2,342 matches
-
sufix după ele. Exemplu de cuvânt cu sufixe: "házaimban" „în casele mele”, format din rădăcina "ház" „casă”, vocala de legătură "-a-", sufixul "-i" (care indică pluralul în cazul obiectelor posedate), sufixul "-m" (care indică persoana I singular a posesorului) și sufixul "-ban" (corespunzător prepoziției românești „în”). După Keszler 2000 din punct de vedere morfologic, cuvintele se clasează în următoarele părți de vorbire: I. Părți de vorbire fundamentale: II. Cuvinte funcționale: III. Cuvinte propoziții: În maghiară, persoana se exprimă prin pronumele personale
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
prepoziției românești „în”). După Keszler 2000 din punct de vedere morfologic, cuvintele se clasează în următoarele părți de vorbire: I. Părți de vorbire fundamentale: II. Cuvinte funcționale: III. Cuvinte propoziții: În maghiară, persoana se exprimă prin pronumele personale și prin sufixe specifice, care au mai multe funcții, aplicându-se: Gramaticile limbii maghiare iau în seamă următoarele categorii gramaticale ale verbului: diateza, modul, timpul, numărul (singular și plural) și persoana. Față de limba română, lipsește categoria genului, la fel ca la celelalte părți
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
de conjugare în cazul verbelor tranzitive: conjugarea definită și conjugarea nedefinită. Substantivul. Genul gramatical nefiind exprimat în limba maghiară, substantivul poate exprima numai genul natural, nici acesta totdeauna. Categoria numărului este caracteristică substantivului, dar pluralul nu este exprimat totdeauna prin sufixul care îl indică de obicei. În general se consideră că paradigma cazuală a maghiarei cuprinde 18 cazuri. Sistemul cazual al limbii maghiare este foarte bogat în ceea ce privește exprimarea raporturilor spațiale, deosebind prin trei cazuri diferite locul în care are loc un
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
care se face o deplasare și cel de la care se face o deplasare. Exemplu: "a házban van" „este în casă” - "bemegy a házba „intră în casă” - "kimegy a házból „iese din casă”. neavând adjectiv posesiv, posesia se exprimă cu ajutorul unor sufixe, unele care se adaugă la obiectul posedat și unul care se adaugă posesorului. Construcțiile prin care se exprimă posesia, posesorul și obiectul posedat fiind exprimate prin substantive, sunt următoarele: Adjectivul calificativ prezintă particularitatea că nu se acordă în număr atunci când
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
denumirea cifrei sau a numărului respectiv. Gramaticile maghiare includ în categoria numeralului și așa-numitele „numerale nehotărâte”, cum sunt "sok" „mult(ă)”, "kevés" „puțin(ă)”, "számos" „numeros(oasă)” etc. Numeralul poate lua și forme adverbiale dacă i se adaugă anumite sufixe: "öten" „cinci” (numărul de persoane participante la o acțiune), "kettesben" „în doi” (intimitatea unor persoane limitată la numărul respectiv). Ca trăsătură specifică a adverbului maghiar față de cel din română, este de menționat caracterizarea adverbelor de loc printr-un sistem triplu
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
vorbire pe care le pot înlocui, pronumele se împart în substantivale, adjectivale și numerale. Se consideră tot pronume și ceea ce gramaticile românești consideră adjective pronominale. Pronumele personale prezintă particularitatea că formele cazuale în afară de acuzativ nu se formează de la nominativ + un sufix cazual, ci se folosesc desinențele cazuale, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Exemplu: "én" „eu”, "nálam" „la mine”, "velem" „cu mine” etc. Spre deosebire de limba română, în maghiară există numai pronume posesive, nu și adjective pronominale posesive. Funcția
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
adjectivale și numerale. Se consideră tot pronume și ceea ce gramaticile românești consideră adjective pronominale. Pronumele personale prezintă particularitatea că formele cazuale în afară de acuzativ nu se formează de la nominativ + un sufix cazual, ci se folosesc desinențele cazuale, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Exemplu: "én" „eu”, "nálam" „la mine”, "velem" „cu mine” etc. Spre deosebire de limba română, în maghiară există numai pronume posesive, nu și adjective pronominale posesive. Funcția acestora este îndeplinită de sufixe care se adaugă la obiectul posedat
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
desinențele cazuale, la care se adaugă sufixele posesive pentru obiectul posedat. Exemplu: "én" „eu”, "nálam" „la mine”, "velem" „cu mine” etc. Spre deosebire de limba română, în maghiară există numai pronume posesive, nu și adjective pronominale posesive. Funcția acestora este îndeplinită de sufixe care se adaugă la obiectul posedat. Verbe auxiliare sunt considerate a fi nu numai cele care formează timpuri verbale compuse, ci și cele aspectuale, modale și pragmatice. Tot în această categorie sunt incluse și verbele copulative. Mai există și verbe
Limba maghiară () [Corola-website/Science/297059_a_298388]
-
nu au mai fost niciodată repetate. Sunt câteva etimologii ale rădăcinii ჯუღა ("jugha"). Conform unei versiuni, este de origine osetină. Numele "Jugaev" este comun printre osetini și, înainte de revoluție, numele din Ossetia de Sud erau, în mod tradițional, scrise cu sufix georgian, obicei răspândit în special printre osetinii creștinați. Conform unei alte versiuni, numele vine de la satul Jugaani din Kahetia, în estul Georgiei. Un articol din ziarul "Pravda" din 1988 afirma că supranumele dictatorului deriva dintr-un vechi cuvânt georgian care
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
Un articol din ziarul "Pravda" din 1988 afirma că supranumele dictatorului deriva dintr-un vechi cuvânt georgian care ar fi însemnat "oțel", acesta putând fi motivul adoptării numelui "Stalin". "Сталин" ("Stalin") este o combinație dintre rusescul "сталь" ("stal") "oțel" și sufixul posesiv "-ин" ("-in"), o formulă folosită de numeroși alți bolșevici precum Lenin sau Buharin. Montefiore afirma ca numele provine de la o amanta Liudmila Stal. Precum alți bolșevici, el a devenit în mod obișnuit cunoscut sub nume conspirative, printre care "Stalin
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
Herzog" al Sfanțului Sava, domn al Humului și Primorjei, Mare Duce al Bosniei”. "Herzog" este termenul german pentru „duce”, si astfel, teritoriul controlat de el a devenit cunoscut sub numele de "Herzegovina" („Țară Ducelui”, cu sensul de „ducat”, prin adăugarea sufixului slav "-ovina", „țară-”). Regiunea a fost administrată de otomani că sângeacul, si apoi că pasalâcul, Hersek. Numele de Herțegovina a fost inclus pentru prima oara în numele oficial al provinciei otomane pe la jumatatea secolului al XIX-lea. La prima proclamare a
Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/298080_a_299409]
-
semnificativă a populației descinde dintr-un amestec de amerindieni localnici, africani și spanioli. Există de asemenea o comunitate restrânsă de pensionari expatriați americani și canadieni. Localnicii se numesc între ei "tico" sau "țica" (feminin). "Tico" vine de la folosirea frecvență a sufixului diminutiv (ex: 'momentico' în loc de 'momentito'). "Tico"-ul ideal este un om foarte prietenos, foarte săritor, liniștit, nerepezit, educat și cu cunoștințe despre protejarea naturii, lipsit de grijile termenelor limită. Vizitatorii din Statele Unite șunt deseori numiți "gringos". Zicală "Pură Vida" (literal
Costa Rica () [Corola-website/Science/298092_a_299421]
-
crească. Comerțul cu produse de bază, cum ar fi bumbacul și aluminiul, a contribuit în mare măsură la creșterea bunăstării generale. În Tadjikistan aproximativ 20% din populație trăiește cu mai puțin de 1,25 $ pe zi. "Tadjikistan" înseamnă "Patria tadjicilor". Sufixul "-stan" provine din limba persană și înseamnă "teritoriu", "țară", iar "tadjic" reprezintă denumirea unui trib preislamic. Tadjikistanul este o țară situată în Asia Centrală, fiind una dintre cele mai mici țări din această zonă, ca suprafață și neavând acces la mare
Tadjikistan () [Corola-website/Science/298149_a_299478]
-
scara timpului”. Profesorul a propus ca etimologic, el provine din derivarea cuvântului „drag-dragul”(cu temă slavă), adăugând că „nu putem ști sigur, pentru că în domeniul etimologiei ești tot timpul pe nisipuri mișcătoare”. Lingvistul Lazăr Șăineanu a propus analogia cu „dragu-bete”, sufixul „-bete” fiind folosit în zonele din Oltenia, semnificând „adunare, mulțime”. Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
reamintit navigatorului Amerigo Vespucci de orașul Veneția, astfel că a numit regiunea Veneziola, care în limba toscană contemporană (limba maternă a lui Vespucci) însemna "Mica Veneție". Numele și-a dobândit forma actuală de ortografie ca urmare a influenței spaniole. unde sufixul "-uela" este folosit ca termen diminutiv (ex. "plaza / plazuela", "cazo / cazuela"); astfel, sensul original al termenului ar fi „Mica Veneție”. Cu toate acestea, deși povestea despre Vespucci rămâne versiunea cea mai populară și acceptată pentru a explica originea numelui țării
Venezuela () [Corola-website/Science/298155_a_299484]
-
neamț" cu sensul de „german”, teutonii construind o fortificație în zonă după râul Olt, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de "Alutus". după râul Prahova, denumire de origine slavă: "prah"- însemnând cataractă de apă (înrudit cu cuvântul românesc prag) + sufix "-ova" Sătmar, de la numele "Zothmar", căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea din magh. Szilágy, compus din "szil" (ulm) + "ágy" (albie), adică Valea Ulmilor (Iorgu Iordan: Toponimia românească, p. 104) - de la numele râului Cibin, latină
Listă de etimologii ale județelor României () [Corola-website/Science/297447_a_298776]
-
persoana se poate exprima prin desinența verbului la modurile personale, prin pronumele personal, pronumele posesiv și adjectivul posesiv. În altele, precum limba maghiară, se poate exprima prin aceleași morfeme, mai puțin adjectivul posesiv, cu funcția acestuia folosindu-se așa-numitul sufix personal posesiv. În unele limbi sunt suficiente desinențele, chiar dacă există și desinențe zero, pentru a indica persoana verbului. Astfel este de exemplu limba română, în care acest lucru este valabil pentru toate modurile personale, la toate timpurile, în afară de perfectul conjunctiv
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
el exprima persoana prin desinențe, de exemplu în maghiară. În această limbă, atunci când predicatul este impersonal, iar subiectul acțiunii subordonate este general, se folosește infinitivul obișnuit, dar pentru a preciza subiectul, infinitivului i se adaugă desinențe identice cu așa-numitele sufixe personale posesive: "Tanulni kell" „Trebuie să se învețe” vs. "Nekem tanulnom kell" „Eu trebuie să învăț”. Acest fenomen este o raritate în limbile indoeuropene, existând de exemplu în portugheză: "No caso de (tu) estares doente, năo vou à festa" „În caz că
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
la petrecere”. În domeniul pronumelor, în afară de pronumele personal, persoana mai este exprimată, în funcție de limbă, și de pronumele posesiv și de corespondentul său adjectival. Unele limbi, precum maghiara, au pronume posesive, dar nu și adjective posesive. Funcția acestora este îndeplinită de sufixele personale posesive adăugate la substantivul care denumește obiectul posedat. Exemple: Pronume posesive: În maghiară, categoria persoanei poate fi purtată și de unele așa-numite „postpoziții”, care au funcția prepozițiilor din alte limbi, dat fiind că acelor postpoziții li se pot
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
adăugate la substantivul care denumește obiectul posedat. Exemple: Pronume posesive: În maghiară, categoria persoanei poate fi purtată și de unele așa-numite „postpoziții”, care au funcția prepozițiilor din alte limbi, dat fiind că acelor postpoziții li se pot adăuga tot sufixele personale posesive. Astfel, de exemplu, se spune "az iskola után" „după școală” și "utánam „după mine”, "utánad „după tine” etc.
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
svoj" „Eu îmi mănânc pâinea mea, iar tu ți-o mănânci pe a ta” Pronumele-adjective posesive se declină ca adjectivele nepronominale cu formă scurtă. O asemenea limbă este limba maghiară, deși are pronume posesiv. Funcția adjectivelor posesive este îndeplinită de sufixe specifice care se adaugă la obiectul posedat.
Adjectiv posesiv () [Corola-website/Science/317813_a_319142]
-
schemă de atribuire a unor nume și simboluri temporare. Denumirile temporare sunt derivate sistematic din numerele atomice ale elementelor respective. Fiecare cifră este transpusă într-un „radical numeric” conform tabelei alăturate, apoi radicalii sunt concatenați și numele este completat cu sufixul latin "ium". În traducere românească sufixul devine "iu". Radicalii sunt unii latini, alții grecești, aceasta pentru a evita ca doi radicali să înceapă cu aceeași literă. Două reguli adiționale evită apariția unor litere duble sau triple prin concatenare. Simbolul sistematic
Denumiri sistematice pentru elemente chimice () [Corola-website/Science/317811_a_319140]
-
și simboluri temporare. Denumirile temporare sunt derivate sistematic din numerele atomice ale elementelor respective. Fiecare cifră este transpusă într-un „radical numeric” conform tabelei alăturate, apoi radicalii sunt concatenați și numele este completat cu sufixul latin "ium". În traducere românească sufixul devine "iu". Radicalii sunt unii latini, alții grecești, aceasta pentru a evita ca doi radicali să înceapă cu aceeași literă. Două reguli adiționale evită apariția unor litere duble sau triple prin concatenare. Simbolul sistematic corespunzător este format concatenând prima literă
Denumiri sistematice pentru elemente chimice () [Corola-website/Science/317811_a_319140]
-
și mai multe pronume personale, existând două categorii. Una cuprinde cele exact corespunzătoare celor din limbile indoeuropene, dar care îndeplinesc numai funcțiile de subiect și de complement direct. Pentru exprimarea celorlalte tipuri de complemente se folosesc pronume personale formate de la sufixele formatoare de complemente adăugate la substantive. Pentru a forma pronume personale, la aceste sufixe se adaugă așa-numitele sufixe personale care corespund desinențelor verbale. Astfel sunt de exemplu "nekem" „mie”, "tőled" „de la tine”, "hozzánk" „la noi”. În această categorie intră
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]
-
din limbile indoeuropene, dar care îndeplinesc numai funcțiile de subiect și de complement direct. Pentru exprimarea celorlalte tipuri de complemente se folosesc pronume personale formate de la sufixele formatoare de complemente adăugate la substantive. Pentru a forma pronume personale, la aceste sufixe se adaugă așa-numitele sufixe personale care corespund desinențelor verbale. Astfel sunt de exemplu "nekem" „mie”, "tőled" „de la tine”, "hozzánk" „la noi”. În această categorie intră și pronume personale formate de la postpoziții, de pildă "alattam" „sub mine”. Nu în toate
Pronume personal () [Corola-website/Science/317818_a_319147]