2,412 matches
-
Presto, subito, Serenissime! cuvântă Don Batista executând câteva arabescuri "artistice" cu briciul. O pricină de jaf, continuă Tăutu. Banda de lotri a tâlharului Scorobete, la drumul Siretului, a jefuit chervanele unui neguțător brașovean... Ceee?!?! sare mânios Ștefan împroșcând cu clăbuci. Tâlharii?!... Iar?!... Unde-i spătarul Mihail?! Adastă afară... Să dea socoteală! Chiribuță, ce stătea "turcește" pe perinuța lui, a și zbughit-o pe ușă. Ștefan, cu jumătate de obraz ras, gonește cu pași mari, stropind cu clăbuci. Don Batista după el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în Moldova cu inima ușoară, că n-au a se teme de vreo sminteală: drumurile-s sigure, vămile după pravilă, și negoțul cinstit"! Mi-am pus obrazul!... Și iată! Măria ta! intră Mihail spăsit, ploconit. Poruncit-am să fie stârpiți tâlharii din Țara Moldovei?!?! Da au ba?! exclamă sever Ștefan. Și când se încruntă Măria sa... Tăutu îi sare în ajutor, cu glas moale: În vreme de zurbă, tâlharii scot capul... Scot capul... se agață Mihail de colacul de salvare, îngânând abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și iată! Măria ta! intră Mihail spăsit, ploconit. Poruncit-am să fie stârpiți tâlharii din Țara Moldovei?!?! Da au ba?! exclamă sever Ștefan. Și când se încruntă Măria sa... Tăutu îi sare în ajutor, cu glas moale: În vreme de zurbă, tâlharii scot capul... Scot capul... se agață Mihail de colacul de salvare, îngânând abia. Și paloș n-ai să li-l retezi?! Am lanțuri! ridică Mihail capul, cutezător. Aaa! se luminează Ștefan. I-ai cetluit... Zi așa, spătare, o moaie el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
așa, spătare, o moaie el și-l bate pe umăr să-l îmbuneze, dar imediat se încruntă. Parcă totuși poruncisem "să fie stârpiți!"... Stârpiți vor fi! strigă Mihail cu mâna pe inimă ca un jurământ. E cu omor?! Cu omor! Tâlharii să fie atârnați la porțile Cetății! poruncește crunt. Neguțătorilor să le fie înturnată paguba din vistieria domnească! Îi stârpesc!! răcnește Mihail cu însuflețire. Să-mi ia capul Măria ta, de nu i-oi stârpi! Pe toți tâlharii!... și de drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
omor?! Cu omor! Tâlharii să fie atârnați la porțile Cetății! poruncește crunt. Neguțătorilor să le fie înturnată paguba din vistieria domnească! Îi stârpesc!! răcnește Mihail cu însuflețire. Să-mi ia capul Măria ta, de nu i-oi stârpi! Pe toți tâlharii!... și de drumul mare, și... și de drumul mic! Ștefan zâmbește și-l mulțămește c-o bătaie pe umăr: Bine, Mare Spătare, bine... Mihail face stânga-n-prejur. Stai!! strigă din urmă, Ștefan. Văzut-ai cum se-ncleie musca ce trage la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce trage la miere? Văzut! Ei, așa să faci și tu! Încarci două chervane cu marfă scumpă, la vedere. Ascunzi sub coviltir oșteni zdraveni cu sabie sub caftanul de negustor. Bați șleaurile negustorești, zi și noapte mai cu samă noaptea. Tâlharii vor trage la miere și vor mușca momeala... Fantastic! strigă Mihail în culmea admirației rupând-o la goană spre împlinirea poruncii. Îi belesc! Îi belesc! răcnește el alergând. Ștefan râde și strigă în urma lui: Bărbile, neguțătorilor!! Nu uitați bărbile!! Don
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
că a întrezărit o soluție. Ar fi ceva, spune el gânditor. Vămile... Nu dijmuiesc după lege... Fură... Iau șpagă... Da-da! Fură!se mânie Ștefan. Ai văzut ce căsoaie și-au ridicat?! În vreme de zurbă, inimoșii mușcă țărâna și tâlharii întorc miliardele cu lopata! Vistiernice! poruncește el brusc. Mâine! În zori! Încaleci! Scormonești vămile! La sânge! După lege! Vameșii s-au spurcat la șpagă! Se fură grânele! Se fură peștele! Și pădurile se fură! Să fie dovedită hoția și tâlharii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tâlharii întorc miliardele cu lopata! Vistiernice! poruncește el brusc. Mâine! În zori! Încaleci! Scormonești vămile! La sânge! După lege! Vameșii s-au spurcat la șpagă! Se fură grânele! Se fură peștele! Și pădurile se fură! Să fie dovedită hoția și tâlharii să fie puși să înghită tot ce-au furat, să se sature! Și aurul! Și peștele! Și pădurile! Ce-au dobândit de haram, de haram să le fie! Și pădurile? râd boierii sperând că de aiastă dată Măriei sale i s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai mic... Dar "Petrică" Aron Petru Răspopitul nu-i putea smulge "Scaunul Moldovei" decât săvârșind mârșavul omor... și își șterge cu palmele broboanele de sudoare ce începuseră să mustească la rădăcina părului. Am răcnit ca o fiară! Am tăiat un tâlhar ce se prăvălise peste mine; iubitul meu unchi, Aron Petru, mă voia și pe mine "puiul de năpârcă". Am sărit de pe cerdac în șaua primului cal... M-au fugărit o noapte întreagă, dar mi-au pierdut urma. Taica făcuse din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
scenă... Cu ajutor unguresc de la Iancu de Hunedoara, l-a zdrobit la Crasna, dar Aron-Răspopitul a fugit și s-a oploșit în grațiile craiului Cazimir. Bogdan-Vodă n-a apucat să domnească nici doi ani. Fratele Aron, cu o bandă de tâlhari lehi, s-a furișat și l-a descăpățânat mișelește la nunta însângerată de la Răuseni. Au trecut anii, am crescut și... și a venit rândul meu să împlinesc blăstămul Mușatin cum era hotărât. Eu, Ștefan-Pribeagul, vin cu ajutorul muntenesc al Domnului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a pățit sărmanul Cupcici în noaptea aiasta chiar? Alexa și Negrilă îl privesc uluiți. N-ați aflat?! Chiar n-ați aflat?! Ce?!... Ce?!... Sărmanul boier Cupcici... îngână Isaia jalnic, neconsolat. În noaptea aiasta chiar, în puterea nopții, l-au călcat tâlharii! L-au jefuit de scule și-apoi i-au făcut de petrecanie, spune el și cu latul palmei își taie beregata, jeluindu-l. Săracu' boier Cupcici... Ceee?!... L-au belit! Dumnezău să-l ierte... A fost un om tare cumsecade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se dezlănțuie Ștefan. Vin în haită! Ne-au împresurat din trei părți. Din față, de peste Dunăre, turcii! Din spate, de peste Nistru, tatarii! Din coaste, de peste Milcov, frații noștri muntenii! Ne strâng într-un clește! Și noi, la mijloc, răstigniți între tâlhari! îngână în barbă Stanciu. Și bătuți de Dumnezeu... O minune dumnezeiască doar, îngână Vlaicu. Să punem popii să ne cetească... încearcă Mihail să arunce o vorbă de duh, dar se gândește că mai bine tace. Să vină de nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
orânduiți acolo tot pe „colective”, dar nu de muncă, ca în „raiul” socialist, ci de iubire. Munca noastră aceasta va și fi: să ne iubim cu o nesfârșită iubire. * Cel mai dostoievskian personaj din Evanghelii mi se pare a fi tâlharul cel bun, a cărui complexitate rezultă chiar din oximoronul prin care l-am definit. Cei doi tâlhari răstigniți împreună cu Iisus prind glas numai în una din cele patru Evanghelii, cea după Luca (23, 39-42), primul pentru a huli, celălalt pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
noastră aceasta va și fi: să ne iubim cu o nesfârșită iubire. * Cel mai dostoievskian personaj din Evanghelii mi se pare a fi tâlharul cel bun, a cărui complexitate rezultă chiar din oximoronul prin care l-am definit. Cei doi tâlhari răstigniți împreună cu Iisus prind glas numai în una din cele patru Evanghelii, cea după Luca (23, 39-42), primul pentru a huli, celălalt pentru a se căi și mântui: „Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniți îl hulea zicând: Nu ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Sf. Gherasim. Se spune ca tare credincios și bun era. Averea lui era un măgăruș și un leu. Cu măgărușul se ajută la nevoile sale, cărând cu spinarea lui. Iar leul trebuia să îl păzească. Dar într-o zi niște tâlhari i-au furat măgărușul și s-a cam supărat sfanțul pe leu de ce nu l-a păzit și i-a spus: „Vei căra tu în locul măgarului!”. Și așa a fost. Tot ce avea de carat punea în spinarea leului și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
pe șosea, la o cotitură cum urci în pantă, se vede ceva... o cruce și un semn din piatră (zid o fi fost sau altceva), dar se vede că a fost cândva ceva. În acel loc a căzut trecătorul căruia tâlharii i-au luat tot, apoi l-au bătut bine de l-au lăsat aproape mort și au fugit. Și au trecut alții pe lângă el dar nu i-au dat o mână de ajutor. Abia Celei dea treia Persoane i s-
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Suflet Trist 2006 Și văzând că nu-nteleg, S-a lăsat că un Mielușel. Și-au pornit asupra Lui, Cu tot felul de minciuni, Acum să plătească, Ca să-l răstignească, Vazandu-l pe Cruce, Chinuindu-se amar, A strigat între tâlhari : -Mi-e sete de dreptate, Nu de urâte fapte ! Și multe minciuni s-au aflat, Și natura s-a-ntristat, De Mielul nevinovat. Astăzi lumea e grăbita, Nu le pasă ce se-ntâmplă, Mergi pe stadion, Acolo vezi mult popor, Cu
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
reținut ca „reangajat”. Pentru conștiinciozitatea lui a fost repede avansat ca șef de post și avea în subordine doi sau trei soldați în termen. Cândva a apărut în raza, în perimetrul de care răspundea de ordine și disciplină, un fioros tâlhar care fura vite mari, și făcea pagube țăranilor. Pentru prinderea lui comandamentul de jandarmi al județului a luat măsuri severe. După mai multe tentative nereușite, banditul a fost prins chiar în raza postului de jandarmi al bunicului. A fost lăudat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
să-l ducă până la Râmnicul Sărat, din post în post, ca nu cumva să scape. Mama ne spunea că hoțul prins era un om voinic și puternic. Bunicul era și el tânăr, în putere, și avea experiență cu astfel de tâlhari. Într-o zi de dimineață, din luna septembrie a plecat cu hoțul cu mâinile legate, pe jos de la postul lui de jandarmi unde îl avea arestat, către primul post de jandarmi din drumul spre oraș. Era o zi călduroasă de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
închisoare și deportare la „canal”. În acea veme și în pușcărie se aplica „lupta de clasă” deținuții erau (categorisiți) împărțiți în trei mari categorii: drept comun, sabotori și politici. Cei de drept comun, care erau după fapta lor, escroci, hoți, tâlhari, violatori, criminali ș.a. erau tratați omenește cu număr cât mai redus în camere aerisite, cu paturi foarte bune, cu așterut, pernă, pătură înfățată, plimbări până la prânz și după masă; cei de la sbotaj se bucurau de paturi suprapuse, cu pătură și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
închisoare și deportare la „canal”. În acea veme și în pușcărie se aplica „lupta de clasă” deținuții erau (categorisiți) împărțiți în trei mari categorii: drept comun, sabotori și politici. Cei de drept comun, care erau după fapta lor, escroci, hoți, tâlhari, violatori, criminali ș.a. erau tratați omenește cu număr cât mai redus în camere aerisite, cu paturi foarte bune, cu așterut, pernă, pătură înfățată, plimbări până la prânz și după masă; cei de la sbotaj se bucurau de paturi suprapuse, cu pătură și
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
încep să sosească, rotofei, ațâțători. Cred că este produsul cel mai "sexy" al bucătăriei românești contemporane. Se discută, gospodărește, despre prețul lemnului, apoi despre o nuntă, unde vor fi nași două perechi de localnici care au o avere uriașă. "Mari tâlhari...", spune cineva, admirativ, "mari de tot...", repetă altul, cu respect sincer. * De câțiva ani berea a luat proporții cantitative colosale. Probabil că se impune revizuirea hărților, fiindcă trebuie trecut în atlas uriașul ocean de bere care se tot extinde spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se ferească oamenii de dânșii, și acolo ar fi murit de mizerie și de răutatea pe care o produce mizeria în sufletele nenorocite. Acum nu mai sunt leproși, nici ciumați. Ar fi fost potrivite, în aceste locuri, niște spânzurători pentru tâlhari și ucigași, dar acum nu se mai practică spânzurarea. Așa că nu se poate da nici o întrebuințare acestui pământ sterp, care nici măcar nu a fost revendicat de nimeni. Ziua, nu vin nici gunoierii; noaptea, luna este acolo mai săracă și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de lemn, o mână terminată în cârlig de fier, un petec negru peste un ochi ; se poate adăuga un papagal verde sau roșu, pe umăr, ori un cercel în ureche. Acesta e portretul universal al unui pirat, prototipul imaginar al tâlharului de mare, recunoscut oriunde, în cultura euro americană a mapamondului. Raportată la epoca sa, figura consacrată de literatura cu aventuri marine, de filmele de gen sau de benzile desenate e, desigur, doar un surogat ficțional, un concentrat simbolic-narativ menit să
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
serveau, de zona din care veneau sau acționau, de interesele pe termen lung, de scopurile imediate, de codurile nescrise pe care le respectau, nici mai îndrăzneți, nici mai răi decât alte categorii umane implicate în violențe (ofițerii, soldații, țăranii răsculații, tâlharii). Nu erau dispuși să lupte oricând și oricum (excepțiile o constituie căpitanii prea cruzi sau prea curajoși), erau conservatori și imitatori, preluând aspecte din viața comercianților, a aristocraților, dar mai ales a marinarilor civili și a militarilor. În viața privată
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]