3,677 matches
-
pahare. S-au făcut urări de sănătate, cum e obiceiul la un pahar de vin și viață cât mai lungă. Doar Gelu, nevastă-sa și copiii lui știau cât de lungă va fi a lui. Todiriță a dat dintr-o suflare vinul pe gât. La aceeași vârstă cu prietenul lui e în putere. El și-a înmuiat doar buzele în vinul din pahar. Apoi a continuat să povestească o altă năzdrăvănie. Pe când avea vreo nouă ani, bunică-sa dinspre tată, îi
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de doctori și la vreo două săptămâni după ce-și vizitase satul copilăriei, casa părintească, locurile unde-și dorm somnul de veci cei dragi, a plecat și el să se întâlnească în ceruri cu ei. Înainte de a-și da ultima suflare, a mai glumit cu cei dragi lui, cu soția și cu fiică-sa ca în zilele când el era sănătos. Apoi ochii lui albaștri s-au închis pentru totdeauna: Din ochii lui parcă seci, două lacrimi au mai jucat o
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fără a apăsa. Tratamentul cu cristalul îl fac șezând culcată, în pat. Am constatat că a dispărut total rozeta neagră din ochiul stâng. Ultimele bucăți de retină s-au eliminat pe nara dreaptă, sub forma unor bucățele roșii însângerate, la suflarea nasului, acestea au ieșit ca niște dopuri, antrenate de sânge lichid. Opalescența din ochiul stâng a devenit uniformă. Temperatura aerului exterior tinde spre plus 40 o Celsius, la umbră, ziua. Ducându-mă cu nepoțica mea la bazinul de înot, am
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
căruțe, roți, găleți și alte ustensile rurale se instalează în grădini și parcuri. Iar mobilierul și pereții e bine să fie măcar placate cu lemn, dacă nu-ți permiți să pui lemn masiv. Și, poate mai presus de toate, întreaga suflare drept-credincioasă din România pare să fie străbătută de fiorul mistic al unei revelații mobilizatoare : nici un spital, cazarmă sau cartier de blocuri fără o biserică tradițională (evident, din lemn) ! Toate acestea - și multe altele asemenea - creșteau pînă acum haotic, precum bălăriile
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la fel de evidentă și asumată ca și existența lui Dumnezeu și, ca atare, nu mai avea rost să fie invocată. Apoi, la fel de întîmplător, mi-au căzut ochii peste articolul lui Robert Skidelsky din Dilema Veche, care invocă ceea ce este, probabil, ultima suflare a codului onoarei : începînd din acest an, cu prilejul jurămîntului depus în fața reginei, toți membrii Camerei Lorzilor vor trebui să semneze un angajament scris de cinste și integritate. Principiile nu admit excepții, ar putea spune unii. Dar, pînă de curînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în purpură”]; 14,43-44 [„îmbrăcat în purpură”]; Lc 16,19 [„îmbrăcat în purpură”]). Ne gândim și la tratamentul sălbatic și umilitor la care a fost supus martirul macabeu, Eleazar, care a fost dezbrăcat, biciuit, torturat și, în timp ce își dădea ultima suflare, se ruga pentru salvarea lui Israel (4Macc 5,1-30). Ne putem aduce aminte și de mărturia care conține cuvintele noului împărat Adrian și ale unei delegații iudaice, cu referire la revolta iudaică care a avut loc spre sfârșitul domniei lui
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
credinței ebraice constă în aceea că primii creștini au dezvoltat o nouă utilizare metaforică a termenului „înviere”. Deja începând cu Ez 37 și cu povestirea văii oaselor uscate- viziunea impresionantă în care oasele se adună, se ridică în picioare și suflarea lui Dumnezeu intră în ele - limbajul învierii a putut fi întrebuințat ca metaforă a restaurării lui Israel, a reîntoarcerii din exil, a noului exod. Acesta era un mijloc prin care se afirma că Dumnezeu era pe cale să împlinească o surprinzătoare
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
rând. Se întoarse în dormitor și se lungi pe patul frumos împodobit cu pernuțele de mătase. Închise ochii. A doua zi, cam la vremea prânzului, întorcîndu-se de la țară, ei vor găsi în dormitorul de la stradă o preafrumoasă doamnă palidă, fără suflare și cu inima rece. " După o noapte cu somn agitat, o gânganie îngrozitoare se trezi transformată în autorul acestor rînduri." Cam așa aș începe, răsturnând fraza de început a Metamorfozei lui Kafka, povestea pe care m-am gândit să o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înțepătura acestei muște, marinarilor începeau să le crească oasele, să li se mărească palmele și tălpile, să li se lungească nasul și urechile. De-atunci, tot neamul nostru a rămas așa, cu oase subțiri și care se frâng și la suflarea vântului. Dar tot de la musca asta noi am căpătat un dar, un dar neprețuit, despre care poate o să-ți spun câte ceva mai târziu. Marinarul, nepotul negustorului de atlazuri, atins de boala oaselor, s-a călugărit la vârsta de cincizeci și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Antanta, cu scopul eliberării Transilvaniei și Bucovinei. Grupări mai restrânse aveau în vedere o alianță cu Puterile Centrale, gândindu-se - și aveau motive - la pericolul rusesc și la necesitatea eliberării, mai întâi, a Basarabiei. Dincolo de aceste păreri, în fond întreaga suflare românească urmărea realizarea idealului național, deosebirile vizând succesiunea etapelor. Neutralitatea României, acceptată de Consiliul de Coroană de la Sinaia, la 21 iulie/3 august 1914, era - în acel moment - singura poziție corespunzătoare apărării intereselor naționale pentru o țară mică, aflată între
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
după ce va fi anunțat telefonic de jos. După care se mută În foișor, lîngă telefon, se așază pe o treaptă a scării de lemn și Își aprinde plictisit o țigară. Noi sîntem Împrăștiați În poiană, stăm lungiți pe iarbă fără suflare, ca niște mirese virgine, așteptînd să ni se Întîmple ceva de negîndit. Ziua Începe să se scurgă din ce În ce mai greu, Îmi verific ceasul de cîteva zeci de ori, dar, În mod surprinzător, arată aproape aceeași oră. Mă Întorc imperceptibil, privesc pajiștea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cred că cel mai bine mi se sincronizează mie, pentru că nu am În minte decît promisiunea făcută de locotenent. CÎnd intrăm În poligonul ascuns după un mal enorm de pămînt, căptușit cu plăci de beton și saci de nisip, toată suflarea unității care se găsește deja acolo uită de țintele aliniate, uită de armele Încărcate și pregătite de tragere și se Întoarce speriată să vadă cine sînt zănaticii care rag și le strică toată concentrarea momentului. Lui Portocală i se Învîrte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care-ți dă, Într- adevăr, amețeli. Andi, cu agilitatea unui ghid nepalez, mă plimbă În locurile esențiale. Să lăsăm pe altă dată cunoașterea noilor frumuseți ale patriei, acum facem cumpărături. Ne grăbim spre secțiunea tutun-alcool. E incredibil, te lasă fără suflare. 10 metri pătrați de mărci. Camel, Rothmans, Dunhill, Marlboro, Benson & Hedges, Gitanes, Assos. Dar apoi apar nume noi: Lexington, Gauloises, Bastos, Chevignon. Sau Wild Turkey și Jim Beam lîngă Teachers, Johhny Walker și Balantines. SÎnt burboane, zice Andi, citindu-mi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cameră de copil la ora culcării), prezintă semnele unei ațipiri iminente (mai mult decît ațipirea provocată de tratament). Îi fac semn să iasă la o țigară. — Te-a luat flama rău de tot, Îmi spune după ce-i povestesc dintr-o suflare tot episodul. Știi că miliția Îi mai culege uneori, la Întîmplare... știi tu, să-și facă planul. Dacă aduc un dezertor În dubă, cred că iau Ordinul Muncii clasa Întîi direct la livrare. O să vină George pe la mine zilele astea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ar fi însemnat răsturnarea definitivă a ordinii și a bunului-simț. Nu existase între ele nici un gest de afecțiune sau de recunoaștere care ar fi putut media o asemenea transformare. Era cu neputință. Alex avea să se împotrivească până la ultima-i suflare. Înspăimântată de ferestrele întunecate, lucioase, ale Papucului, prin care făpturi străine puteau furișa priviri din afară înăuntru, Alex începu să tragă toate storurile pe care, cu multă vreme în urmă, tânărul artist ennistonian Ned Larkin, o descoperire a lui Geoffrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu piciorul gaura care de sus era invizibilă. Acum abia de se mai putea strecura prin gaură și muchiile de piatră îi zgâriară trupul gol. Se așeză pe una din treptele mai plate care duceau în mare, ca să-și recapete suflarea, și își spuse: „Încep să îmbătrânesc“. Se aruncă în clocotul valurilor de la baza stâncii și ieși la suprafață când simți gheara de gheață a apei. George era un înotător bun și își croi drum spre larg, cu mișcări de vidră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
duminică și, așa cum spusese Hattie, noaptea fusese doar o amăgire. O mierlă cânta în mărul din Hare Lane nr 16. John Robert se ridică, aproape înțepenit, și dădu puțin la o parte una dintre perdele, lăsând să se filtreze o suflare de lumină limpede, lividă, în camera cu lămpile aprinse. Hattie se cutremură și gemu. Apoi spuse: — Eram atât de fericită la Papuc. Mi-ai luat-o pe Pearl. Și acum îmi iei tot restul. Hattie îi dăruise lui John Robert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
afla plita, și mătușă-mea Ana, cea mai vârstnică dintre surori, toată ziua nu făcea altceva decât să gătească. Așa că, era lucru știut, prin dreptul plitei nimeni n-avea voie să treacă era teritoriul sacru de unde izvodeau bucatele pentru toată suflarea din casă. Căposul de curcan stătea neclintit acolo și doar își ridica și cobora capul roșu-vinețiu cu mișcări sacadate, cumva speriat, dar totodată și ferm pe poziție. Alexandra voia cu tot dinadinsul să treacă, să iasă în curte, dar curcanul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
apă pe care îi era dat să plutească încăpea într-un lighean, și acela cu emailul sărit și pete de rugină străvăzându-se tremurat sub limpezimea de un turcoaz pal a apei. Și singurul vânt care îi bătea din pupa era suflarea grijulie a creatorului. Deși mult mai sofisticat, n-avea soarta plină de romantism a bărcuțelor, pe care le vedeam prin filme plutind pe pârâiașe în jos, săltând, fragile și grațioase, peste vălurele în care se răsfrângea, cu sclipiri mișcătoare de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
decât noi. Ce inimă bună are Alexe! Iar după multă-multă vreme, când serbarea de sfârșit de an era deja aproape, pe Cătălin încă îl mai treceau fiori reci când constata că tot nu era în stare să citească dintr-o suflare ultima lecție cu Xenia și cu băcanul Alexe. Ultima lecție, și ultima literă învățată: X. Se uita apoi atent, minute în șir, la fața băcanului din poză, observând că ochii nu erau decât două linioare negre: băcanul Alexe privea în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prin apa limpede și puțin adâncă a Prahovei, încercând să scape cu viață... Pe ecran, trupuri de soldați recădeau la pământ rând pe rând, la cea mai mică încercare de a o porni înainte în asalt, și rămâneau încremenite fără suflare. Casca de pe cap nu-i proteja în niciun fel de gloanțele prădătoare de viață... Îl înțelegea pe eroul filmului că nu se putea împăca cu o asemenea situație de neputință în fața unui cuib de mitralieră. Dar nu bănuia ce gest
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
unde trebuie". Iar înțelesul amenințării era unul singur și limpede pentru toată lumea. Doar Ion Schipor avea o reprezentare a valorilor umanității despre care părea a fi convins, în ciuda tuturor neîncrederilor sale, că era imposibil să nu fie îmbrățișată de toată suflarea umanistă sau, în definitiv de ce nu, inginerească. Topoloveanu nu rezista prea mult la prelungirea stării conflictuale. Probabil intuia că lumea care îl înconjura nu-i prea ținea, în sinea ei, partea. Așa că de cele mai multe ori părăsea camera, cum altfel decât
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca un câine de stână, dar cu ochi de viezure, prompt, lângă oița rătăcită! În clipa aceea, jos, își făcea intrarea rectorul Marciuc, candidat în științe, masiv, aplecându-se greoi în timp ce urca, cu puteri bătrânești, treptele către masa prezidiului. Toată suflarea studențească se ridica în picioare, lăsând sutele de tăblii rabatabile ale scaunelor, dezechilibrate, să se izbească de speteze într-un ropot de lemne întărite cu fiare. Și un nou ropot câteva clipe mai târziu, când studențimea se așeza la loc.
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Acest „tu” al lui Dumnezeu, adică omul, poate să spună la rândul său „eu”, iar lui Dumnezeu să i se adreseze în mod personal prin „Tu”. „Dumnezeu își dă din nimic un partener al dialogului, dar într-un organism biologic. Suflarea spirituală a lui Dumnezeu produce o suflare ontologică a omului, sufletul spiritual înrădăcinat în organismul biologic, în dialog conștient cu Dumnezeu și cu semenii, iar acest dialog e menit să dureze continuu”. Prin cuvântul său, Dumnezeu se „autodeschide” față de om
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
poate să spună la rândul său „eu”, iar lui Dumnezeu să i se adreseze în mod personal prin „Tu”. „Dumnezeu își dă din nimic un partener al dialogului, dar într-un organism biologic. Suflarea spirituală a lui Dumnezeu produce o suflare ontologică a omului, sufletul spiritual înrădăcinat în organismul biologic, în dialog conștient cu Dumnezeu și cu semenii, iar acest dialog e menit să dureze continuu”. Prin cuvântul său, Dumnezeu se „autodeschide” față de om, adresându-i cuvântul său, definindu-l pe
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]