2,825 matches
-
când pântecul Leei se rotunjea pe sub tunică, Rahela a început să sângereze. Într-o dimineață, cam la trei luni de la nuntă, a sculat pe toată lumea cu țipetele ei. Lea și Zilpa s-au repezit la ea și au găsit-o suspinând, înfășurată într-o pătură plină de sânge. Nimeni nu putea s-o facă să se simtă mai bine. N-o lăsa nici pe Ada să stea cu ea. Nu-l lăsa nici pe Iacob s-o vadă. O săptămână întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
l dea pe Ruben, fiul Leei. L-a chemat și pe Laban cu el și cei doi bărbați s-au dus singuri pe bamah, Iacob a dezbrăcat copilul, care stătea cu ochii deschiși și l-a pus pe altar. A suspinat adânc în timp ce-l dezbrăca și l-a chemat pe Laban să-i țină strâns picioarele. În acel moment, Ruben a început să țipe. Iacob a luat cuțitul și s-a încruntat. - Avea ochii plini de lacrimi, spunea Zilpa. A luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
învățat cum să consoleze o mamă după ce naște un copil care nu se mișcă și cum, atunci când mama e deja moartă, să taie burta și să salveze copilul dinăuntru. Rahela le-a spus surorilor ei povești care le făceau să suspine, să plângă și să se minuneze. Despre o mamă care a murit și un tată care a vândut nou-născutul înainte ca corpul mamei să se răcească. Despre un bărbat care a leșinat când soția lui prea iubită a murit. Despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
suferit în absența lui, pentru că era nerăbdătoare să fie iar cu el. Rahela suferea știind că Iacob găsise plăcere la sora ei. Lea suferea pentru că se simțea așa de departe de viața surorilor ei. Zilpa vedea totul, spunea puțin și suspina mult. La întoarcere, Iacob i-a adus Rahelei un colier de mărgele și și-a petrecut prima noapte cu ea. Lea încă alăpta, așa că a chemat-o apoi destul de des pe Bilha la el în luna aceea, mai ales în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Fie să-ți aducă în dar luna și stelele și să aibă grijă de tine la bătrânețe. Dar bucuria n-a fost lungă în cortul roșu, pentru că Zilpa a urlat din nou. Durerea se întorsese. - Mor, sunt pe moarte, a suspinat ea, jelindu-și deja fiul care n-avea să-și cunoască mama. O să trăiască așa cum am trăit și eu, orfanul unei concubine, bântuit de coșmarul unei mame reci și moarte. Nefericitul de el, plângea ea, fiu nefericit dintr-o mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iar corpul a început să-i tremure și nu s-a mai oprit. Ochii i s-au dat peste cap și capul i-a căzut pe spate. Parcă demonii ar fi pus stăpânire pe trupul ei. Chiar și Inna a suspinat atunci. Apoi gata. Corpul Rahelei s-a eliberat din ghearele morții, capul copilului a apărut, iar Rahela și-a adunat ultimele puteri și a împins. Era mic și cu un smoc mare de păr. Un copil ca toți copiii, zbârcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în sfârșit, al Rahelei. Cortul a devenit deodată tăcut, pentru că toate femeile plângeau în tăcere. Fără să scoată o vorbă, Inna a tăiat cordonul, iar Bilha a adunat placenta. Lea a splălat-o pe Rahela, iar Zilpa a șters copilul. Au suspinat și și-au șters lacrimile. Rahela avea să trăiască și să-și vadă copilul crescând. Rahela și-a revenit încet, încet, dar n-a putut să alăpteze. La trei zile după nașterea lui Iosif, sânii ei s-au întărit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
noi motive de dispreț: lenea, minciunile, aroganța stupidă a fiilor lui, felul în care se purta cu Ruti. La câteva zile după cearta cu câinii, Ruti a venit la mama și s-a aruncat la picioarele ei. „Sunt pierdută”, a suspinat ea și cum stătea acolo pe jos părea o baltă de noroi tristă mai degrabă decât o femeie. Părul îi era dezordonat și plin de cenușă, de parcă tocmai și-ar fi îngropat mama. Laban pierduse mai mult decât banii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tămăduitoare (coriandru era bun pentru durerile de burtă, chimenul pentru răni). Ea hotărâse de mult că eu aveam să învăț de la ea ceea ce ea învățase de la moașa Inna. Am stat acolo, sup copacul sacru, până când Zilpa s-a ridicat, a suspinat și a plecat. Am stat până când la corturi au amuțit toate zgomotele și toate luminile s-au stins. Am stat până când luna, în primul pătrar, s-a ridicat sus deasupra crengilor sub care stăteam și singurul sunet care se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-l și îndemnându-l să bea, ca pe un bebeluș capricios. În acea zi nesfârșită, nimeni n-a mâncat și nimeni n-a muncit. Seara, am căzut adormită în culcușul meu și am visat cum tata gemea și mamele mele suspinau. La revărsatul zorilor, m-am trezit și era liniște. Am sărit în picioare speriată, cu sentimentul precis că tata murise. Iar noi aveam să fim prinși de Esau și făcuți sclavi. Am început să plâng, dar Bilha a apărut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
n-am putut. Nu se auzea decât zgomotul copitelor lui în iarbă, iar el alerga cu viteza unei gazele. Credeam că ne sosise ceasul, mi s-au umplut ochii de lacrimi, m-am gândit la mama și am simțit-o suspinând undeva în spatele meu. M-am întors, dar ea nu era acolo. Însă nu mai conta. Vraja fusese ruptă și picioarele mele erau din nou libere și am luat-o la fugă spre râu, trăgându-l și pe Iosif după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în jos la piepturile noastre și ne-am strâns tunicile ca să ne comparăm transformările corpului. Deși nici una dintre noi n-ar fi fost gata pentru alăptat, se părea că eu aveam să fiu prima care va deveni femeie. Tabea a suspinat, iar eu am ridicat din umeri și apoi am râs până ni s-au umplut ochii de lacrimi, ceea ce ne-a făcut să râdem și mai tare până când pur si simplu ne-am tăvălit pe jos. Când ne-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o femeie de pe aici ca să-mi arate ce au de oferit dealurile astea, a spus Rahela către Inna. Doar Bilha părea nefericită acolo, la poalele lui Ebal, muntele sub care aveam să ne întindem corturile. - E așa de mare, a suspinat ea, mă simt pierdută. Am ridicat cuptoare și am pus semințe în pământ. Turmele s-au înmulțit și încă trei dintre frații mei și-au luat neveste, niște fete tinere cu care mamele mele au fost de acord. Erau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să mă gândesc la Shalem, pentru că lui Așnan i se rupsese apa și a născut un băiat mare și sănătos care aproape că i-a sfâșiat carnea. - O să te faci bine într-o săptămână, i-a spus Rahela fetei, care suspina ușurată că se terminase. Am dormit la palat în acea noapte, dar eu cu greu am închis ochii din cauza emoției. Plecarea de a doua zi a fost ca și cum ar fi trebuit să mor. Credeam că n-aveam să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu mine cu tot, până în portul Joppa, unde au tocmit o corabie minoică pentru o călătorie spre Egipt. Pe drum a fost o furtună teribilă, care a rupt pânzele și aproape a scufundat corabia. Marinarii care mă auziseră țipând și suspinând credeau că sunt posedată de un demon ce dezlănțuise apele împotriva lor. Doar sabia lui Nehesi i-a oprit să nu mă înșface ca să mă arunce în apă. Dar eu nu știam nimic despre asta cum stăteam întinsă, în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
folos. Iubitul ei n-o vrea înapoi. Tristețea fetei e nesfârșită și insuportabilă. Femeile plângeau pe față, fiecare amintindu-și propria tinerețe. Bărbații își ștergeau ochii fără să le fie rușine, amintindu-și primele iubiri. Chiar și cei mai tineri suspinau, simțind împunsăturile pierderilor ce urmau să vină. S-a lăsat o lungă tăcere după ce cântecul s-a sfârșit. Harpista a ales o melodie liniștită, dar conversațiile nu s-au mai reluat. Nici o cupă nu s-a mai închinat. Re-nefer s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că ele erau de-acum moarte. Mi-am pus capul pe umărul lui Werenro și i-am udat haina în amintirea Leei și a Rahelei, a Zilpei și a Bilhei. În tot acest timp, Werenro a dat din cap, a suspinat și m-a ținut de mână. Când am tăcut într-un târziu, ea a spus: - Nu ești moartă. Vocea ei trăda o ușoară tristețe. - Nu ești ca mine. Suferința strălucește în inima ta. Flacăra iubirii e puternică. Povestea ta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Menna și când i-a venit timpul în seara următoare, bărbatul ei a venit s-o caute pe moașa străină. Cu Meryt alături, am asistat la cea mai ușoară și normală naștere pe care am văzut-o vreodată. Ahouri a suspinat ușurată cu al treilea copil al pântecului ei în brațe, singurul dintre ei care se născuse respirând. Era un băiat voinic pe care l-a botezat Den-ouri, primul copil botezat în cinstea mea. Bărbatul ei, olar de meserie, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
memoria lui Levi și a lui Simon și a lui Ruben. Apoi se văita că nu-l iertase pe primul lui născut. I-a numit pe fiecare dintre frații mei pe rând, binecuvântându-i și blestemându-i, făcându-i animale, suspinând la amintirea ștrengăriilor pe care le făceau în copilărie, chemându-le pe mamele lor să-i bată la fund. Ce oribil e să îmbătrânești în felul ăsta, a zis Iosif, cu milă și dezgust în voce. Mă rog să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Ada și pe Sara. Puternice, curajoase, cuprinse de admirație, bune, înfrânte, loiale, nebune, talentate, slabe: fiecare urându-mă bun venit în felul ei. - O, am plâns eu, cuprinsă de mirare. Benia m-a strâns mai tare în brațe și a suspinat. Credea că sufăr, dar eu nu simțeam decât bucurie în fața lecției pe care mi-o oferea moartea. În momentul dinainte de a trece dincolo, am știut că preoții și magii Egiptului sunt niște neghiobi și niște șarlatani, pentru că promit să prelungească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am auzit-o răsuflând din greu, și atunci, plimbându-și încet privirea prin încăpere, a observat ușa deschisă de la cămară, s-a desprins de tocul ușii de la bucătărie și, dându-și la o parte părul căzut peste față, a întrebat suspinând, tu ești, copile, iar eu n-am zis nimic, am ieșit de după ușa cămării și m-am oprit lângă masă, spunând că am vrut să-i fac o surpriză și că o rog frumos să nu se supere, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ușă. Era Întredeschisă, sigiliile fuseseră smulse. Fersen Împinse canatul ușii cu piciorul, intrară. Întreg cabinetul era răscolit, sertarele biroului vechi fuseseră Întoarse cu fundul În sus, dosarele deschise, Împrăștiate, umpleau podeaua. - Cineva ne-a luat-o Înainte, bombăni Lucas. Marie suspină, descurajată. - Va fi nevoie de multe ore pentru a clasa iarăși totul și a descoperi ce s-a furat... Fersen Își scosese deja mobilul. - Asta dovedește că sîntem pe o pistă bună... Morineau? Am o mică treabă pentru tine... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În oraș. De asta era atît de fascinat de mine. De asta era de părere că tot ce ziceam e interesant. De asta a fost absorbit. Nu a fost vorba de dragoste. Ci de afaceri. Pe neașteptate, fără să vreau, suspin adînc. — Iartă-mă, zic, cu un nod În gît. Scuze. Doar că... a fost un șoc enorm. — Nu-ți face griji, spune Aidan cu compasiune. E o reacție perfect naturală. Clatină din cap. N-oi ști eu mare lucru despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu pauze lungi. MACABEUS (Zvâcnește prin somn.): Au venit? PARASCHIV (Tresare prin somn, își schimbă poziția.): Nu. MACABEUS (Agitat în somn; își trage cioturile mâinilor de pe trupul celuilalt.): Au venit? Au venit? PARASCHIV (Gest de nervozitate prin somn.): Nu. MACABEUS (Suspină, hârâie.): Au venit? Au venit? PARASCHIV (Prin somn.): Hm? (Pauză; respirație calmă.) Nu. (Pauză; respirații normale.) MACABEUS ( Hârâie de câteva ori violent.): Și dac-au venit? (O explozie mai apropiată.) PARASCHIV: Hm? Hm? (Își ridică ușor capul, zvâcnește, și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Hârâie de câteva ori violent.): Și dac-au venit? (O explozie mai apropiată.) PARASCHIV: Hm? Hm? (Își ridică ușor capul, zvâcnește, și-l lasă înapoi.) MACABEUS (Plescăie.): Au venit! Au venit! PARASCHIV (Antrenat de altă explozie.): Ce-i? MACABEUS (Plescăie, suspină, își continuă somnul.): Au venit! PARASCHIV (Oftează ușor, își continuă somnul.): Nu. (Zgomotul celui care lucrează la gura de intrare.) MACABEUS (Respiră de câteva ori scurt, violent.): Au venit.. PARASCHIV (Își ridică repede capul.): Ce-i? Ce-i? MACABEUS (Trezit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]