3,370 matches
-
o întoarcere “Când nu Te simt în mine,/ Îndepărtează răul.../ Întoarce-te, SUBLIME“ (Înălțare). Poezia religioasă îl situează pe autor printre cei care rămân să-și găsească calea: ,,Dă-mi, Doamne , putere/ Să treacă prin mine/ A vieții vâltoare...Necazuri, suspine.../ Să pot împărți fericire și pâine.../ A mea roată a vieții/Să fie curată,/ A Ta suferință, Divin, nepătată,/ S-o merit, Stăpâne,/ Căci grea este crucea/ Ce-mi pus-ai pe umeri./ Bizară răscrucea/Și nu găsesc CALEA/Să
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]
-
ne strecurăm, ultima treaptă a scării rulante nu mai există, Singuri vom face saltul în tronsonul următor de timp secționat, Orele, zilele și anii s-au evaporat printr-o nouă rotire a pământului Gardienii nemarginirii ne-au deschis porțile prin suspinul umbrelor Timpul - tubul îngust prin care cu greu vom trece din trupul cuvintelor Învățându-ne unii pe alții pentru noua rearanjare din Fântâna Luminii. Referință Bibliografică: Rătăcirea Timpului la Masa Tăcerii / Irina Lucia Mihalca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
RĂTĂCIREA TIMPULUI LA MASA TĂCERII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362149_a_363478]
-
zestre” a străbunilor... au impresionat în mod foarte plăcut spectatorii (locanici și turiști). În cele două seri de audiere a cântecelor populare (vocal și instrumental - doine, hore, sârbe, bătute) a excelat doina (creație magnifică a poporului român!) „Doina zic, doina suspin, tot cu doina mă mai țin” - izvorâtă din patimă și dor nestins, iubire, speranță, dragoste, rugă, deznădejde, bocet disperat, credință în nemurirea sufletului, alean și mângâiere pentru părinții care-și trimit fiii la armată sau în război, alături de cântecele în
TINEREŢEA, FLOAREA MIRESMATĂ A VIEŢII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362171_a_363500]
-
IUBIREA MEA? Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017 Toate Articolele Autorului Unde ești iubirea mea? Unde ești iubirea mea? Cred că te-am ascuns în mine, Acum sufletul tău vrea , Să mă scape de suspine, Oare unde te-am ascuns? Știu că tu nu poti să zbori, Cred,durerea-ți e de-ajuns, Te-aș ascunde printre nori, Vreau să fiu cu tine-n gând Undeva la mal de lume, Cel mai sigur orișicând Vom
UNDE EȘTI IUBIREA MEA? de VALER POPEAN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362202_a_363531]
-
alină, îi îndrumă, le e tată, frate, mumă, Știu că viața pe pământ, e doar fumegare-n vânt, Ce-s 80 de ani pe glie, raportat la veșnicie? Eu îți spun, căci mi-ești vecin, când te văd, plâng și suspin, Că te amăgești într-una, ai pierdut țelul: cununa, Ce-a promis-o Domnul Sfânt, când făcut-a legământ, Cu noi toți: “ Puțină vreme, veți mai plânge, veți mai geme, În curând Eu voi veni, vă voi duce-n veșnicii
NU MAI RĂTĂCI, VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362265_a_363594]
-
iar eu, pasărea naivității am ieșit din cuibul inimii zburând spre ramura-momeală așezată în calea speranțelor din odaia suflării, mi-am așezat deoparte aripile devenind femeie, cu mâini calde și privire-așteptare, ofrandă cu atingere de mătase și dorință ascunsă-n suspin, am vrut să mă cuibăresc lângă tine chiar dacă sufletul mi-era biciuit de viscolul din cuvântul tău fără dor, însă gerul a învins și-am devenit o pasăre cu aripi frânte, ce încearcă să scape din primăvara atinsă de fals
PRIMĂVARĂ ATINSĂ DE FALS de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378723_a_380052]
-
Acasă > Poeme > Meditație > RUGĂCIUNE MUTA Autor: Lucian Tătar Publicat în: Ediția nr. 2294 din 12 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului RUGĂCIUNE MUTA Un ciripit de pasăre măiastra, întoarce adesea lumea din suspin te intrebi de ce zarea albastră trăiește fără legi,fără de chin rotind a anotimpului fantasma a câmpului fără sfârșit mireasma izvorul,care-și duce valul cristalin cerul...enigmă gândurilor noastre stă mereu cu scutul de oțel împidicând să cadă în venin
RUGĂCIUNE MUTĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378719_a_380048]
-
care se duc spre el! Cine nu a spus „ Doamne ajuta!” care pământean nu s-a uitat la cer chiar dacă rugăciunea este muta scufundata în îndoială și mister sufletul va trebui să își revarse plinul prea încărcat ,își va înecă suspinul dorindu-și mântuirea în veșnicul eter... Curg râuri de lacrimi,care își duc și chinul Crucii prea grele ,duse în depărtări frumoasă viața pământeana cu nesfârșitul freamăt de cărări își pierde urma și destinul Peste enigmă eternei încercări! Autor:Lucian
RUGĂCIUNE MUTĂ de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378719_a_380048]
-
și arse de vreme, minciuni omenești E -atâta durere, ce pleacă-n tăcere în triste povești! Albă poveste ,secretul din veste ,trece departe ,departe Albă călăuza,secretul otrăvește, ce se pierde-n pădurile deșarte Negura vremii de lume se teme ,suspinul tăcut și aparte Iubirea e templul omenirii,ce-și caută destinuri deșarte! Cine mai cunoaște răsăritul?...cand se pierd lumini și lumini Aici a trecut meteoritul ,spini au rămas prin grădini Iubirea e o poveste ascunsă,lacrimi de copii și
ZILELE DIN URMĂ(VI) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378713_a_380042]
-
-mi răzbun, Muncind ca sclav ce poartă un jug al umilinței. Și lupt cu clipa neagră, cu trecerea-i bastardă Spunând o rugă mută ce o ridic spre zare, Iar sufletul începe pe rug de-alean să ardă Visând printre suspine la glia lui să zboare. Te rog pe Tine, Doamne, ridică a mea povară Să pot lupta cu haite ce-atacă mișelește, Dă-mi fulgere o mie să-mi apăr sfânta țară, Căci se aude-n ceruri cum țarina jelește
UNEŞTE-NE SUB TRICOLOR ŞI CRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378721_a_380050]
-
un pic chilav M-a îndrumat să plec, să uit tot ce-a fost ieri. Am evadat cu greu din gândul-închisoare, Reînvățând ce-i zborul peste durerea lumii, M-am înălțat prin ceața ce se-noda-n fuioare Și-am aruncat suspinul după piciorul lunii. Referință Bibliografică: Am așteptat la pândă / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2129, Anul VI, 29 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Rodica Constantinescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
AM AŞTEPTAT LA PÂNDĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378726_a_380055]
-
de marfă , noi Ne-am dus cu tata în surghiun, Fugeam de pușcă și de tun, Căutând un adăpost mai bun. Când ne-am întors ,eu tot copil, Simțeam mirosul de trotil, Călcam pe urme de senile, Vedeam răniți printre suspine, Cerșind aleanul unei mile, Și casele încă arzând, Și pruncii încă întrebând De frații și de tații lor Ce dorm uitați sub vreun răzor Sau pomeniți de câte-un om. Am cunoscut acestea eu Și rog să deie Dumnezeu La
ERA... de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378747_a_380076]
-
cea tristă Ne îmbată din priviri Și-ale tale lacrimi lungi Plâng pierdutele iubiri. Am să mă îngrop sub tine Să îmi piardă urma dorul Și apoi în lacu-n lacrimi Să-mi îneci pe veci amorul. Să îți mor printre suspine Și sub umbra-ți legănată, Rădăcinile din veacuri Să mă nască înc-o dată. Referință Bibliografică: SALCIE PE MAL DE APĂ / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI, 13 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela
SALCIE PE MAL DE APĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378783_a_380112]
-
Plină de a ei simfonii. Iar când serile cu lacrimi, Vor uda pământul cald, Să răsară-n inimi dorul... De iubire și de înalt. Baia Mare, 11 iubie 2016 Noapte de vară Cânt gingaș de crini se-aude, Prin al nopților suspin... Stelele aprinse-n veghe, Îmbrăcate-s în senin. Calcă-ncet pe iarba crudă, Vântul ca un june iar... Și cu aripi de lumină Îl îmbracă luna-n dar . Doarme codrul ca și pruncul, Legănat de susur blând... Cel îngână-n
RUGA VERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378792_a_380121]
-
azi petale dintr-o margaretă. Și un licăr dulce îmi zâmbește lin... Strălucind gingaș în pas de operetă În clipele-nserării ce trena lui o țin. Stau s-ascult șoptirea plină de fiori. Versu-i așezat pe umărul de floare, Orchestrând suspinul unei dulci viori... Care cântă-n cinstea revenirii Tale. Cluj Napoca, 1 iunie 2016 Stropi de senin Stropi de senin îmi cad pe pleoape Și curcubeiele nasc un izvor. Versuri sunt cerbii care se-adapă Din veșnicul dragostei dor Glasul privirii
MARGARETE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378804_a_380133]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ȘI TĂCERE) Autor: Florin T. Roman Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Dor trădările, dor iar cerul s-a
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
mărăcini pe cărarea care duce înspre însumi, timpul, galant seducător, ucide generații de speranțe, lumea e tot mai mică dar distanțele dintre oameni tot mai mari (uneori suferința colectivă comprimă aceste distanțe, însă doar pe termen scurt), pădurile plâng cu suspine de femei violate, oceanele scuipă cu cinism resemnări pe țărmuri îndurerate, iar eu nu pot să fac nimic, poate doar să ridic din noroi craniul lui Hamlet cu degete de bufon și să invoc Bucuria de-a trăi: Strânge-mă
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
și gingașe, pe fond - când de bătăi de toacă, când de tăcere, se-aude un cântec nocturn, duios, plin de speranță: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le!” Referință Bibliografică: Suspin și bucurie colective în noaptea de Înviere (30 aprilie 2016, după 6 luni de durere și tăcere) / Florin T. Roman : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1991, Anul VI, 13 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin T. Roman
SUSPIN ȘI BUCURIE COLECTIVE ÎN NOAPTEA DE ÎNVIERE (30 APRILIE 2016, DUPĂ 6 LUNI DE DURERE ŞI TĂCERE) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378788_a_380117]
-
curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. TE-AȘTEPT ȘI-N ASTĂ TOAMNĂ CA SĂ VII Cerul din toamnă mă ridică la Tine, Și cad frunzele de atâtea suspine Clătinând în adierea stelară, O lumină din lumina Ta clară. Și e toamnă din toamna de ieri, Încărcată de atâtea veri, În covorul cel moale am pășit Prin atâta splendoare! Între vis și culoare. Ruginite, frunzele îmi cad la picioare
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
mai tare, Ca să vii, printre frunzele ruginii. MĂ VĂD IUBITE ÎN OCHII TĂI Ochiul tău rece reținând surâsul strâns Ultima clipă dăruită a unui popas restâns, Mă văd iubite, în ochii tăi prea plini, Plini de dor, de lacrimi și suspin, Legănându-mi al meu trup încărcat de chin, Un pumn de cer și plumb în rugăciuni. În inima ta ca într-o oglindă sfărmată, Deslușesc tăinuiri pierdute de timp, Vântul mi-adie prin păr parfumul florilor de câmp, Acum în
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
de tot ce e mai banal. Conuri de lumină într-un unghi de umbră plină, Umbră deasă care nu mă lasă ca s-ajung acasă. Atârnând speranțe pline de înțeles și de iubire, Pier comorile din mine printre cuiburi de suspine, Plâng și nu mi-e bine, fiindcă nu ești lângă mine, Aprig dor de tine mă sugrumă-n noaptea lină Și sărut și lacrima din mine, când iubirea s-a pierdut. NU TE MAI GĂSEAM Nu te mai găseam mamă
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
care e mai presus de noi, de omul cel însetat. Fiindcă dorul tău se răspândește, fără ca tu să poți căuta. Deși prin gândul treaz și cutezător eu mereu am vegheat, Să-ți fie bine, chiar dacă inima îmi era plină de suspine. Viața te-a învățat, când mă cauți, Să simți aceea putere care te petrece La hotarul lumii ce nu mai trece, Iar această lume plină de-nțeles, Să devină o simfonie cu sens. Sensul iubirii, ne ridică pe trepte, Pe
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
iluzionist trăgând ale timpului perdele. Dacă ai vrea, te-aș aduna Nisip în clepsidra trupului meu colorat, Sau aș picta pe umbra ta Descântecul nopților care m-au încântat. Dacă ai vrea, m-aș strecura Ca un izvor prin peștera suspinelor tale, Să-ți răcoresc cu gura mea Arșița frământărilor ce mi le-ai presărat în cale. Dacă ai vrea, te-aș adora, Zeu să îmi fi asupra fiecărei tresărire, Doar să mă lași în inima ta Să îmi câștig dreptul
DACĂ AI VREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377747_a_379076]
-
nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Doar ca azurul cerului senin, Sunt ai tăi ochi albștrii și frumoși, Iar în ei citesc al meu destin, Când mă rivesc candizi și luminoși. Mi-au șters iubirea lor vechiul suspin, Când sub soare mă privesc bucuroși, Doar ca azurul cerului senin, Sunt ai tăi ochi, albaștrii și frumoși.. În adâncul lor e taina nopții, Iar eu o citesc înfiorată, Căci ea oglindește datul sorții Ce-a fost scris de dragostea
RONDELUL OCHILOR FRUMOȘI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377767_a_379096]
-
doar vântul să-l ascult, Spre țărmul de regrete se răsfiră Un curcubeu în versul din demult. Mai am un ultim dor care respiră Căci retrăiesc arpegiul cu tumult. DEPARTE Departe ești și nu te pot întoarce, Un dor între suspine s-a aprins Și vântul amintirii încă toarce, Iar prin petale trupul ți-am cuprins. Apari în limpeziș, cum altădată, În părul tău porți soare și noroc, Chiar nu mai știu de-am să mai pot vreodată Să te sărut
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]