3,231 matches
-
aprinsese dincolo lumina. Acum ne striga cu vocea ei pătrunzătoare, graseiată: trebuia s-o admirăm pe "doamna Bach" gătită într-o fantastică rochie albastră cu model imprimat: crenguțe de cireș înflorit. Eram pitică pe lângă sperietoarele cu gesturi lente care umpleau sufrageria. La plecare, i-am condus pe sub cerul înstelat, prin țârâitul de greieri, până la poartă, de unde doamna Bach a luat-o puțin înainte, iar Egor s-a aplecat adânc asupra mea și mi-a murmurat invitația de a-l vizita a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prea puține detalii în legătură cu claxonul. Pare-se că era de un tip foarte obișnuit, electromagnetic, fabricat de întreprinderea Electrobobinajul din București. Nemulțumit, nici el nu știa de ce, arhitectul caută prilejuri de ceartă toata seara și se culcă pe sofaua din sufragerie. Adormi târziu, cu prospectul pe piept. A doua zi, după serviciu, trecu pe la Electrobobinaj. Cunoștea bine întreprinderea, în copilărie furase magneți și fâșii de alamă sărindu-i gardul de beton, iar în liceu făcuse practică acolo. Era mai degrabă o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
A doua zi, duminică, îi făcu o vizită vărului său Virgil Ciotoianu, care locuia în blocul ALMO 3 de deasupra magazinului Bucur-Obor și care se ocupa cu reparații de televizoare. Până să intre în subiect, arhitectul admiră fototapetul de pe peretele sufrageriei acestuia, înfățișînd un lac roșu ca sângele în amurg și un pin uriaș, negru ca smoala. Vorbiră despre noile televizoare color, în fine, Popescu îl informă despre planurile lui, iar depanatorul, după ce se gândi puțin, surprins neplăcut de originalitatea de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trei... Unele succesiuni de sunete îl bucurau, ca și când le-ar fi știut dinainte și le-ar fi așteptat de multă vreme, altele însă, cele mai multe, îi răneau și jigneau nu numai auzul, ci parcă toată ființa. Se trânti pe sofaua din sufragerie și adormi ușor, pentru prima dată după luni de zile. În fiecare zi după orele de serviciu Emil Popescu se așeza în fotoliul confortabil al Daciei și își relua, în surdină, "claxonatul". Când, peste câteva zeci de ani, arhitectului aveau
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a-și împlini destinul de om. L. Cotorcea M. Agheev ROMANUL COCAINEI LICEUL Burkeviț a refuzat 1 Pe la început de octombrie, eu, Vadim Maslennikov (aveam pe atunci șaisprezece ani), grăbindu-mă să ajung la liceu mai devreme, am uitat în sufragerie banii puși de mama într-un plic pentru a plăti taxa de școlarizare pe jumătate de an. Mi-am amintit de plic abia în tramvai când, din cauza vitezei, salcâmii și stâlpii de pe bulevard curgeau într-un șuvoi continuu, iar greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
hol și mergând spre camera mea pe coridorul îngust al apartamentului nostru sărac în care mirosea grețos a bucătărie, am simțit că mila aceasta, deși trecuse, mai păstra încă memoria tăriei dinainte. Apoi, când m-am așezat la masa din sufragerie și când în fața mea s-a așezat mama care a început să-mi pună supa în farfurie, această milă a dispărut de tot. Chiar îmi venea greu să înțeleg cum de mă putuse prinde. Imediat ce m-am simit eliberat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
eu am nevoie de bani, strigam disperat, gata să plâng la gândul că Sonia mă așteaptă deja și că eu nu pot merge la ea, am nevoie de bani și pentru asta vând casa, fac moarte de om! Străbătui rapid sufrageria și, ieșind în fugă pe coridor, dădui acolo de dădaca mea. Trăgea cu urechea. - Tu-mi mai lipseai, băbătie! spusei eu, împingând-o cu cruzime și dând să trec mai departe. Dar dădaca, tremurând toată din cauza îndrăznelii ei, îmi prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sfârșit mi se pare că tremur în fața ușii strălucind în lumina verde a lunii, apoi se aprinde lumina galbenă în spatele ei și apare Matei căscând somnoros; infinită este urcarea scării, deschiderea ușii de la apartament, strecuratul prin coridorul negru și prin sufragerie spre dormitorul liniștit al mamei, tremurul dulce al iubirii pentru mama, al unei iubiri pe care n-o mai cunoscusem și pe care n-o mai simțisem, o iubire plină de bucurie și de adorație, în numele căreia mă furișam ca să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
simt că stranietatea începe, mai exact, crește în momentul în care pătrund în hol. Oprit în fața fostei mele camere, nu-mi amintesc dacă am încuiat ușa de la bucătărie, nu știu nici măcar dacă era cheia în broască. Îndreptându-mă apoi spre sufragerie, nu-mi pot da seama până în ce loc am mers liniștit și de unde anume am început să înaintez pe furiș. Ajuns în sufragerie, îmi țin respirația și mă fulgeră gândul că ușa de la camera mea părea să fie încuiată; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am încuiat ușa de la bucătărie, nu știu nici măcar dacă era cheia în broască. Îndreptându-mă apoi spre sufragerie, nu-mi pot da seama până în ce loc am mers liniștit și de unde anume am început să înaintez pe furiș. Ajuns în sufragerie, îmi țin respirația și mă fulgeră gândul că ușa de la camera mea părea să fie încuiată; dar de ce mă tem, de ce mă agit eu atâta la gândul că cineva mă poate găsi acolo nu mai sunt în stare să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
respirația și mă fulgeră gândul că ușa de la camera mea părea să fie încuiată; dar de ce mă tem, de ce mă agit eu atâta la gândul că cineva mă poate găsi acolo nu mai sunt în stare să-mi explic. În sufragerie e liniște deplină. Ceasul nu merge. În întuneric, văd doar că pe masă nu e fața de masă și că ușa care dă în camera de dormit a mamei stă deschisă. Prin această ușă deschisă năvălește asupra mea groaza. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Mama nu stă. Mama atârnă și privește drept spre mine cu fața ei vânătă de spânzurată. „A-a-a!“ încep eu să strig și ies fugind din cameră, de parcă mă gonește cineva; „a-a!“ strig sălbatic, zburând ca vântul prin sufragerie, dar, în același timp, realizez că stau jos, că-mi ridic încet capul greu de pe masă, smulgându-mă anevoie din somn. Dincolo de fereastră, licărește un răsărit târziu de iarnă. Stau la masă în palton și în galoși, gâtul și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-i placă aerul de familie. Fetele îl asaltau zilnic cu micile lor probleme, Camelia parcă își mai strânsese țepii. Se apropia decembrie, cu vârtejul de bucurii, de pregătiri, de vise... Într-o sâmbătă seara, când toată familia era reunită în sufragerie, Petre deschise discuția: Dragele mele, vine Moș Crăciun, vine Revelionul, Anul Nou... Ce facem, unde petrecem? Stăm acasă sau... Stăm acasă spuse ferm Camelia. Nu ne încurcă banii, slavă Domnului, avem ce ne trebuie dar... Mamă, iar acasă, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
sus de-o gustare. Bogdaproste și mulțumesc. Ziua bună și mergeți cu bine, domnu' Petre. La ieșire îl aștepta Toni, care când porniră spre casă, stătea lipit de piciorul lui, dar cu ochii ațintiți la coșul cu bunătăți. Ajuns în sufragerie, urmat îndeaproape de Toni, Petre puse panerul pe masă și începu să scoată darurile căpătate. Toni, care rămăsese tot la brânza și salamul de dimineață, la răspândirea miresmelor pe la nasul lui începu să se agite, cerându-și "partea". Petre îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
întâlnească "în deal, la domnul Petre", să concretizeze planul de bătaie. Au decis preluarea mașinilor mai noi și mutarea lor, deocamdată, în șoproanele "cooperatorilor". Domnul Pavelescu mai rămase, oferindu-se să-i instaleze televizorul și computerul. Televizorul îl puse în sufragerie, pe o măsuță meșterită de badea Ion. Pentru calculator se gândise la început să-l instaleze la mansardă, dar renunță la idee. Acolo avea de gând să lucreze, să scrie, să privească livada, satul și cerul cu "telescopul". Da, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Pregăti totul și pentru restul zilelor își propuse să stabilească meniul împreună și să gătească tot împreună. Îi aranjă camera, lângă a lui, puse lenjerie nouă, prosoape noi în baie, îi puse flori pe noptieră și flori pe masa din sufragerie. Seara, Ana îl anunță că vine cu un tren de dimineață, care ajunge la Văleni la 11,00. Dimineață se sui în mașină, îl luă și pe Toni, care dădea vesel din coadă, presimțind el ceva. Când Ana coborî din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lui Teodorovici (aici, unanimitatea exegeților a avut dreptate), limbajul este vehiculul nebuniei, al absurdului și lehamitei. Personajele nu dialoghează niciodată adecvat cu situația dată, reușind să compromită momente critice cum este sinuciderea și afectând gravitatea atunci când sunt surprinse dezbrăcate în sufragerie. Se înțelege de aici că fundamentala lor nepotrivire în lume ține de un program existențial și de o poetică auctorială. Ei sunt profesioniști ai ratării, chiar dacă se dovedesc ageamii când e vorba de o sinucidere ca la carte. După cum și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
să zică "Bună seara". Pascalopol se grăbi să-i răspundă, întorcînd capul. Aglae răspunse și ea, fără să ridice ochii din cărți. Aurelia îl urmări numai cu privirea. Trecură printr-o odaie neluminată decât de lună, care părea a fi sufrageria, apoi într-o săliță din care o scară de lemn ducea la etaj. Se urcară pe ea și ajunseră într-un coridor cu geamlâc, în care Felix recunoscu geamlâcul zărit de jos, din curte. O lampă de petrol de o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de vechime și multe spălări. Era foarte vesel, judecând după țuguierea groaselor buze, și ținea la subsuoară, cu mare grijă, un pachețel învelit în jurnal. Nu mult după aceea, Otilia strigă tare din casă pe Felix, poftindu-l la masă. Sufrageria, văzută ziua, era o încăpere tot așa de înaltă ca toate odăile de jos, părând din cauza înălțimii îngustă, deși în realitate era destul de largă. Mobila era greoaie, de nuc, cu ciubucuri fantastice și mari ca niște bombe, iar prin geamul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ai, răspunse Otilia, între două măsuri.- Domnișoara Otilia, mărturisi Pascalopol lui Felix, e o mare ștrengăriță. Feciorul, care se părea a fi un om de la moșie, mai isteț, îmbrăcat în livrea, îi chemă la ceai, și Felix avu și în sufragerie prilejul să-și dea seama că modestul Pascalopol din strada Antim era acasă la el un om foarte subțire. În locul obișnuitei garnituri, moșierul strânsese mobile de felurite stiluri și vechimi, bine armonizate, printre care un fel de armoar sculptat în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
erau presărate peste tot, de tavanul de grinzi atârnau candelabre cu lumânări de ceară. O vitrină mare conținea pe un rastel numeroase puști de vânătoare. Alături de sală era o cancelarie de moșie, simplă și ordonată. În cealaltă parte se găsea sufrageria. Aceste încăperi dădeau înspre prispa de intrare. Pe o ușă din fundul sălii ieșiră într-un geamlâc ce privea în direcția pătratului cu șuri. Pe acesta se aflau ușile a numeroase alte odăi. Pascalopol le arătă o odaie cu mobilă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai plină de arabescuri. Într-o clipă, Pascalopol fu lângă ea, cuprinzîndu-i cu putere brațele. - Domnișoară Otilia, trebuie să fii mereu supravegheată. Puștile le țin totdeauna încărcate. Felix nu notă atât primejdia, cât îmbrățișarea lui Pascalopol. Moșierul îi invită în sufragerie. O masă lungă se întindea aproape de la un capăt la altul al odăii, cu două bănci laterale. Masa și băncile, din blană groasă de stejar, erau lucrate în stil țărănesc, cu încheieturi de așchii. Cuiere de lemn și blidare acopereau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca o nebună pe scări și intră în odaia cu pianoforte, unde începu să cânte vijelios tot ce-i venea în minte. - Lipsă de griji, mormăi Marina în bucătărie. Doar ce grijiare? Stănică trecu în curtea Aglaei și intră în sufragerie, unde toți se aflau la masă, chiar și Simion. La o parte, pe un scaun, ședea și Felix (acesta fusese prilejul pe care-l folosise Stănică), venit din însărcinarea lui Costache să ia știri despre Simion. De câteva zile, Simion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ai lua cu binișorul... - Niciodată! zise Aglae implacabilă. Nerușinata aproapem-a dat afară. - Ai fost violentă. Acum trebuie să căutăm un mijloc.Nu prea văd. Felix se întoarse acasă aproape pe furiș și se aruncă pe pat, fără să treacă prin sufrageria unde Otilia îl aștepta la masă. Era obosit moralmente, dar cu senzații fizice. Privi înainte prin întuneric razele sărace ce pătrundeau pe fereastră, prin perdea, de la lampa din coridor. Să-i spună Otiliei ce se vorbea despre ea, i se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aparență strălucit. Oftă profund și se răsuci în pat, când glasul Otiliei îl trezi din meditație: - Felix, Felix, ești acolo?Felix se repezi pe ușă, dregîndu-și hainele. - De când te-aștept la masă! zise Otilia, auzindu-i pașii. Când intră în sufragerie, Felix văzu pe Otilia, care se întorcea la scaunul său, pe care se suise ca pe o sofa turcească. Se zgribulea de frig. Moș Costache nu era la masă. Otilia nu mâncase, deși orele erau înaintate, ciugulise însă din unele
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]