2,306 matches
-
pilot sportiv la Școala de zbor cu motor de la Roșiorii de Vede. După absolvirea Liceului „Vasile Alecsandri” din Galați, în 1944, s-a înscris la Școala de Ofițeri de Aviație de la Cotroceni, absolvind la 1 iulie 1946, cu gradul de sublocotenent aviator. Ca urmare a rezultatelor școlare și a aptitudinilor pedagogice, a fost reținut ca instructor de zbor la Școala de Ofițeri de Aviație de la Cotroceni. Este avansat în anul 1948 la gradul de locotenent și transferat, tot ca instructor de
Aurel Niculescu () [Corola-website/Science/313697_a_315026]
-
poloneză și au lucrat la spargerea cifrurilor manuale ale SS și SD la Boxmoor. Cifrurile SS și SD erau bazate mai ales pe sistemul "Doppelkassettenverfahren" (o schemă Playfair dublă). La 10 octombrie 1943, Rejewski a fost avansat la gradul de sublocotenent, iar la 1 ianuarie 1945, a devenit locotenent. Decriptarea mașinii Enigma, însă, devenise un domeniu exclusiv britanic și american; cei doi matematicieni care, împreună cu colegul lor, puseseră bazele decriptării de către Aliați a mașinii Enigma, erau acum excluși de la a avea
Marian Rejewski () [Corola-website/Science/314009_a_315338]
-
al fermierului Tomas Peron, a cărui familie era originară din Sardinia. și a Juana Sosa, a cărei familie era originară din Castilia. În 1911 este admis la Colegiul Militar din Buenos Aires, iar după 2 ani îl absolvă cu gradul de sublocotenent. În 1926 este admis la Escuela Superior de Guerra din Buenos Aires, pe care o absolvă în 1929. În același an se căsătorește cu prima sa soție, Aurelia Tizon. În 1930 devine profesor de Istorie militară la Escuela Superior de Guerra
Juan Perón () [Corola-website/Science/314255_a_315584]
-
și un cor mixt în cadrul sindicatului alimentar cu care obține rezultate deosebit de apreciate concomitent cu urmarea carierei ca muzicant militar reangajat. În anul 1948 ia parte la concursul pentru examenul de șef de muzică militară reușind și obținând gradul de sublocotenent dirijor militar. Este numit dirijor al Muzicii Reprezentative a Armatei, unde desfășoară o vie activitate ca dirijor și organizator, contribuind la îmbunătățirea calității ansamblului și la ridicarea nivelului profesional al instrumentiștilor. În același timp promovează neobosit creația muzicii de fanfară
Gheorghe Sîrghie () [Corola-website/Science/313407_a_314736]
-
apropierea acesteia de cazarmă s-a produs un incident care avea să ducă la începerea unei adevărate bătălii. Infanteria și artileria otomană erau masate în apropierea cazărmii, în preajma unui podeț care îngusta mult calea Companiei de pompieri. La trecerea acesteia, Sublocotenentul Bălășan l-a atins cu cotul pe un artilerist turc. Incident aparent fără importanță, ura crâncenă dintre români și turci a făcut ca acest incident să degenereze. Sublocotenentul român a fost lovit de un maior turc cu latul sabiei. Ofițerul
Bătălia din Dealul Spirii () [Corola-website/Science/313431_a_314760]
-
unui podeț care îngusta mult calea Companiei de pompieri. La trecerea acesteia, Sublocotenentul Bălășan l-a atins cu cotul pe un artilerist turc. Incident aparent fără importanță, ura crâncenă dintre români și turci a făcut ca acest incident să degenereze. Sublocotenentul român a fost lovit de un maior turc cu latul sabiei. Ofițerul român a tras două focuri de pistol, întâi asupra maiorului turc (pe care l-a ucis), apoi asupra lui Kerim-Pașa (căruia i-a ucis calul). În evenimente au
Bătălia din Dealul Spirii () [Corola-website/Science/313431_a_314760]
-
1940, el a fost transferat din Oceanul Indian pe vasul "Valiant" din flota din Marea Mediteraneană. Printre alte angajamente, el a fost implicat în Bătălia Cretei și a fost menționat pentru serviciile sale în timpul Bătăliei de la Cape Matapan. A fost promovat sublocotenent după o serie de cursuri la Portsmouth. În iunie 1942 a fost numit pe distrugătorul "Wallace" care a fost implicat în sarcini de escortare a convoiului pe coasta de est a Marii Britanii. La 16 iulie 1942 a devenit locotenent. În
Filip, Duce de Edinburgh () [Corola-website/Science/313435_a_314764]
-
Băneasa, cât și cu scule și mașini-unelte rechiziționate. În primăvara anului 1917, organizarea aviației militare românești includea și "Rezerva generală a aviației", ca fiind subordonată Direcției aeronautice. La conducerea " Rezervei generale a aviație" s-au aflat inginer Constantin Silișteanu și sublocotenent Petre Macavei. Activitatea desfășurată la "Rezerva generală a aviației" a cuprins întreținerea, repararea și revizuirea avioanelor de luptă și antrenament. La sosirea misiunii militare franceze condusă de generalul Berthelot, s-a adăugat și activitatea de montare a avioanelor venite din
Rezerva generală a aviației () [Corola-website/Science/313893_a_315222]
-
în 1898. În 1898 promovează printre primii examenul de admitere la Liceul Militar din Craiova, după absolvirea căruia în 1903 se orientează spre Școala militară de ofițeri de infanterie, specialitatea cavalerie. La 22 iunie 1905 Mircea Zorileanu primește gradul de sublocotenent și este repartizat la Regimentul 1 roșiori din Galați. În dorința de a se perfecționa, urmează Școala specială de cavalerie din Târgoviște, iar în 1909 Școala de cavalerie italiană de la Tor di Quinto. La 1 aprilie 1909 este mutat la
Mircea Zorileanu () [Corola-website/Science/314889_a_316218]
-
primul aviator brevetat în România. era originar din Mehedinți. Alege cariera militară, arma geniu. Este atras de aviație și urmează școala din cadrul Complexului Aeronautic de la Chitila (lângă București), înființat la 20 noiembrie 1909. Aici, în data de 9 iulie 1911 sublocotenentul Ștefan Protopopescu obține brevetul de pilot militar, devenind primul pilot brevetat în România și primul pilot al armatei române. Zborul de brevetare l-a făcut cu un aparat de tip model 1909, construit în licență în atelierele de la Chitila. Imediat
Ștefan Protopopescu () [Corola-website/Science/314898_a_316227]
-
armatei române. Zborul de brevetare l-a făcut cu un aparat de tip model 1909, construit în licență în atelierele de la Chitila. Imediat după el, în data de 17 iulie obține în condiții similare brevetul de pilot și colegul său, sublocotenentul Gheorghe Negrescu. În anii 1913-1914 ambii vor studia la Școala Superioară de Construcții Mecanice și Aeronautice din Paris, devenind primii ingineri militari de aviație ai armatei române. La 1 iulie 1920 se înființează "Arsenalul Aeronautic", la conducerea căruia este numit
Ștefan Protopopescu () [Corola-website/Science/314898_a_316227]
-
Muncitorilor din Bulgaria (BWSDP). A studiat apoi dreptul la Aix-en-Provence (Franța) și Geneva. După absolvirea studiilor juridice în 1900, Kolarov a profesat ca avocat în orașul său natal și, din 1904, la Plovdiv. El a participat ca ofițer în rezervă (sublocotenent) la războaiele balcanice (1912-1913). După ruptura ideologică a BWSDP, Kolarov a rămas în aripa revoluționară redusă numeric a lui Dimitar Blagoev și a fost ales ulterior în Adunarea Națională (parlament) în 1913 și 1920. În acel timp, el s-a
Vasil Kolarov () [Corola-website/Science/318426_a_319755]
-
1919. Ghiulai a absolvit Liceul "Mihai Viteazul" din București și s-a înscris la Institutul Electrotehnic al Universității din București, însă a fost nevoit să abandoneze cursurile din cauza războiului. Fiindcă i-a fost refuzată demobilizarea, Ghiulai a fost repartizat ca sublocotenent în cadrul Regimentului 23 Infanterie. În octombrie 1920, el a cerut și a obținut transferul la prima și singura (la vremea respectivă) unitate de care de luptă. Aflat la Târgoviște, regimentul era dotat cu tancurile de fabricație franceză Renault FT-17. Fiind
Constantin Ghiulai () [Corola-website/Science/320437_a_321766]
-
construirea unor adăposturi și tranșee. A fost dat dispărut în condiții necunoscute. 9. Vasile Cândea, născut în 1914 în Blaj, a fost învățător în satul Crăciunelu de Jos. Urmează cursurile Școlii de ofițeri în rezervă, fiind avansat la gradul de sublocotenent, iar în 1941 pleacă pe frontul de est cu Batalionul 20 Vânători de munte din Aiud. Cade eroic în 1941, în fruntea ostașilor săi, la nord de Odessa, în zona localității Malaya-Berejorca. 10. Alexandru Coman, născut în 1918, își efectuează
Cei 42 de eroi din Crăciunelu de Jos () [Corola-website/Science/317966_a_319295]
-
din Codlea. În anul 1942, în timpul luptelor de la Cotul Donului, a fost dat dispărut. 42. Gheorghe Zehan, născut în anul 1919, urmează între 1941 și 1943 Școala Militară de Ofițeri de Infanterie din Sibiu, unde este avansat la gradul de sublocotenent. Participă atât la operațiunile militare de pe frontul de est (1943-1944), cât și la cele de pe frontul de vest. Cade eroic, în toamna anului 1944, în timpul luptelor din regiunea orașului Drobeta-Turnu Severin.
Cei 42 de eroi din Crăciunelu de Jos () [Corola-website/Science/317966_a_319295]
-
Roșca Codreanu din Bârlad, pe care l-a absolvit în 1907. În 2 mai 1911 este admis prin ordin al Ministerului de Război să urmeze cursurile școlii de pilotaj Chitila, alăturându-se, împreună cu încă trei ofițeri, maiorului Macri Ioan și sublocotenentului Ștefan Protopopescu, admiși la 18 aprilie din același an. El și Protopopescu se vor dovedi cei mai buni, fiind desemnați să transporte în 30 august 1911 pe calea aerului primele două aparate Farman III model 1909 construite la Atelierele Chitila
Gheorghe Negrescu () [Corola-website/Science/323968_a_325297]
-
se vor dovedi cei mai buni, fiind desemnați să transporte în 30 august 1911 pe calea aerului primele două aparate Farman III model 1909 construite la Atelierele Chitila la hangarele de pe platoul Cotroceni. Protopopescu și Negrescu, ambii în acel moment sublocotenenți, au fost printre primii piloți militari brevetați în România, fiind singurii brevetați de la școala de pilotaj Chitila, școala încetându-și activitatea în 1912 din lipsă de fonduri. Negrescu a fost brevetat ca pilot militar în 17 iulie 1911, fiind al
Gheorghe Negrescu () [Corola-website/Science/323968_a_325297]
-
a stabilit apoi în orașul Bacău. a urmat cursul inferior al Liceului din Bacău, Liceul Militar din Iași și apoi Școala Militară de Ofițeri de Artilerie. În anul 1927, după absolvirea școlii de ofițeri, a fost înaintat la gradul de sublocotenent. A fost cadru militar activ, fiind avansat apoi la gradele de locotenent (1931) și căpitan (1938). Pentru o perioadă, a predat ca profesor la un liceu militar. În iunie 1940, căpitanul Ioan Boroș comanda Bateria 5 de tunuri din cadrul Regimentului
Ioan Boroș () [Corola-website/Science/319941_a_321270]
-
de bateria sa de tunuri nu făcea parte din teritoriul cedat URSS-ului (deoarece nu era parte nici a Basarabiei și nici a nordului Bucovinei), dar sovieticii au deschis focul, ucigându-l pe loc. Alături de el, au mai fost uciși sublocotenentul (r) Alexandru Dragomir (născut în 1914 la Focșani, de profesie avocat) și soldatul Iancu Solomon (născut în 1918 la Moinești, de etnie evreiască). În procesul-verbal al Regimentului 16 Artilerie din 29 iunie 1940 sunt consemnate următoarele: "“În dimineața zilei de
Ioan Boroș () [Corola-website/Science/319941_a_321270]
-
destul de mult din cauza lipsurilor materiale. Rămâne la Paris până în 1915, când este obligat să se reîntoarcă în țară pentru satisfacerea serviciului militar, unde urmează cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie din Dealul Spirii, pe care o absolvă cu gradul de sublocotenent în anul următor, participând ulterior la campaniile din 1916 și 1917, fiind rănit de două ori. După Pacea de la București din 1918 este demobilizat din motive de sănătate. În anul 1918, la Iași, îl cunoaște pe căpitanul american Babeack, delegatul
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
hidroavionului "Getta"), s-a prezentat la Școala Specială pentru Aviație de la Cotroceni (mai târziu purtând numele de Școala Ofițeri de Aviație - S.O.Av.). În urma examenului depus este declarat admis iar peste doi ani, la 1 iulie 1927 este avansat sublocotenent mecanic. (În primul an de la avansarea ca Slt. mecanic denumirea era de "Ofițer Mecanic clasa a III-a). După avansare a fost repartizat la Grupul de Aviație de la Constanța, unde activează până în anul 1942 - bineînțeles că această perioadă cuprinde și
Vladimir Stângaciu () [Corola-website/Science/318921_a_320250]
-
singur, deoarece moartea tatălui său îi redusese veniturile. A fost examinat de faimosul om de știință Pierre Simon Laplace, pe care mai târziu Napoleon l-a numit senator Devenit absolvent în septembrie 1785, Bonaparte este numit ofițer cu gradul de sublocotenent în regimentul de artilerie "La Fère". A servit în garnizoanele de la Valence și Auxonne până după izbucnirea Revoluției Franceze în 1789, deși în această perioadă a fost în permisie timp de aproape două luni în Corsica și Paris. Un naționalist
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
asemeni regelui Ferdinand, cu câteva luni înainte. Astfel, conducătorul oficial și cel din umbră ai statului decedează. După ce își susține bacalaureatul la Colegiul Sf. Sava din București (1882) efectuează, ca voluntar, un stagiu militar de șase luni, obținând gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 2 Artilerie. În paralel frecventează cursurile Școlii de Poduri și Șosele. În vara anului 1883 pleacă la Paris pentru completarea studiilor: Obține, în 1889, diploma de inginer. Încearcă în zadar, de două ori, să obțină licența la Sorbona
Ion I.C. Brătianu () [Corola-website/Science/297352_a_298681]
-
în anul 2000. Fiu al unei familii de mici moșieri (Radu și Zamfira), Nicolae Rădescu s-a născut la 30 martie 1874 în Călimănești (jud. Vâlcea). A urmat cariera militară, fiind absolvent al Școlii Militare de Ofițeri, cu gradul de sublocotenent (1 iul. 1898), și al Școlii Speciale de Cavalerie (iun. 1900): „E inteligent, stăruitor și cu amorul datoriei sale” (afirma comandantul școlii, mr. Alexandru Averescu). Avansat la gradul de locotenent (1903), a fost elev al Școlii Superioare de Război din
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
intelectuală încă din adolescență, printre care cel de limbă latină, Hoidas, pomenit cu diverse ocazii. Războiul îl prinde elev. Armata o face la scoala militară de aviație Buzău, ca observator aerian. Nu participă la lupte. Este demobilizat cu gradul de sublocotenent în rezervă. În 1942 se înscrie la Facultatea de litere și filosofie din București, pe care o termină în vara lui 1946, cu o licență "Magna cum laude". Printre profesorii din acea perioadă se remarcă: Mircea Florian, Tudor Vianu, Mihai
Constantin Țoiu () [Corola-website/Science/297593_a_298922]