2,627 matches
-
m-a întrebat cu vocea tremurândă. Totul! i-am confirmat eu entuziasmată. —Deci n-ai renunțat la ideea de a pregăti cina? a zis ea părând pe punctul de a izbucni în lacrimi. Nu, mamă! i-am răspuns. De ce ești supărată? Mi-aș dori să nu faci chestia asta, mi-a răspuns ea neliniștită. O să le dai idei, înțelegi? După asta, o să aibă pretenția să li se gătească cina în fiecare seară. Și de la cine vor avea pretenția asta? Nu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ai fost politicoasă, mi-a spus Helen cu o voce ștearsă și continuând să privească la televizor. Îți place de el. —Helen, pentru numele lui Dumnezeu, voiai să-l ignor și să nu vorbesc deloc cu el? am întrebat-o supărată. — Nu, mi-a răspuns ea rece. Dar nu trebuia să fie așa de limpede că te simți atrasă de el. —Helen, sunt femeie măritată, i-am spus ridicând vocea. Sigur că nu sunt atrasă de el. Iar băiatul e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fi ridicolă, m-a luat ea peste picior. Băiatul e superb! Și mie mi-a plăcut de el. Dacă eram cu douăzeci de ani mai tânără, l-aș fi luat la o testare. Eu n-am spus nimic. Eram nițel supărată. —Mai mult, a continuat mama. Și lui i-a plăcut de tine. Nu-i de mirare că pe Helen au apucat-o dracii. —Asta-i o prostie! am protestat cu vocea ridicată. — Nu e o prostie, mi-a replicat mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de el, până la acela în care el mă părăsea, iar eu mă înfuriam pe el. Hopa, m-am gândit. Iar mi s-a întors Nebunia Temporară. —Ce-ai pățit? m-a întrebat mama rupându-se de la inspectorul Morse. Arăți foarte supărată. Nu-i nimic, mamă, i-am răspuns în timp ce capul îmi vâjâia. Mă gândeam. Uneori, prea multă gândire strică, mi-a zis ea. O dată în viață eram și eu de acord cu ea. Dar înainte ca mama să înceapă să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Eu n-am spus nimic. Ce vreau să spun e, a continuat el cu blândețe, că și Helen e prietena mea. Dacă n-ar fi fost Helen, nici nu ne-am fi cunoscut. Eu tot n-am spus nimic. —Ești supărată? m-a întrebat el. Am greșit cu ceva? Acum eu mă simțeam prost. Isterică și femeie. Nu, am spus cu o voce mult mai caldă. Sigur că nu sunt supărată. —Bine atunci, a zis Adam. Dacă ești sigură. Sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am fi cunoscut. Eu tot n-am spus nimic. —Ești supărată? m-a întrebat el. Am greșit cu ceva? Acum eu mă simțeam prost. Isterică și femeie. Nu, am spus cu o voce mult mai caldă. Sigur că nu sunt supărată. —Bine atunci, a zis Adam. Dacă ești sigură. Sunt sigură. Sper că nu te deranjează că te-am sunat, a spus el. Dar azi ai fugit așa de repede, că n-am apucat să te întreb dacă nu vrei... adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
timid, dar mândru nevoie mare, într-o pereche de blugi țepeni, de un albastru marin, marca Wrangler, cu capetele cracilor întoarse în sus cam cu treizeci de centimetri, era să mor din cauza șocului. Da, știu, mi-a spus Laura cam supărată. Dar mi se pare că nu-ți stă deloc în fire. Tu ai fost întotdeauna o tipă loială. —Laura, nu prea se poate spune că sunt lipsită de loialitate față de James dacă mă culc cu Adam, nu crezi? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Dacă până atunci Adam avusese vreun motiv să mă considere isterică și nevrotică, chestia asta nu putea decât să-l convingă de faptul că eram o scârbă totală căreia îi plăcea să iște scandaluri. —De ce pleci? m-a întrebat el supărat și jignit. Îmi cer scuze că a durat atât. Dar am crezut c-o să mă aștepți. Am crezut c-ai plecat, am bolborosit. — Dar de ce? m-a întrebat el exasperat. De ce să fi plecat? Nu știu, am răspuns simțind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ce vrei să spui? am întrebat eu cu voce stinsă. Era limpede că Adam încerca să-și țină sub control mare parte din nervi, numai că treaba asta era înfricoșătoare. —De ce te porți așa cu mine? m-a întrebat el supărat, cu fața foarte aproape de a mea. Nu-mi venea să cred ce se întâmpla. Unde dispăruse Adam cel drăguț, plăcut și înțelegător? Cine era bărbatul ăsta furios care apăruse în locul lui? — Cum adică? l-am întrebat eu fascinată. Îmi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
iartă-mă, Adam, dar n-am înțeles ce-ai zis, i-am spus cerându-mi scuze. A ridicat capul din piept și m-a privit. Arăta prost dispus, dar era sublim. — Am spus: care e problema ta? a repetat el supărat. M-a trecut un nou fior de teamă. Trebuia să îndrept situația. Dar era foarte dificil să vorbești cu el când era așa de intimidant. Problema e că nu sunt sigură pe mine și sunt suspicioasă, am spus. Adam a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Ceea ce a fost o schimbare față de rolul de filială locală a Alcoolicilor Anonimi pe care îl jucase cu mai puțin de zece minute în urmă. Încerci să mă îmbeți ca să profiți de mine? l-am întrebat străduindu-mă să par supărată. — Încerc să te îmbăt ca în cazul în care mâncarea are un gust oribil, să nu sesizezi, a râs el. — Sunt convinsă că e foarte bună, l-am asigurat. Îmi pare rău că trebuie să vă aduc la cunoștință că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tămbălău. —Ticălosul, am reușit să spun printre smiorcăituri, cu lacrimile șiroindu-mi pe față. Cum de poate să fie așa de simplu pentru el? E ca o nenorocită de mașină! N-are nici un fel de sentimente! — N-a fost deloc supărat? Măcar puțin? m-a întrebat mama îngrijorată. Singurul lucru, singurul care-l îngrijorează pe nenorocit e cât de sordid o să fie să ne împărțim bunurile. — Dar asta nu e așa de rău, a zis Helen încercând să mă liniștească. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în fața lui James, să nu-l las să vadă cât de mult mă rănise și cât de afectată eram. Dar durerea stătea să se reverse din mine. Eram pe punctul să explodez. Totul era așa de jenant. Eu eram foarte supărată, iar el se controla perfect. Contrastul ăsta mă făcea să mor de rușine. — Mă duc la toaletă, am anunțat. Poate că acolo aveam să-mi revin. Nu, Claire, stai, mi-a spus James în timp ce mă ridicam de pe scaun. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
au materializat la mine în cameră. S-au strecurat înăuntru prudente, întrebându-se cât de tare înnebunisem. A, salut, am exclamat eu când am văzut primul cap întrebător apărând de după ușă. Intrați, intrați! Scuzați-mă pentru scena din hol. Eram supărată. N-ar fi trebuit să-mi vărs nervii pe voi trei. —Ei, deci e în regulă, a zis Helen. Toate trei au mărșăluit înăuntru și s-au instalat pe pat, în timp ce eu mă ocupam de Kate și le povesteam cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
i-a fost ușor să se întoarcă aici, să se căiască și să recunoască faptul că a greșit. — Dar tocmai aici e buba. James nu s-a căit. Și abia dacă a recunoscut că a greșit. —Claire, cred că ești supărată. James nu s-a întors la tine vărsând râuri întregi de lacrimi, nu ți-a adus un camion de trandafiri roșii și nici nu te-a implorat să-l primești înapoi, mi-a explicat mama. Ar fi fost drăguț, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spus? — Am considerat că nu aveai nevoie să-ți fie distrasă atenția în timp ce-ți limpezeai problemele cu James, mi-a răspuns ea cu umilință. Ar fi trebuit să mă lași pe mine să decid, i-am zis eu supărată. O idee mi-a fulgerat prin minte. Nu i-ai spus unde am fost aseară, nu? am întrebat-o repede. —Ba da, mi-a răspuns ea pe un ton defensiv. I-am spus că ai ieșit cu soțul tău. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
deloc. Îmi dădeam seama că pe mama o mânca limba să mă-ntrebe ce se întâmpla. Dar, din fericire, și-a ținut gura. Era un adevărat miracol, dar chiar am reușit să nu mă gândesc la Adam. Eram așa de supărată și de furioasă din cauza lui James încât presupun că în capul meu nu mai era loc și pentru alte griji. Arena grijilor mele era umplută la capacitatea maximă cu mii și mii de gânduri îngrijorate legate de James. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înfundată a lui Helen venind de undeva de după ușă. — Te rog, Claire, m-a implorat tata. —Of, bine atunci, am oftat lăsând pe masă pixul cu care făcusem însemnări. —James, am zis în receptor, ce vrei? —Claire, a spus el supărat, ți-a venit mintea la cap? — Nu știam că mi-am pierdut-o, i-am răspuns politicoasă. El a ignorat remarca mea. Am sunat toată ziua, iar mama ta mi-a spus că nu vrei să vorbești cu mine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era că nu fusesem tocmai în apele mele. Trecusem prin multe, iar rațiunea mă vizitase neregulat. Dar dacă tot suntem la subiectul Adam, atunci ar trebui să recunosc că eram furioasă pe el. Nu foarte tare. Doar un pic. Eram supărată că se jucase cu sentimentele mele. Pentru că mă făcuse să mă simt specială când, de fapt, nu eram. Și pentru că, după asta, îmi ținuse discursul ăla ipocrit apropo de faptul că mă întorceam la James. N-ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ajuns în spațiul sigur al bucătăriei. Mi-am dat seama că-mi lăsasem revista în grădină. Ei, putea să stea acolo! Nu m-ai mai fi prins, de bunăvoie, în preajma lui Adam nici picată cu ceară. Of, Doamne! Eram foarte supărată. Pentru că, în ultimele săptămâni, începusem să mă suspectez de faptul că poate Adam nu mi se păruse de fapt așa de atrăgător. Că, din cauza abandonului suferit recent, judecata îmi fusese afectată. Că probabil îi fusesem așa de recunoscătoare pentru atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu mai voia să aibă de-a face cu mine și că nu voia să mă amestec în viața lor după nașterea copilului. Dar de ce? am strigat eu. Nu prea știu, mi-a răspuns el nefericit. Cred că era foarte supărată că nu vrusesem să mă însor cu ea. Și era furioasă pe mine fiindc-o lăsasem gravidă. Părinții ei o convinseseră că eram antihristul de vreme ce-mi trecuse prin minte varianta avortului. —Înțeleg, am spus. Și după asta ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întrebai, dacă n-ai putea să dormi la mine pe podea. Doar câteva nopți, maximum un an. Am dreptate? l-am întrebat cu amărăciune. Adam a izbucnit în râs. —Claire, ești tare haioasă! a zis el. — De ce? l-am întrebat supărată. De ce râzi? —De tine! mi-a răspuns el zguduindu-se în continuare de râs. Am unde să stau. Nu sunt așa de prost încât să mă port frumos cu tine doar ca să te pot ruga să stau la tine. Crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și pletele Îngălbenite de conviețuirea cu natura, Învîrte supărat capu’ solului În mîna-i enormă răcnind spre legiuni ceva incomprehensibil, În germana acelor timpuri, care s-ar putea traduce totuși printr-un vă fut muma-n cur, mare greșeală, că s-a enervat generalul care-și iubea mama, luînd-o ad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
strălucire solară, nu putem decît spera, fiindcă aproape tot ce vedem acum seamănă cu desene animate cu oameni. Lipsesc directorii de film, scenariile ( În sensul că-s la fel, cu aceleași ingrediente: sînge, mortăciuni, sex ori ce e, apocalipse, lume supărată). Nu este adevărată, iată, bătrîna anticipație potrivit căreia oamenii viitorului vor avea un creier foarte mare. Poate vor avea un craniu foarte mare, creierul dă semne că va fi pitic. A-nceput de pe-acum să cadă, să-l caute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
buzunar telecomanda Întreaga lui viață nu făcuse altceva decît să privească la televizor și să aibă grijă de grădină și apasă, cu figura unui om care știe ce vrea, un buton, apoi altul, voia să schimbe canalul, ăsta cu negrii supărați nu-i plăcuse defel, spre marea lui legitimă mirare imaginea nu se schimbă, afro-americanii rîd și el o pornește pe mijlocul autostrăzii spre casa albă din fundal cu melonul pe cap. Scenariul capătă viteză În clipa-n care bietul grădinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]