3,015 matches
-
ștreang. „-Ce se întîmplă?“-spun-„Visez vindecarea și toți ies din mîinile mele purtînd cancerul sufletului meu încă neînfrînt“. „-Mi-e teamă că ai s-o faci în egală măsură în care mă înspăimăntă renunțarea ta.“-spune tînărul Doctor, cîndva. Ștergîndu-și sudoarea de pe frunte, Doctorul de acum mormăie scriind în fișă: „-Bătrîne, ești destul de masochist ca să te vindeci. Așa cum îți sintetizezi demonul, vei avea și sadismul să-l amputezi!“. 5 ...Că ai să ajungi fericirea și ai să rămîi acolo: dubla himeră
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
lovindu-mă de lume, mă zbat cumva să mă eliberez de povară. Să mă prindă moartea uscat, nu cum, deja, am început să putrezesc. Sînt mișcat, V.-din spital-de afecțiunea cu care sora îmi schimbă compresele ude și-mi șterge sudoarea. Îi este milă și e fericită. Cum fericit e și cel care m-a lovit. Nu știu cum, îi văd și simt și eu mila: un gardian îi aduce mîncarea. Chiar și bucuria sa, pusă în sunete, pare o suferință oarecum entuziastă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nu mă ascultă. Se desprind și cad și ele. Și nu mai am cu ce să sfîșii pieptul, să scot de acolo inima putredă care le îmbolnăvește pe toate și s-o arunc în foc. V. tînăr mă trezesc strigînd. Sudoarea îmi curge pe trup și mirosul persistă în jurul meu. Caut să-mi clarific care e timpul groaznicei viziuni. E viitorul sau prezentul care așteaptă să se întîmple? Sînt copleșit de sentimentul unei înfiorătoare vinovății. Chiar și față de mine. Dar nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
fi văzut de mult că asta-i singura ieșire. Că nu puteam alege decît așa. Binecuvîntată îngenunchere! Fie voia Ta! 39,1˚;...38,7˚;...38,2˚;...37,4˚... Plin de speranță, Doctorul mi-a aprins, totuși, o lumînare. Picături de sudoare umezesc frunțile celor din jur așteptînd un verdict. Și aud o voce în care mă recunosc pe de-a întregul. Glasul voinței mele care prinde a rosti în timp ce cei din jur încremenesc. Căci cea care vorbește e inima mea: „-Cred
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
-mi sângerează. Că-mi sângerează de moarte. I-am mulțumit lui Judy, mi-am mai cerut încă o dată scuze pentru că o pusesem într-o situație așa de penibilă și am închis telefonul. Mâinile îmi tremurau, fruntea îmi era scăldată în sudoare și simțeam că mă doare inima. Erau momente când chiar credeam că James o să se întoarcă. Mai devreme sau mai târziu. Că mă iubise așa de mult încât nu putea să înceteze să mă iubească așa, peste noapte. Că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ciopîrți cu cuțitul pentru bizoni pe sîrbii care Îi omorîseră iubita sîrboaică dar care ținea cu el, cu albanezii. Pare de domeniul documentarelor științifice despre paranormal să crezi că imaculata Casă Albă a cheltuit atîtea milioane de dolari cîștigați cu sudoarea frunții ei din dragoste inopinată de albanezi, În realitate și pe măsură ce raidurile aeriene se Întețesc paralel cu regretele lui Columb, scopul devine tot mai obscur, n-are rost să faci supoziții, munca națională, pentru că se introduc rectal, ce urmăresc americanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
te sug”. Și asta de două mii de ani. Vezi ungurii, care tot vor să ne sugă Ardealul, butelia, pupezele și pasta din pix. Ne atrage atenția președintele Ku-Klux-Klanului Mare: „Oamenii care fac istoria țării cu palmele lor, cu lacrimile și sudoarea lor, ne-au trimis cîte-o pîine din Ardeal, cu panglica Tricoloră”. Patrioții mănîncă pîine goală, cu panglică. Și au vise ciudate. În decembrie ’89, mărturisește Vadim, „eram liberi, Înaripați”. Legenda spune că Vadim și Barbu erau atît de Înaripați Încît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
are. Cel mai trist articol din Săptămîna se cheamă „Vata noastră unde e?” De la Nistru pîn’ la Tisa, vata noastră dusu-ni-s-a. În Socialistul cetim ceva În sfîrșit mai altfel din punct de vedere zoologic: „Vă Îngrășați ca niște căpușe din sudoarea poporului”. Să precizăm Însă că acarianul din genul ixodes se hrănește numai cu sînge, apoi trebuie spus că sudoarea poporului, oricît de Îmbelșugată, atunci cînd nu-l lasă completamente indiferent (ori perplex), Îi produce acestei insecte o irepresibilă greață de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
noastră dusu-ni-s-a. În Socialistul cetim ceva În sfîrșit mai altfel din punct de vedere zoologic: „Vă Îngrășați ca niște căpușe din sudoarea poporului”. Să precizăm Însă că acarianul din genul ixodes se hrănește numai cu sînge, apoi trebuie spus că sudoarea poporului, oricît de Îmbelșugată, atunci cînd nu-l lasă completamente indiferent (ori perplex), Îi produce acestei insecte o irepresibilă greață de căpușă. Pe de altă parte, acarianul transmite o boală numită piroplasmoza vitelor cornute. Și, după cum se vede, o face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și-și Înfundă buzunarele cu muniție: gloanțe pentru revolverul de 38, Încărcătoare de rezervă pentru automat. Își vîrÎ cuțitul la centură, acoperi fereastra din spate cu salteaua și Întredeschise fereastra din față, ca să mai intre aer. O adiere Îi răcori sudoarea. Se uită afară, la niște puști mexicani care se jucau cu o minge de baseball. Rămase pe loc. Imigranții se adunau afară. Arătau spre soare ca și cum ar fi estimat ora, așteptînd cu nerăbdare sosirea camionului - muncă Înjositoare pentru trei mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
aruncă ziarul În față și ieși. În hol: Thad Green. Dudley Smith și Bud White la postul de ascultare. Green spuse: — Avem confirmarea oculară din partea paznicului - ei sînt tipii din Griffith Park. Apropo, ai fost grozav. Ed Își mirosi propria sudoare. — Domnule, pe Coates l-a zdruncinat povestea cu femeile. Simt asta. — Și eu. Așa că dă-i bătaie mai departe. — Au apărut puștile sau mașina? Nu, dar echipa de la Strada 77 le scutură pe toate rudele și cunoștințele tipilor. O să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Mărturisește, ’te-n aripă, și predă toate dovezile materiale, altfel ai s-ajungi În camera de gazare! — Nu! N-am omorît pe nimeni! Ed izbi cu pumnul În masă. — De ce ați ascuns mașina? Jones scutură din cap, Împrăștiind stropi de sudoare. — De ce ați ars hainele? Nici un răspuns. — De unde provine parfumul? Nici un răspuns. — Sugar și Leroy le-au violat mai Întîi pe femei? — Nu! — Nu? Adică le-ați violat toți trei? — N-am omorît pe nimeni! Nici măcar n-am fost acolo! Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vorba de alți cioroi, atunci mașina aia de lîngă Nite Owl a fost plasată acolo special. Aveți grijă, băieți. Dacă Îl vedeți pe Dublu, spuneți-i să mă sune la Birou. Johnny bătea calm darabana. Kikey tușea calm, năclăit de sudoare. Bud, calm, dar nu foarte. Afară, În mașină, la primul telefon public, după colț. Numărul special pentru poliție de la P.C. Bell și o așteptare al dracului de lungă. — Da, cine cere? — Sergent White, LAPD. O urmărire, vă rog. — Pentru cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Teitlebaum, Johnny Stompanato și Lee Vachss. Ei sînt făptașii de la Nite Owl. Mai băgați-l În bandă și pe Dublu Perkins și pregătiți-vă să vă căcați În izmene cînd o să vă spun ce-am mai descoperit. Ed Îi mirosi sudoarea și respirația. White Îl Împinse Înăuntru - ferm, dar fără ostilitate. — Să lăsăm o clipă deoparte problemele noastre. Ai auzit ce am spus? Numele Începeau să-și facă efectul: oamenii de acțiune ai unei bande și o linie deloc rea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Probabil leșinase în cele din urmă. S-a trezit, n-ar putea spune după câtă vreme, în același întuneric subțiat de sclipirile lunii noi, ajunsă în burta cerului acum. S-a trezit tot cu dureri, dar nu la fel de mari. Înghețase, sudoarea se răcise pe ea, abia a avut puterea să aducă peste tot trupul cearceaful care se făcuse ghemotoc într-o parte. Numai la sonerie nu reușea să ajungă, de fapt nici nu mai voia să ajungă. Își zicea: n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întrebând și mare tare: cum adică? Andrei Vlădescu rotindu-și de la unul la altul privirea și răspunzând ca un automat, fără să mai gândească: simplu, o scrisoare din partea redactorului-șef în care, iar subalternul oprindu-se din a-și șterge sudoarea de pe ceafă și pe de gâtul gros și ridicând mâna cealaltă, întinsă până atunci pe vraful de dosare, într-un gest brusc revoltat, ca și cum ar fi vrut să îndepărteze de la el o ispită sau o pată, subțiindu-și glasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
identifice și să le imagineze în mișcările lor de acum, în acel spațiu de dincolo de ușă, înecat în lumină și muzică. Scrâșnea din dinți, îndoindu-se și mai mult, respirând rar, simțindu-și cămașa jilavă și fruntea îmbrobonată de o sudoare rece și gândindu-se: nu mi-e numai rău, nu e numai durerea, dracu’ s-o ia, sunt obosit, n-am chef de nimic, n-am chef nici de petrecerea asta, încep anul nou întins între haine de blană parfumate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că s-a trezit cu Răzvan Brancu alături, care îl învelea cu una din acele haine de blană parfumată, îl întreba cum se mai simte, și-a întins mâna înțepenită sub cap, și-a pipăit cu cealaltă fruntea pe care sudoarea înghețase, s-a ridicat, durerile cele mari pieriseră, mai persista doar o jenă leneșă. Cât dormise? „La ce te gândești?“, îl întrebă Ioana Sandi, vârându-și în buzunare mâinile înmănușate și așezându-și capul pe umărul lui. A ridicat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
absolut nimic, nu se mai auzeau nici măcar țipetele înfiorătoare ale pescărușilor și vuietul mării, totul era pustiu și încremenit și am fost convinsă că nu există ceva mai incredibil de dătător de spaimă pe lume. M-am trezit lac de sudoare. Exact așa mă simt, ca în visul acela, de parcă l-aș lua în brațe și degetele mele n-ar mângâia decât o formă de aer și nimic altceva. Aș vrea să mă iubească. Nu reușesc să-mi dau seama ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care va leșina sau va face o criză sau mai știu eu ce. În același timp, mai simțeam ceva, ceva total diferit: un miros puternic, scârbos, de carne, care începea să se impună peste buchetul de arome rivale emanate de sudoare și alte diverse mirosuri umane. Sursa apăru repede când omul de afaceri slăbănog de lângă mine reuși să-și deschidă servieta și scoase din ea punga de hârtie inscripționată cu marca unei cunoscute rețele de fast-food. L-am privit uluit, gândindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
conștient de plăcerea leneșă cu care își întindea membrele, de mișcarea sânilor ei ridicați și coborâți de respirație, de subțirimea bluzei albastru cu roz pe care și-o scosese din blugi, suflecându-i mânecile. Cât despre mine, eram leoarcă de sudoare și gâfâiam zgomotos. În prima parte a călătoriei, nu crezusem că o să pot să merg până la capăt. Joan mă ținuse numai într-un urcuș, alegând drumul cel mai abrupt ori de câte ori ajungeam la o răspântie: uneori panta era atât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Am sunat-o pe Lily și am Întrebat-o dacă pot veni să zac o vreme pe canapeaua din garsoniera ei minusculă din Harlem. Din bunătatea inimii, m-a primit. M-am trezit În garsonieruța aceea din Harlem scăldată În sudoare. Capul Îmi plesnea, stomacul Îmi bolborosea, fiecare nerv din corp Îmi pulsa - și Îmi pulsa de o manieră deloc sexy. Ah, m-am Îmbolnăvit din nou, mi-am zis Îngrozită. Paraziții Își croiseră din nou drum În trupul meu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
meu Începuse să răspundă visceral la țârâitul telefonului. Țâr-țâr. Extrasistole cardiace. Țâr. Încleștare automată a pumnilor și Încordare a umerilor. Țââââââââr. O, de ce nu mă lasă o dată În pace, o, te rog, te rog, uită pur și simplu că trăiesc - sudoarea Îmi brobonește fruntea. În tot acest minunat weekend nici prin minte nu-mi trecuse că telefonul se putea deconecta și presupusesem că o să sune dacă se ivesc probleme. Greșeala numărul unu. Am cuplat aparatul și am așteptat până când compania AT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Când a văzut, la mijlocul celei de-a treia zi, că nu reușesc să găsesc magazinul, Emily mi-a dat, În sfârșit, permisiunea de a veni la birou și de a o ruga pe Miranda să clarifice problema. M-a podidit sudoarea În momentul În care mașina a tras În fața clădirii. Am amenințat că sparg ușile turnante dacă Eduardo nu mă lasă să trec fără spectacol. Când am ajuns la etajul nostru, transpirația Îmi trecuse deja prin bluză. Mâinile au Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
făcută! O reușită de excepție În condițiile cele mai stresante. Nici nu mai conta că drăgălașa mea bluziță În stil rustic, cea care primise complimente de la două - nu de la una, ci de la două - asistente de modă, avea acum pete de sudoare la subraț. Cui Îi păsa? Eram pe cale să mă scutur de țăcănita asta de interlocutoare internațională din spinarea mea și eram Încântată. — Ahn‑dre‑ah? A sunat ca o Întrebare, dar eu mă concentrasem doar pe aflarea motivației care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]