12,569 matches
-
prezentă la Jovis, forma de genitiv a lui Jupiter, formă în care partea a doua a sintagmei (piter) este omisă. Prin omiterea din sintagmă a celui de al doilea termen, care semantic era subiectul posesor, s-a ajuns ca formele subordonate de obiect posedat, Zeus și Jovis, să preia sensul întregii sintagme, cel de stăpân absolut al pământului, și să devină formă de nominativ. Italiana continuă, cu aceeași valoare absolută, pe Giove, formă de vocativ. A existat și zeificarea directă, nemijlocită
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
materialul limbii, pe care l-au adunat, clasificat și comparat lăsând posterității o cantitate enormă de date pe care te poți baza ca să duci mai departe știința limbii, Philippide și-a construit opera pe principii cărora a încercat să le subordoneze datele limbii. Desprindem trei aspecte care însumează vanitatea operei lui. Mai întâi este de observat că sistemul de sunete al limbii române și formele gramaticale ale acesteia, ambele rezultate în urma evoluțiilor locale, sunt puse în capul evoluțiilor ca schemă de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvânt sub formă de sens al acestuia. Latura sonoră a cuvântului, adică învelișul sonor al sensului, se structurează fonetic și gramatical și se transmite mecanic în viața colectivă a fiecărei comunități. Sistemele fonetice și gramaticale sunt creații zonale prin cutumă, subordonate în întregime comunicării sensului în colectivitatea respectivă, care poate cuprinde zone mai mari sau mai mici în funcție de organizarea socială și administrativă a vieții. Neogramaticii au desființat teoretic unitatea genetică a limbii prin separarea ca origine a limbilor i.-e. de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de reținut faptul că E. era hotărât să facă în primul rând știință și în al doilea rând literatură. Intenția de a face cercetare este mai veche: încă în august 1871 el îi scria lui Dumitru Brătianu că se va subordona unui singur principiu, „acela de a fi un credincios agent al istoriei” (IX, 99), al istoriei românilor bineînțeles, ceea ce presupune concretețe și rigurozitate. Însă abia în ultimul timp, împins de necesitatea doctoratului, el vine cu picioarele pe pământ într-o
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
lucrarea istorică Influența austriacă asupra românilor din Principate, în care românismul, dispersat istoricește în provincii și supus dominațiilor străine, își afirmă dreptul la existență unitară. Aceasta era pentru țară și pentru el chestiunea la ordinea zilei, care urma să-și subordoneze politica statului, dreptul, economia, învățământul și cultura națională, cu instituțiile lor specifice, cercetarea și gândirea istorico-filologică, filozofia proprie a neamului românesc. La conferința pe care Eminescu a ținut-o pe această temă în „sala” universității la 14 martie 1876, „asistă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
extrinseci. După anastomozarea lor cu filetele amielinice simpatico-parasimpatice în teritoriul subepicardic rezultă un plex intracardiac, bogat reprezentat în ariile de distribuție a ganglionilor susmenționați și a septului interatrial. Morfologic și funcțional, atât structurile ganglionare, cât și rețeaua plexiformă înconjurătoare sunt subordonate nodulilor specifici din cord, cu rol de pacemaker (centre de comandă). Pereții arborelui respirator sunt, de asemenea, prevăzuți cu microganglioni viscerali, similari acelora din inimă și tubul digestiv. Ei sunt sinaptic conectați cu filetele preganglionare vagale, care împreună cu terminațiile celui
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
funcțional, acestea aparțin mai mult parasimpaticului decât simpaticului. De aici opinia dependenței lor de sistemul nervos parasimpatic, admisă de majoritatea autorilor. Deși conferă musculaturii tubului digestiv un grad de independență funcțională mai mare decât al altor organe, plexurile enterice sunt subordonate influențelor reglatoare centrale și periferice. Plexuri intramurale similare au fost puse în evidență în numeroase alte organe ca: mușchiul uterin, vezicula biliară și vezica urinară, pancreas, glande salivare și chiar pereții vasculari. Plexul uterovaginal, de exemplu, reprezintă calea de distribuție
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și presoare generale. Reacțiile vasomotorii de origine corticală se produc fie pe cale directă corticospinală, ca în cazul vasodilatației din mușchii scheletici, fie indirect prin releul hipotalamic sau bulbar. De menționat că majoritatea influențelor nervoase centrale se exercită prin intermediul centrilor vasomotori subordonați din măduvă. Șocul spinal, produs de secțiunea măduvei la nivelul cervicalei VII, demonstrează participarea acestora la menținerea tonusului vascular și producerea reacțiilor vasomotorii segmentare. Excesul de CO2 și deficitul de oxigen activează centrii vasomotori, favorizând apariția undelor Traube-Hering pe curba
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ca un întreg public să se înșele asupra acestui fel de lucruri, și ca nimeni să nu fie judecătorul plăcerii pe care o simte?" (scena VI)24 4.2. Credibilitatea comportamentului Ca și la Aristotel, personajul, în epoca clasică, este subordonat acțiunii. Coerența comportamentului său îi asigură verosimilul. Trei condiții, deja enunțate de Aristotel, și dezvoltate de Horațiu, sunt necesare pentru a satisface acest verosimil intern. Comportamentul trebuie să fie "potrivit cu firea", "asemănător" și "statornic"25. 4.2.1. "Potrivirea" lor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cadru de scenă deschide o fereastră spre un loc fictiv considerat real pentru moment. Figura 2 Realizare tip a scenei după moda italiană, după un desen de Sabbattini (1638) Pentru Chapelain, ca și pentru majoritatea teoreticienilor clasicismului, succesul catharsisului este subordonat respectului față de verosimil, a cărui importanță o măsurăm astfel. Catharsisul nu se poate realiza decât dacă acțiunea reprezentată este credibilă pentru spectator. "Credința este de absolută necesitate în poezie", scrie el în Prefața la Adone în 1620. Unde lipsește crezul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lingvistice, iar conduita personajelor, alimentată ca dintr-o pânză freatică, din nivelul subteran al gândirii lor paralogice produce un efect comic irezistibil". După ce stabilește dimensiunile interioare ale conceptelor operaționale și aproximează configurarea creativă a scriitorului, Loredana Ilie dezvoltă premisele formulate. Subordonează simțului comic "modurile" adiacente: satiric, parodic, ironic, grotesc, umoristic toate dispersate în proză, dramaturgie, poezie și publicistică. Fiecare mod operatoriu este studiat monografic, pe câteva paliere succesive. În paradigma teoretică a primei trepte, comentează străduința teoreticienilor de a preciza definiția
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
niște exemplare umane în așa măsură degradate, încât nu ne lasă nici o speranță. Într-o lume în care totul nu e decât batjocură, josnicie, numai comicul pur, cel mai nemilos, se poate manifesta"30. Acest comic pur, nemilos în sine, subordonează la Caragiale verva satirică, și nu invers, așa cum se va observa la mulți dintre scriitorii satirici postcaragialieni. 3.3. La vremuri noi, măști comice noi Dintre toate modurile comicului se poate constata că cel satiric, îndeaprope înrudit cu cel sarcastic
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
planul concret material, pot fi explicații pentru propensiunea către satiră a scriitorilor români, în afara cauzelor care țin de înclinațiile și personalitatea fiecăruia, considerat ca individualitate. La toate acestea se adaugă și proliferările satirice comandate, derivate din necesitățile ideologice care au subordonat literatura în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial. Proza satirică înregistrează o nouă culme la începutul secolului trecut în paginile schițelor "vesele" ale lui Gh. Brăescu, interesat ca și Anton Bacalbașa în Moș Teacă, de ridicolul automatismelor din
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Caragiale și a piesei de debut a lui Eugen Ionescu, putem identifica interferențe nu doar între parodie și satiră, ci între aproape toate modurile comicului. Pastișa, de exemplu, denaturând în parodie, bazată pe procedeul retoric al ironiei, poate fi subordonată satirei, la rândul ei o formă a burlescului sau a comicului absurdului. 3.5. Parodia la Caragiale Ilustrative pentru modul parodic în literatura română sunt poeziile, "poveștile", portretele-caricatură din publicistica lui Caragiale, dar și farsa O soacră, considerată de Florin
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gătește mai bine", " Cu picioarele poți merge, dar te încălzești mai bine cu electricitate și cărbuni."131 În concluzie, "șarja parodică extremă"132 direcționată pe amintitele paliere al discursului didactic, filosofic, dramatic, și, în ultimă instanță, al celui conversațional se subordonează astfel comicului absurdului pentru a configura profilul acestei "comedii a comediei" nu ca pretenție de reper superlativ, ci, dimpotrivă, ca "antipiesă", deci ca expresie a negației și a contestării, specifice avangardei postbelice. Perspectiva asupra conformismului universal, marionetizarea personajelor și, mai
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și deliberata inversare a referențialităților, înfățișând așadar bestialitatea prin livresc (scenele de sexualitate, perversiunile, violurile), și invers. Portretele profesorilor, de pildă, sau ceremonia examinării, sunt impietate prin vocabule și asocieri improprii, adecvate însă demascării imposturii și mascaradei festivităților, grotescul expresiei subordonându-se pervazivei intenții satirice: Cel mai iritat dintre membrii juriului examinator a fost o creatură integrală a muncilor mele. Pe fața lui vânătă și crispată am putut citi, ca într-un excrement, maladia de care îi suferea egoismul. [...] Aveam în fața
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de investigație a comicului la acele zone în care acesta se realizează exclusiv prin filtrele caragialismului. Se va impune, în consecință, o selecție în dublu sens: pe de o parte, avem în vedere doar acele epitom-uri ale caragialismului care se subordonează comicului, pe de altă parte, introducem în ecuație doar reprezentări literare care bifează simultan ambele criterii (ale comicului și ale caragialismului). Altfel spus, ne vor interesa, de această dată, acele reiterări ale emblemelor comice caragialiene în peisajul literar românesc. Se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cu claritate din ironia implicată, disimulare ingenioasă ce augmentează caracteristic atitudinea critică. Aceste tipuri cu deosebire, cărora Caragiale însuși le-a conturat fizionomia de grup în remarcabile schițe monografice, (Mitică, Moftangii, Intelectualii), s-au fixat definitiv ca mărci distinctive care subordonează genericul comic de caracter, viziunii originale a marelui "clasic" român. Amprenta caragialismului se recunoaște în literatura română în mod excepțional la nivelul acestei tipologii specifice, fructificate original de scriitorii care pot fi afiliați unei direcții postcaragialiene. 4.2. "Toate vechi
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
absurde nu poate fi numit decât "antidialog". Astfel, teatrul încetează de a mai fi discursiv, analitic sau literaturizat, devenind o imagine vie, concretă a absurdului însuși și, prin aceasta, forma cea mai adecvată de redare a realității care i se subordonează. De altfel, dramaturgii avangardei postbelice s-au dovedit inepuizabili în descoperirea de modalități care să slujească unui dublu demers: pe de o parte cel de dinamitare a structurii osificate și ruinate a vechii forme dramatice și pe de altă parte
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
precizări care sugerează multiplicarea elementului uman printr-un proces de reificare: Roberte I, Roberte II, Roberte-mama, Roberte-tata, Jaques-fiul, Jaques-mama, Bartholomeus I, Bartholomeus II. Aceleiași intenții de evidențiere a caracterului de "gloată" sau a "rinocerizării", a lipsei de individualitate, i se subordonează și numirea personajelor caragialiene prin apelative precum Mitică "și-atât", Mache, Lache, Tache etc, despre care Ibrăileanu spunea că "prin frecvența lor au ajuns niște nume comune"26. Spre deosebire de caracterele clasice, definite în primul rând prin consecvență și continuitate, personajele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
capitolul consacrat parodiei, ne propunem să utilizăm aceleași instrumente de lucru din inventarul pragmatic, adecvate demersului analitic privind eficiența sau eșecul comunicării. Aplicarea conștientă a maximelor conversației formulate de Paul Grice referitoare la relevanța, cantitatea și calitatea contribuției conversaționale, toate subordonate unui principiu de cooperare care asigură coerența și continuitatea discursivă, caracterizează de fapt o situație ideală, cazurile concrete nefiind totuși uniformizate. În schimb încălcarea acestor norme are consecințe dintre cele mai diverse, atrăgând uneori falimentul comunicării, așa cum am remarcat în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
va dăinui și după dispariția sa, ordine în care trebuie să se integreze, iar în al doilea rând prin intuiția unui mister al naturii și al relației omului cu existența în sânul ei. Acestea sunt sursele mitului, iar lui îi subordonează omul toate celelalte sfere ale existenței, inclusiv pe cea economică.132 Incongruențele observabile sunt cauzate de diversele ordini sociale despărțite de spațiu, dar și de percepțiile asupra naturii în funcție de timp (mai ales odată cu dezvoltarea științei în Europa), o mișcare centrifugă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a simbolurilor, a metaforelor."255 Studiul "visurilor unei societăți" este un instrument de analiză care ne poate face s-o cunoaștem mai bine decât prin alte metode investigative, deși "a-i recunoaște imaginarului locul său nu înseamnă deloc a-i subordona în totalitate câmpul analizei".256 Miturile sunt produse ale realității sociale, dar și "producătoare de realități sociale"257, "ecrane pe care se proiectează angoasele colective", după formula lui Roger Bastide 258, ele constituind "modalități diferite de reacție față de dezechilibrele și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
căci, "ceea ce părea o cale regală de ieșire din istorie a fost pur și simplu o fundătură".287 Berdiaev arătase și el că ideologia comunistă rusă prelungește o veche tradiție de utopii creștine ce se grefau pe teologia ortodoxă, politica subordonându-se unei ontologii a resentimentului, a revoltei și speranței (mitul modern părând să capete din ce în ce mai pregnant un caracter politic și social), ajutat de progresul tehnicii (Marx însuși a fost cel care, într-o scrisoare din 1871 adresată lui Kugelmann afirma
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ale cuvântului, "verb viu", cuvânt creator, iar cartea-obiect "actor al celebrării", "Dumnezeu însuși").533 Procesele de comunicare realizate în această artă narativă sunt operante atât între creator și public, cât și la nivelul interacțiunii personajelor, unde faptele și gesturile sunt subordonate schimbului verbal ori gestual (este adevărat că personajul susține replicile, însă doar acestea îi asigură dimensiunea actanțială, în acest caz bula devenind mai mult decât un atribut și având mai degrabă un rol comparabil cu al desinenței față de un radical
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]