3,733 matches
-
rezonabil, pentru a face apoi cele rezonabile ... și Lina, reculeasă, pătrunsă, plină de conștiința faptelor, de răspunderea lor și de grija consecințelor, se dusese în biroul lui Rim, care n-o aștepta deloc. Doctorul se ridicase de pe scaunul lui văzînd-o, surprins, nemulțumit, cu aerul unui om turburat în ocupații grave, și, solemn, cu ochii pe buvard, așteptase mut. în prevederile Linei probabil, intrase ca Rim să-i pună vreo întrebare. Cum n-o întreba nimic, ceva se întorsese în ea pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
poftește pe domnișori să rămână la dejun. După ce se consultase asupra invitării suspecte, gemenii cu Rim apăruse în sufragerie cu aere piezișe. La desert Lina îi întrebase dacă s-au instalat în strada Minervei și cum și-au aranjat casa. Surprinși, cu toată îndemînarea lor, se încurcase în explicații. Acum, Lina, de la vizitele medicale, se întorcea cu înconjur pe strada Minervei și vedea mereu incinta ermetică și pustie, cu transperantele lăsate în jos la cele trei ochiuri suprapuse ale geamului parcă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o normalitate înduioșătoare. E o lume a copiilor și a părinților care învață împreună să trăiască frumos. E o lume de o normalitate dezarmantă, cu reminiscențe din viața de familie de altădată, parcă nefirească pentru realitatea cotidiană. Copiii sunt toți surprinși, la începutul povestirilor, într-o ipostază tristă, din motive diferite, însă pe parcursul derulării epice, tristețile lor inocente își regăsesc rezolvarea prin credință și prin practicarea iubirii. Fragmentele de portret potențează parcă ideea de copii-înger. Dorinel, personajul din Vis împlinit, era
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
adevărat, pentru că ajunsesem și eu băiat mare, în penultima clasă de școală normală. În iunie 1935 (e ceva timp de atunci) de Sf. Petru, când a venit tata să-mi ia bagajul acasă pentru lunile de vacanță, a rămas foarte surprins și nedumerit de faptul că am apărut îmbrăcat cu un nou și frumos costum, de mai să nu mă recunoască. - Ce-i cu tine, de unde ai hainele astea? îmi zice tata. - Mi le-am făcut eu la croitorul X, același
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
loc, am așteptat... nu chiar așa de puțin pe cât am crezut, dar nici o mișcare. Cu siguranță că nu mă va plăti, trec din cameră în cameră și în cele din urmă dau de el în latura extremă a locuinței... Pare surprins și nemulțumit chiar că-l deranjez... - V-am așteptat puțin, care s-a făcut cam mult și am venit să clarificăm situația... - Păi, din ce mi-ai spus am înțeles că nu garantezi reușita și de aceea cred că e
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
aici? M-au apucat, niște nebuni, din garaj, și m-au adus aici. Zicând că-s înghețat și beat. Dar, după câte se vede, nu ești. Nu sunt. Sigur că nu sunt. Nici înghețat și nici beat. Intră o soră. Surprinsă, când îl văzu,îl întrebă: dar, mata, ce cauți aici, moș Costache? Drept să spun, nici eu nu știu. Cum așa? Pentru că m-au înhățat, niște zevzeci, din garaj, și m-au transportat, cu de a sila, aici. Doamne ferește! Doamne
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Străzii era silitor, respectuos și deosebit de muncitor. Într-o zi, a trecut, pe-acolo, polițaiul cu povestea băncii din stația de autobuz, acum, ajuns mare șef,într un alt oraș din zonă. Dând cu ochii de Omul Străzii, a sărit, surprins, cu gura prea mare. Dar...Ăsta i-a făcut semn, cu degetul, pe buze, șoptind: mai ho, cu gura cât șura! Vreau să stăm nițel de vorbă. N-am timp. Nu vezi câți clienți așteaptă, la rând? Văd. Atunci, pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
într-o zi, pe Leana. O cunoștință; o aproape fostă prietenă de familie, de care nu mai știam, de foarte mult timp, ceva. M a întrebat: ce faci? Iam răspuns:înnebunesc. Se vede, a replicat, ea. Chiar?, am rămas, eu, surprins. Da. Chiar. Așa după cum îți spun. Poți întreba, și pe altcineva, dacă nu mă crezi. Că, același lucru,îți va spune. Nu mai întreb pe nimeni. Dacă îmi spui, tu,înseamnă că așa e. Desigur că așa. Dar tu? Eu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
eu nu câșlig nimic. Și clienta și negustorul trecură mai departe. După o cercetare generală, cocoana se întoarse la oglinda de cristal și, brusc, oferi două sute. Zâmbind trist în colțul subțire al buzelor, domnu’ Lupu scoase un hm ! jignit și surprins. Lui ginere-său îi plesneau ochii în cap. Conveniră totuși, în cele din urmă, la două sute zece lei. „Am eu acuma o nevoie de parale !...” Când, în sfârșit, clienta pleacă, bătrânul Lupu își freacă mâinile, iar domnu’ David ține deasupra
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
simtă hoțomanul, se furișă pe lângă stâlp. Tâlharul băgase adânc mâna în una din ferestrele hulubăriei și îl scotea, dibaci, chiar pe rotat. Mehală văzu vânăt în fața ochilor. Cumpănind în pumn bățul cu mutelcă, îl azvârli dintr-o dată sfârlează către hoț. Surprins, copilul se feri, dar piciorul îi alunecă pe tablă ; de pe acoperiș el căzu de-a rostogolul și se prăbuși în curte. Plin de furie, Mehală privea de sus la vinovatul care, chircit, rămase nemișcat pe pietre. În ușă se iviră
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
al V-lea, papa Honorius, în secolul al Vll-lea, papa Silvestru, în secolul al Xl-lea au avut o asemenea faimă. Sixt al V-lea a fost învinuit de spanioli că și-a vândut sufletul diavolului pentru a ajunge pontif. Oarecum surprins, Julius urmărea nu atât ce spunea doctorul, cât schimbarea care se produsese în bătrânul "stîlp al tavernelor". Avea pungi mari sub ochi, ca de obicei. Băuse noaptea și, probabil, nu se odihnise suficient în cursul dimineții. Dar ochii îi străluceau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
plin de armuri de cavaleri, de spade și scuturi. În clipa aceea se ivi mătușa Susana, care arăta Îngrozitor și Cinthia Îi spuse: „Îmi place casa ta, tanti Susana; pot să intru ca s-o văd mai bine?“ Atunci mătușa, surprinsă, Îi spuse: desigur, la urma urmei copiii lui Susan fuseseră Întotdeauna cam ciudați. Cinthia Îl luă de mînă pe Julius, „vino“, zise și, pentru a o supăra și mai tare pe mătușa cea Îngrozitoare, Îi spuse că o să stea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ascunse fața În palme ca și cum ar fi spus că toate acestea erau prea mult pentru ea, dar tocmai aduceau paharele de whisky. „Ce-ai zice dacă i-am oferi și lui Santiago unul?“, propuse jucătorul da golf. Susan Îl privi surprinsă, ar fi vrut să spună ceva, dar În clipa aceea Santiago se ridică În picioare și strigă că-și poate plăti și singur băutura, că se ducea să comande el singur la bar. Juan Lucas făcu o mutră de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din pricină că, dacă nu mă Înșel, am uitat să trec numele lui Carlos, deși scrisoarea era și pentru el. Spune-i asta, te rog. Mă simt obosită. Am primit scrisoarea ta. Mămica a citit cuvintele scrise de tine și a rămas surprinsă. Ea nu știa că tu ai Învățat atîtea lucruri și spune că vei Învăța și mai multe de la domnișoara Julia și că s-ar putea să te primească la școală cu un an mai devreme, așa că n-o să mai fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
buza de jos cînd pronunță Vil. Sălbatica, aflată prin apropiere, tuși ușor, parcă Înecîndu-se și se retrase, Vilma vărsă puțina cafea pe farfurioară. Pe la ora șase. Julius suia pe scara de serviciu, cînd deodată se ciocni cu Santiago, fură amîndoi surprinși, rămaseră pe loc uitîndu-se unul la altul. — Ce cauți aici, mucosule? — ... — N-ai alt loc de joacă decît aici? Mă duc s-o caut pe Vilma, a rămas la ea Tom Sawyer... — Vilma nu-i aici! Șterge-o! Șterge-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de rău cum părea. „Veniți cu mine, domnule, Îi spuse: o să ne ajutați la colecta de dimineață“. Juan Lucas ar fi vrut să-i spună, ușurel părinte, cum a-i Încerca să potolești un bețiv, dar Susan, Bobby și Julius, surprinși și totodată Încîntați și puțintel batjocoritori, se trăgeau Înapoi lipindu-se de speteaza băncii și-i făceau loc să poată ieși. Și preoțelul Își rotunjea buzele Într-un cerc asemeni tonsurii și-i zîmbea recunoscător, făcîndu-i semn să-l urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e ultima dată că mai vin aici, auzi? să fie limpede! Și ea scoase limba la el, abia perceptibil și Bobby pătruns de respect și cu o Înfățișare gravă, dar el niciodată n-ar face așa ceva, iar Julius mulțumit și surprins. Părințelul cîntăreț se apropia cîntînd și făcînd să cînte pe toată lumea așezată pe bănci și Juan Lucas, În fața lui, puse În coșuleț o hîrtie cu valoarea cea mai mare, ar fi vrut să i-o vîre pe gît preoțelului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să primească toate fetele pe care vara ei i le trimetea, dar de nici una nu părea să fie Încîntată, pînă cînd Într-o bună zi Își dădu seama că În fond așteptase să se prezinte Vilma și Nilda. Rămase nițel surprinsă, deși, după ce se gîndi mai bine, descoperi că ea nu avea nici un criteriu pentru alegerea servitorilor. Asta o făcuse să caute o bucătăreasă cunoscută și o fată cunoscută. Fără să-și dea seama așteptase să apară Vilma și Nilda printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Mary Joan zîmbea. Mare prost era Cano fiindcă a crezut că rîndul lui cîștigase după ce făcuseră prima numărătoare, mare prost, fiindcă a sărit În sus de bucurie și s-a repezit să-l Îmbrățișeze pe Fernandito, iar el, furios și surprins, s-a Întors și i-a trîntit În obraz: mai bine ți-ai curăța mătreața și ți-ai schimba uniforma! Fă bine și mai scoate niște biștari, fiindcă din vina ta ceilalți o să dea acum mai mult! Atunci desigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ocup personal de treaba asta“, amenința Juan Lucas, cînd glasul lui Celso Îl Întrerupse. Mi-au furat casa de bani a clubului „Prietenii din Huarocondo“, conținînd suma de o mie cinci sute de soles de aur. — Ce spui? Întrebă Susan, surprinsă. — Casa de bani a clubului „Prietenii din Huarocondo“, pe care, În calitate de casier, Îmi revine misiunea s-o păzesc. Susan Își aminti de ce casă de bani e vorba, Julius Îi vorbise deseori de ea, o cutie de pesmeti Field plină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ei. La colocviu am citit o lucrare din care nimeni n-a înțeles nimic. Am discutat-o apoi cu Irina, singuri într-un compartiment de tren, bând votcă din cupele a două jumătăți de coji de portocală. Am fost foarte surprins: ea înțe lesese. Am fost surprins și că m-a lăsat apoi s-o sărut, că m-a lăsat și mai departe... Dar nu foarte departe. Acasă, am început să primesc scrisori de la ea, cam o dată la două săptămâni. Scrisori
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Bănuiesc că nu. P: Nu țin neapărat să intru în presă. Mă simt bine acolo unde mă aflu, sunt mulțumit, chiar mândru de tot ceea ce fac și nu văd de ce-ar trebui să mă reprofilez așa, brusc. Z (oarecum surprins): Cum adică să te reprofilezi? Nici gând de așa ceva. Dimpotrivă. E necesar să-ți exersezi și mai mult condeiul. Să-i pui în valoare virtuțile, calitățile... P: Cine mă oprește acum? Z: Trebuie să recunoști că nu e totuna, pentru
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
iar la deget un inel mare cu o piatră de smarald. Avea o figură încântătoare, nebronzată, puțin fardată. Era inconfundabilă, figură boticelliană, ochii violet-cenușiu, mari, foarte frumoși, și migdalați care-i dădeau un aer misterios. Când a intrat, părea foarte surprinsă. Aruncă o privire fugară în cameră, apoi îmi făcu semn să nu mă mișc, ca și cum ar fi vrut să-mi dezvăluie un secret sau să mă prevină asupra ceva. M-am întors și m-am așezat pe un scaun. Se
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
o țigară și am decis să mă îndrept spre casă. M-am uitat atent prin frunziș, am zărit o rază puternică, care a dispărut brusc. Când m-am apropiat, am vazut doar un binoclu imens și un bărbat care părea surprins că mă vede. După duș, m-am întors gol în pat pironindu-mi ochii în tavan, încercând să recompun figura Lindei, curbura sprâncenelor, gura, trupul ei gol pe care-l posedasem cu o seară înainte. Încă o mai doream, încă
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
o iubeam pe femeia aceasta făcând și sex, și dragoste, deși ar fi fost mai înțelept pentru mine să facem doar sex. În cele din urmă, am avut tăria de caracter să-i spun adevărul în față. A fost foarte surprinsă, a plâns, m-a blestemat, mi-a spus că mă urăște, că nu vrea să mă mai vadă niciodată în viața ei și a hotărât ca dimineață să plece. -Te urăsc! Te urăsc! repeta întruna. Lasă- mă în pace...ticălosule
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]