4,043 matches
-
de plâns. Lăsă apoi capul în jos, cu privirea în pământ. în mâna dreaptă încă mai ținea coasta de miel, acum curățată de carne aproape cu totul. Cu dosul celeilalte mâini îi șterse nasul murdar. — Nu știu... adăugă cu voce sumbră. De multe zile. Balamber observase deja că prin sat nu erau cadavre. — Locuiați aici? întrebă. Ea negă, scutură din cap. Când am venit, nu era nimeni. Toți fugiți, răspunse. Apoi se roși. Nu fără admirație, Balamber trase concluzia că rătăcise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cel mai bun pe care ar fi putut să-l găsească în toată zona. Sub el, armata lui Atila se desfășura în câmpie, în strigăte asurzitoare de luptă ce păreau strigătele a popoare întregi, întrerupte de ordine febrile și sunete sumbre de corn ale căror ecouri ajungeau până la el, purtate de vânt, și deformate într-un mod curios: o mulțime de armate cum nu mai văzuse până în ziua aceea, incredibil de consistente în adâncime și care se întindea pe un front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nouă. 26 Când, în primele ore ale după-amiezii, Atila dădu, în sfârșit, semnalul asaltului general, strigătele de luptă ale zecilor de mii de războinici se topiră într-un unic și imens vuiet, ce răsună asurzitor pe tot întinsul câmpiei. Huruitul sumbru pe care îl produceau în marșul lor către dușman toate acele neamuri războinice, făcu să tremure pământul sub picioarele lui Balamber. Așadar, asalt general, dar nu pentru el: într-adevăr, puțin mai devreme, Utrigúr îl chemase și-i poruncise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că soldații, dispuși fiind pe șase linii, acopereau un front prea larg și prea puțin adânc pentru a rezista asaltului unei asemenea mase distrugătoare. Barbarii înaintau în rânduri compacte și cu pas sigur, în formație de pană, intonând un cântec sumbru, terifiant, și lovind scuturile cu armele. Ca un răspuns, sunară trâmbițele galoromanilor, iar ofițerii lor dădură ordine, cu glas tunător; supunându-se ordinelor, soldații se grăbiră să lanseze javeline. Infanteriștii erau cuprinși de o vie agitație - cu siguranță, neliniștea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta îl întrista mai puțin decât pierderea atâtor prieteni: puternicul și asprul Khaba, care lăsa în Panonia o soție și un copil; nebunul și cumplitul Odolgan și chiar vicleanul Kayuk. Gândindu-se la ei, nu putea să nu-și amintească sumbra profeție pe care o făcuse Malaberga și să nu se întrebe dacă destinul avea să-i îngăduie într-adevăr să se afle în numărul norocoșilor supraviețuitori ai celor „șase luni de sânge și de foc“ de care îi vorbise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știu mai mult? Nu vezi, Anrella... Se opri, neajutorat, în fața tăcerii ei împietrite. Furia nu-l părăsise încă atunci când vorbi din nou, dar memoria și scopurile aflate sub control făceau iarăși parte integrantă din sistemul lui alambicat de emoții. Spuse sumbru: - Presupun că știi că nimeni altul decât Jefferson Dayles nu putea trimite aceste femei-călău. Dacă știi asta și știi de ce, spune-mi, ca să încep să mă gândesc la o cale de ieșire. Pe chipul Anrellei apăru brusc o expresie încordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
familiaritate încețoșată. Apoi Craig clătină din cap. Se opri din această mișcare lentă când îi veni o idee: - Doctore, cum se face că pot folosi limbajul, dacă în rest totul este atât de întunecat? Celălalt îl privi, fără să zâmbească, sumbru: - În câteva zile nu vei mai fi capabil să vorbești, dacă nu-ți folosești fiecare minut liber citind și vorbind, doar pentru a-ți menține vii aceste reflexe condiționate. Văzu că doctorul se întorsese spre cele două surori. - Doresc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
părea că scopul lor nu putea fi expus mai clar decât fusese. Rămase treaz, nădușit de spaimă. De două ori își spuse, zăcând pe jumătate ațipit, că vizita în fortăreața de sub fermă fusese un vis. Dar, de fiecare dată, înțelegerea sumbră a situației îi izgonea iluziile din minte. Cu o zi în urmă, când pericolul părea destul de departe, se mângâiase cu speranța că vor fi în siguranță în această ascunzătoare din deșert. Acum înțelegea mai bine. O armată de tancuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
propunerea ei. Abia mai târziu, seara și toată noaptea, m-am răsucit în așternut încercând să scap de această idee, care mi se înfipsese în creier ca o căpușă și nu-mi dădea pace. Nu de bătrân cu toanele lui sumbre îmi păsa. Un nefericit mai puțin pe lume. Nici de condițiile avantajoase care îmi fuseseră oferite. Oricum nu prea aveam ce să fac cu banii, mai ales în situația în care ar fi trebuit să-l supraveghez zi și noapte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care le țâșneau de sub tălpi, speriate la rândul lor. Cu aripi cafenii, băteau cu zgomot aerul dispărând în holdă, departe de sperietorile ale căror siluete sumbre se profilau pe cer. Muntele se înălța lin din câmpie, pe nesimțite. Pimen călca voinicește, fără să scoată vreun cuvânt. În curând Bătrânul începu să gâfâie, simțindu-și în sfârșit oboseala. Se hotărî să se lepede de traista din spate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
zvonuri privitoare la extraordinarul, senzaționalul artist creator. Mă refer aici, exclusiv, la pictori și la poeți, la totalul Dichter. Unul dintre aceste zvonuri - și, după părerea mea, cel mai rizibil din toate - este acela că artistul niciodată, nici chiar în sumbrul ev pre-psihanalist, nu și-a venerat criticii profesioniști, ba chiar, de regulă, i-a detestat, în bolnăvicioasa lui concepție asupra societății, laolaltă cu editorii ei echt, cu neguțătorii de artă și cu toți ceilalți, un clan de prosperi manevranți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
văd pretutindeni doar cizme și pufăici. Stau aici pe scaun și mă Întreb: ce-i de făcut? Ce se Întâmplă cu toată această omenire!? Mă uit la tine și mă gândesc la cu totul altceva. Oaspetele părea frământat de gânduri sumbre. Mesteacănul de la fereastră Începu să freamăte din nou. - Un lucru nu-mi iese din cap, continuă să-și desfășoare firul gândurilor vizitatorul. Oriunde mă duc, orice fac, Îmi revin În memorie mereu aceleași scene. Mereu aceleași imagini desprinse parcă dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
până În momentul ce unii țipând de durere se prăvălise jos Încercând să se apere! Bătaia de joc va continua. Socotind Încheiată operația tunsului ori jumulitului părților păroase, Liberii ordonară pas alergător la baie care se afla Într-o cameră alăturată sumbră și ostilă care desigur era construită tot din lemn și era neîncălzită ignorând cele 25 Grade Celsius. Arestații dârdâind de frig, fură rânduiți câte zece doisprezece la un duș ordonând deschiderea robinetelor secundare În așteptarea apei calde ce urma să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
având o senzație de pierdere a echilibrului fizic deoarece, umbra lui proiectată incredibil de lungă și fantomatică se presupunea dirijat către alte și mai teribile canoane, dar În ciuda acestui paradox, nu-și putu reține un zâmbet amarnic referitor la imaginea sumbră, apsolut grotescă Încât, mai mult ca sigur nici În „Iad” nu putea fi mai rău. Convoiul deținuților ce mărșăluia În curtea Închisorii era Apocaliptic! Așa numitele haine militare care li se oferiseră drept Îmbrăcăminte pentru interiorul pușcăriei datau de ce-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În forță În momentul când Tony Pavone se trezi la ușa apartamentului său În jurul orei patru dimineața cu cinci milițieni Îmbrăcați civil, care apăsau prelungit pe soneria dela intrare În apartment. Contrariat, Tony Pavone care deja era sculat frământat de sumbre presimțiri, deschise ușa privind Întrebător la musafirii nepoftiți. Unul dintre aceștia ce părea a fi Șeful, se justifică. „Sunt ofițer superior de miliție având ordin să efectuez o amănunțită percheziție a Întregului apartament. Aveți ceva Împotrivă...?” Politicos, Tony Pavone Întrebă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fără a-și mai consulta În prealabil prietenul. Aruncă În W.C. toate cele 50 Kilograme de zahăr procurat pe sub mână și cu bani grei, la fel procedând și cu undelemnul păstrând desigur pentru gospodărie câte două kilograme din fiecare. Presimțirea sumbră a Atenei avea să fie dovedită a doua zi În jurul orei zece dimineața, În momentul când, se pomeni la ușa apartamentului cu cinci milițieni echipați civil - unii dintre ei, vechi cunoștințe dela percheziția anterioară care intrară Înăuntru fără a mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dreptul la viața a celor ce produc pulsul orașului...! Se apropie timid de cerul acela ce-i provoca fiori de incertitudini, Încercând să selecteze unele cuvinte vorbite În engleză, cu ochii roată cu speranța iluzorie a celu-i căutat...! Cu o sumbră presimțire, Atena se apropie totuși de grupul celor ce Încă comentau În toate limbile cunoscute și, forțând cu coatele cercul curioșilor, reuși să intre În interior, privind fără să Înțeleagă nimic. Pierdută În imensinatea presupunerilor, Îngenunchie alături de ce-l agresat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Sammler În zilele de Gymnasium tradusese la un moment dat din Sfântul Augustin: „Diavolul și-a așezat orașele la Miazănoapte.“ Se gândea la asta des. În Cracovia Înainte de Primul Război Mondial avusese o altă versiune a textului - Întunecime disperată, noroiul sumbru galben lichid cu o adâncime de doi țoli pe piatra de pavaj de pe străzile evreiești. Oamenii aveau nevoie de lumânările lor, de lămpile și ibricele lor de aramă, de feliile lor de lămâie după chipul soarelui. Aceasta era cucerirea lugubrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
reducă presiunea? — Da, asta ar fi ideea. — Da. Păi pare să meargă. Arăți ca de obicei. Normal, Elya. Evident era ceva la mijloc de care doctorul Gruner n-avea nici o intenție să vorbească. Expresia nu-i era nici disperată, nici sumbră. În loc de duritate domnul Sammler avea senzația că observă un fel de ușurință Încordată. Doctorul În spital, În pijama, era un pacient bun. Spuse sorelor: — Acesta este unchiul meu. Spuneți-i ce fel de pacient sunt. — O, doctorul e un pacient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la vânzare, fiind nemăritată. Nu are nici un sentiment față de bătrâna gospodărie. Față de rădăcini. Ei bine, nici eu n-am, dacă e s-o spunem pe șleau. Nici tatei nu-i place locul ăsta prea mult. Nu, nu simt nici o mâhnire sumbră În legătură cu paguba făcută de apă. Totul se poate Înlocui. La prețuri exorbitante. Dar moștenirea o să acopere facturile, ceea ce o să fie o mare țeapă. Și mai e și asigurarea. Sentimentele de posesivitate sunt În faza de tranziție. Chiar cred că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
jignit, unchiule Sammler. — Nu asta era intenția. Doar cred că sunt lucruri pe care toată lumea le cunoaște și trebuie să le cunoască. — Pentru numele lui Dumnezeu, Încetează. — O să-mi văd de treabă. Duci o viață foarte specială În camera aia sumbră. Încântătoare, dar ce treabă are cu orice! Nu cred că Înțelegi cum e cu oamenii. Ce vrei să spui cu felația? Ce știi dumneata despre asta? Ei, nu Îi ieșise. Ce Îi arunca acum În față era ce Îi strigase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
extaz. Copilul zâmbea tot timpul, iar eu m-am convins singură că era de fapt mai deștept - mai rapid - decât ceilalți copii... Și-a ridicat ochii la mine și la Sue. — Dumnezeule, a ridicat ea vocea. Nu mai fiți așa sumbre! Vă rog! Asta e o zi fericită! N-am vrut să vă deprim. Amândouă am zâmbit la comandă. — Nu te opri, a zis Sue. Te rog. Nu ne deprimi deloc. Dar Sheba a dat din cap. Destul despre nașteri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
reproș. Pe hol ne-am întâlnit cu Hugh Beckwith. Purta blugii de grădină și căra o foarfecă de tuns arbori. Părea jignit să aibă casa ocupată de drama maritală a altcuiva. — Salut, salut, a strigat el cu un umor cam sumbru, în timp ce urca pe scări. Exact atunci și-a făcut Richard apariția din bucătărie. Nu-l mai văzusem de ceva vreme. Mi s-a părut mai slab și mai cărunt. Ura pusese ceva demnitate pe figura lui înfumurată. — Ce caută ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Fiecare cameră din casa lor e ticsită cu bibelouri religioase. Dețin cel puțin douăzeci de Iisuși din ghips (bebelușul Iisus beatificat în scutece de ghips; Iisus-bărbat cu bicepșii răsărind dintre dughenele de la Templu; Iisus de treizeci și ceva plimbându-se sumbru în grădina Ghetsemani). Deasupra măsuței de toaletă din dormitorul lor, se află o reproducere delicios de proastă a cinei celei de taină cu toți ucenicii afișând coafuri pompoase și într-o ușoară levitație. În camera din față, unde dormim eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
a zis ea. Ia un biscuit. În mod evident nu ești persoana ei favorită în momentul ăsta. Polly trece printr-o criză tipică de adolescentă. Nu trebuie s-o iei personal. Și a zâmbit, arătându-și dinții mai degrabă deprimanți, sumbrii. Sheba a luat furioasă un biscuit. — Așadar, știi ceva despre partea asta de lume? a întrebat doamna Taylor întorcându-se spre mine. — Da, am petrecut o perioadă în Dumfries... — Înțeleg... — Dar nu, nu știu Scoția foarte bine. Apoi a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]