...fericită! Ca să te fac și eu
RETROFABULĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360571_a_361900]
-
cine ți-a pus în mână prima dată creionul ? Ce amintiri sunt legate de anii din școala primară ? ... din liceu ? și, de ce nu, și din studenție? Exact, exact nu știu, dar cred că mama a fost „vinovată” de acest act sublim. Școala primară pentru mine a început într-un mod destul de șocant pentru că, deși mi-am dorit mult să ajung ca frații mei, să port uniforma, să-mi fac ghiozdanul, să fiu și eu plină de importanță dimineața, deși somnoroasă cât
PATRICIA LIDIA ÎN DIALOG CU POETA ANNE MARIE BEJLIU(1) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360567_a_361896]
-
nimic nu e la fel, Pentru că tu mi-apari dulce și senina. Doar zâmbetul tău cald e cel ce-aduce fericirea Și doar a ta prezenta mi-aduce mulțumirea. Totul acum îmi pare Doar ceva abstract Pe langă strălucirea chipului sublim Ce-aduce fericirea în viață ce-o trăim. Referință Bibliografica: Tristete-n fericire / Angheluță Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul ÎI, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Angheluță Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TRISTETE-N FERICIRE de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360607_a_361936]
-
de bine viața-n noi renaște Singurătăți ascunse-n nopți târzii. Speranțe împletim, cununi de vise Lumina Sfântă-n zi de sărbătoare Credință, dragoste și porți deschise Ne dăruiește în suspin de floare. Privesc cum firul ierbii unduiește În adieri sublime de iubire Pământul reavăn, mărul ce-nflorește Sub cer albastru muguri de-mplinire. Suntem plămadă vie din lumină Purtăm comori neprețuite-n noi Lut din iubire-avem la rădăcină Speranțele din suflet curg șuvoi. Ne înălțăm credința-n gând senin Sobor
LIRICĂ PASCALĂ 2011 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360614_a_361943]
-
fiecare celulă. mă redefinesc prin fiecare tresărire a celulelor, când gheața le frământă mișcarea până la static. Doamne! aș putea învăța fiecare clipă a trecutului, lăsând prezentului înghețarea. un singur cod mă readuce în fiecare secundă fărâmițată de gheață, pe verticală... sublimă reîntâlnire cu frica, îmi reface umerii. reiau urcușul. piatra sau crucea, sau amândouă, îmi îmbrățișează voința. surâd, transpir... sunt eliberată în secunda topirii gheții. intru în lumină. punctul alb mă absoarbe flămând... flămândă sunt eu... creierul îmi cere să redevin
STARE 6 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360668_a_361997]
-
o drăgăstoasă; De toamnă zilele când o să-ți pară terne, Din ram mă voi desprinde grațioasă, Lascivă și rebelă te-oi aștepta-ntre perne. .Poem de dragoste Mi-e somnul dulce în brațele tale, Sub aburu-ți cald mă-nalț spre sublim, Frumoasă-i iubirea pe care-o trăim Când buzele tale pe mine-s petale. Răsfață-mă, dinții în carne împlântă-i, Iubirii mele să-i fii sfetnic și rege, Vreau șoapte de-amor spre mine, pribege, Sânii mei albi tu
MĂ ARDE CLIPA-N CARE SUNT CU TINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360676_a_362005]
-
om fără caracter pierde din grandoare,fiindcă mă îndoiesc de stâncă și cred în munte. -Poezia nu și-a luat asupra ei menirea filosofiei fiindcă ea este deasupra acesteia.În momentul când ar fi făcut acest lucru ar fi dispărut sublimul. -Raportul persoană-obiect,persoană fenomene,aparent este acelaș.Însă acest raport este mai accentuat la oamenii cu talent,la genii.Tocmai această deosebire fac pe unii oameni altfel decât ceilalți.Prin percepția acestor persoane deosebite asupra raportului de care vorbeam,ceilalți
METAFORE CE ŢIN DE MÂNĂ IDEILE SĂ NU RĂTĂCEASCĂ-8 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360670_a_361999]
-
devenit nestăpânit... sârutul mâinii s-a-nălțat fața mea s-a luminat privirea ta m-a fascinat... De atunci gândul meu, n-a mai dormit e lângă tine mereu, nestăpânit... Pleoapele ți le sărut în vis, te cuprind, ca într-un vals sublim... Îmbrățișați vom fi mereu, dragostea mea... tu ai devenit, iubirea ta m-a copleșit... Când sărutul tău... eu l-am simțit inima mi s-a topit, mângăieri șoptite s-au rostogolit peste noi nu mai era nimic cerul parcă a
DRAGOSTE LA PRIMA VEDERE de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360692_a_362021]
-
eu sânger strop cu strop./ Ard dincolo de mine lumini până târziu,/ când eu cobor în Zarcă și-n bezne iar mă-ngrop.( Noaptea de Înviere). Peste giulgiul de lumină, Dorul și-a pus Pecetea Iubirii. Bocetele devin Cântarea Cântărilor, lăcrimând sublim în splendoarea Slavei Învierii. Maria și Fecioarele, Ucenicii și Îngerii, Mamele și Florile, Copiii și Arhanghelii, Tații și Apele, Vinul și Eroii, Păsările și Mucenițele, Cuvioșii și Cucii, Pâinea și Crucea, Catapeteasma și Codrul, Viețuitoarele și Magii, Păstorii și Sibilele
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
tandră a primăverii. Oare care dintre noi, pământenii, nu simțim efectul prospețimii și tinereții în străfundul sufletului nostru, în fiecare primăvară, numită pe bună dreptate „anotimpul iubirii”?! O îmbinare de culoare și lumină armonizate sensibil cu trăiri ce rivalizează cu sublimul, și în plus, prezența de netăgăduit a divinului în versurile poetei demonstrează, fără îndoială, că Dumnezeu a dat mâna cu această poezie, iar cuvântul se pleacă cu smerenie ca într-o dulce rugăciune, în fața sufletului... „Raiul bucuriei” coboară în fiecare
FEREASTRA OCHIULUI DIN MINE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360722_a_362051]
-
de crin privi cam trist feciorul și se gândi puțin în brațele-i vânjoase, frumoasa ce-a ales simțea cum se topește ca și cuvântu-n vers. O caldă-mbrățișare, parfumul ei divin pe-o tainică carare îl poartă spre sublim, în valuri înspumate cânta vrăjindu-i marea simțeau în ei dorința, îi ascultau chemarea pătrund în a ei lume, magia îi cuprinde el strânge-n brațe trupul, iubitei lui plăpânde și ocrotiți de valuri, și-n a iubirii mreje nu
POVESTE DE IUBIRE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360746_a_362075]
-
omenirea. Acest fapt dumnezeiesc este împlinit-desăvârșit de Sfinții Apostoli, de ucenicii lor și de toți urmașii lor întru mucenicie, sfințenie și mărturisire ortodoxă, până la Ziua Judecății celei Mari. Limba dacoromână-protodaca sfântă este Limba noastră ortodoxă! Limba dacoromână este cel mai sublim Poem pe care Dumnezeu îl aduce cinstirii Fecioarei Maria și Neamului nostru preaales. Poeții Crucii au scris în temnițele atee cu sângele și cu harul sufletelor lor înmuiate în credință și-n iubire, Psaltirea Dorului, a Suferinței și a Jertfei
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
De-aș învăța”). Croiala clasică prinde excelent de fiecare dată : Să ne ascundem, Fructul oprit, Oglinzi de tăceri, Mîine vremea. Întrezărirea ultimului capăt de drum devine preocupantă. Poeta privește lucrurile cu împăcare și măreție: „Fiece pas sporind augustul preț/ Al sublimei arte cu care știe frunza/ Toamna să moară” („Academia de aur și purpură”). Dar rămâne și varianta amărăciunii și a părerilor de rău biciuitoare: „Va ploua cu lacrimi peste/ Câmpia de singurătate plesnită de secetă/ Și de chinuitoare răbdare/ Încât
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
în fiecare zi,/ singura realitate de altfel/ în stare să-mi spele zidurile de singurătate,/ și mă-nduioșează gîndul că orașele pustii /cam din același motiv/gustă din moarte pînă la capăt.../ Și nimic nu-mi potolește dorul de tine...” Sublimul corespondențelor evidențiază un suflet care râvnește pasiunea propulsată la nivelul unei arte de a iubi: la fel ca în pittura di tocco a lui Francesco Guardi, ritualul erotic implică contemplarea, atingerea și imortalizarea simultană a detaliilor care au condus la
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
clar?... și a lăsat să-i cadă mâna peste colțul mesei, iar privirea îi era prisă de o ceață invizibilă, care-l supăra. Ceva se petrecea în sufletul lui, dar nu avea cum să ne spună nouă... Am încremenit, de la sublim la moarte subită nu-mi rămăsese decât să aștept hotărârea acestor oameni care aveau în mâni soarta unui român ce-și iubea limba maternă. Doamne, și eu care-l crezusem că-i român de-al meu și îmi înțelege sentimentele
EXPERIMENTUL DIABOLIC (2) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360004_a_361333]
-
săi. În lumea încărcată de simboluri ale antichității helene, Luceafărul simboliza călăuza călătorilor spre lăcașurile zeilor.În căutarea Luceafărului poetul își străbate în felul său viața.Ceea ce ne dezvăluie nouă este prin forța sa de a stăpâni Pegasul la modul sublime, de a ști să-l facă să poposească, pentru contemplația a ceea ce zărește, sau dimpotrivă, de a-l îndemna să galopeze năpraznic într-u vârtej de lumi interioare ale eului. Astfel își realizează Eminescu partea sa de magie. Cătălina visa
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359755_a_361084]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PĂPĂDIA Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1593 din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Să prinzi soarele în părul unei flori, Să-i simți suplețea în culori, Vise se nasc argumentând fiori, Uitând sublimul trecător... Perfectă și supremă dăruire, Cu zâmbet de lumină și-asfințire, Inevitabilă dar tandră amăgire La prima pală de iubire... (inspirată de fotografia realizată de Florin Opre) Blue Mireille, 12.05.2015 Referință Bibliografică: Păpădia / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN
PĂPĂDIA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359807_a_361136]
-
Domnului: „Pe calea cea nouă și vie pe care pentru noi a înnoit-o, prin catapeteasmă, adică prin Trupul Său” (Evrei 10,20). Se poate spune cu adevărat că, Smerenia este virtutea care revigorează trupul și salvează sufletul. Cel mai sublim mădular al trupului este inima, prin care toate există, trec, pleacă, vin. Cunoașterea lui Dumnezeu, a sinelui și a semenului se fac prin cercetarea inimii: „Eu mă uit ca omul; căci omul se uită la față, iar Domnul se uită
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
surprinzător al imaginii ne întâmpină în volumul Poeme apocrife de Sorin Olariu. Un profund sentiment al tragicului conviețuiește cu sentimentul parodic al existenței, tonalitatea elegiacă stă alături de persiflare, întunericul este din când în când străpuns de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință. Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației marilor teme ale poeziei din totdeauna, Eros și Thanatos, de la sfâșierea lăuntrică la împăcare elegiacă, de la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
surprinzător al imaginii ne întâmpină în volumul Poeme apocrife de Sorin Olariu. Un profund sentiment al tragicului conviețuiește cu sentimentul parodic al existenței, tonalitatea elegiacă stă alături de persiflare, întunericul este din când în când străpuns de lumină, grotescul lasă locul sublimului, apostazia se topește în pocăință.Cele trei secțiuni ale volumului nu sunt întâmplătoare, ci răspund unei evoluții poetice de la revolta luciferică la calmul contemplației marilor teme ale poeziei din totdeauna, Eros și Thanatos, de la sfâșierea lăuntrică la împăcare elegiacă, de la
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359772_a_361101]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > RĂMÂI PE DRUMUL TĂU! Autor: Georgeta Nedelcu Publicat în: Ediția nr. 388 din 23 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului De la sublim la ridicol nu e decât un pas (Vasile Alecsandri) Azi, sufletul meu nu te mai păstrează, Pierdut-ai trenul vieții! Ești singur pe peron. Chiar dacă-ai fost a fericirii mele oază, Uitat ești ca un număr, mai vechi de telefon
RĂMÂI PE DRUMUL TĂU! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359887_a_361216]
-
și surâs școala care își celebra propria zi și-și omagia propria patroană sufletească, soprana fără egal Angela Gheorghiu. Angela Gheorghiu absoarbe în inima ei pe toți, sub ademenirea unei vrăji, a unei chemări lăuntrice ivite din aservirea omenescului față de sublimul liric al muzicii, glasului ei. Fermecătoare și cu o voce clară și puternică în exterior dar firavă ca o șoaptă unduind în suflet, este acasă și când nu e prezentă. Se aud, fără a fi rostite vorbele ei în care
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]
-
cu gândul, în primul rând la copiii din Adjudul ei natal, la școala care îi și poartă numele, ea reușește să izbucnească o fierbere dulce și adorabilă în inima lor! Reușește să îi aducă la altitudinea punctului de ciocnire a sublimului cu înverșunarea din ce în ce mai întreagă și deslușită în aspirația spre copilăria estetizată de educația pentru viitorul care nu caută umbră decât de la floare! „Tu ești scumpa care mi-a adus flori pe scenă!", i-a spus maestra unei fetițe alunecate, parcă
ANGELA GHEORGHIU. MUZICA, DULCE LINIŞTE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359896_a_361225]