6,881 matches
-
munte: Pe el cavalerul, semeț, împietrit, Iar ea îl mângâie zglobie pe frunte Și-aleargă spre văi cu destin împlinit. Ca rod al creației divine-i născută O strânsă pereche-ntr-un calm aparent, E stânca ce-așteaptă la praguri tăcută Și apa sărutul schimbând în torent. Un munte își urcă mândria spre ceruri, Cu fruntea înaltă de steiuri ridată. Iar barba-i pădure, asprită de geruri, De chiciuri și nea e din plin pomădată. Tăria aceasta, cu oaspeți doar vânturi
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352867_a_354196]
-
deja pierdută. Se poate apropia momentul ca ea să vrea nu și el. Așa este scris în toate romanele. Să vedem însă continuitatea faptelor. Îmbarcarea este o formalitate. În realitate prin pasul hotărâtor treci din lumea bârfelor în cea a tăcuților pești. Oare și pești duc bârfe din gură-n gură? Poate că da. Dar sunt interesați de peștoaice nu puștoaice. Odată îmbarcat începe insă munca cu înaltă răspundere. Ionel nu mai este Ionel ci căpitanul cu drept de viață și
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
că ar fi fost blessée par l’amour, cum eram eu. Și, à propos de simțul umorului! Eram, la un moment dat în Copou, ne plimbam. Amurgise deja și nu ne venea să ne îndreptăm spre locul de cazare. Ea, tăcută, se vedea că trăia emoția cunoașterii parcului pe unde odinioară își purtase pașii chiar Poetul nepereche, singur ori însoțit de bunul său prieten Creangă, fie căutând inspirația, fie făcând politicale, fie ca preambul pentru o masă îmbelșugată în bojdeuca din
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
Manole și fiecare dor o pasăre peste obrazul lunii. Nalba de China se-ntoarce după soare cu ironia suavă a propriei căutări. În eternitate duminicile sînt fericite laolaltă cu podurile, gîndurile, gările cu fluturi în stare să treacă prin ziduri tăcute și pline de dragoste ori de cîte ori deschid fereastra spre necuprinsul toamnei. Referință Bibliografică: Octombrie / Luminița Cristina Petcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1370, Anul IV, 01 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Luminița Cristina Petcu : Toate
OCTOMBRIE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353023_a_354352]
-
mai intre apa în barcă la fiecare val. M-am mutat pe aceeași banchetă cu fratele și acum trăgeam fiecare de câte o ramă. Nu mai intra apă la fel de multă, însă nu înaintam la fel ca la patru rame. Trăgeam tăcuți, uzi până la piele, iar vântul ne lovea fețele cu stropi de apă sărată. Eram obosiți si disperați. Mergând direct spre mal, nu vom reuși să străbatem prin furia valurilor. În suflet se strecură teama pe nesimțite. Până la panică și disperare
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > DORINȚA Autor: Constantă Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 495 din 09 mai 2012 Toate Articolele Autorului Ți-am dorit cuvintele Și trup de iubiri Amintirile tăcute Din smolitele priviri. Ți-am dorit și timpul Să-ți fiu în scris poem Și sufletu-ți flamand De un dor boem. Ți-am dorit privirea Cu liniștea nimicitoare Mângâierea lor de vis Cu culoarea din cicoare. Te-am dorit
DORINTA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354324_a_355653]
-
Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 495 din 09 mai 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache repet punctele în neștire... las drumului acoladele și insinuările întâmplărilor absurde. rătăcesc în virgulă. strig cuvintele. răscolesc o amăgire. apoi, tăcută, mă arunc în iarba arsă. într-o zi sau acum, în mijlocul gândurilor, stejarul își va arunca ghindele spre irișii mei. golită de umbre, alerg să-ntâmpin ultimul țipăt de pasăre... printre zboruri fără sens. Referință Bibliografică: amăgire / Anne Marie Bejliu
AMĂGIRE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354321_a_355650]
-
scrie, ci doar nevoia de a desena pe cerul înstelat al nopților de vară, urme de aștri, de a adăuga poienelor însorite noi raze de lumină, de a se redescoperi în tumultul și viforul ce caracterizează cotidianul modernist. O stație tăcută, într-o gară uitată de lume, în care nimeni nu sosește și din care nimeni nu pleacă, niciodată. Poate doar dorințe, unde albastre de gând, sentimente încă treze și lumină, foarte multă lumină. Cu speranța și credința că într-un
EPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354411_a_355740]
-
nici o grijă. CUCU: Mie îmi dați voie să mă retrag. (Iese). Cucu își face de lucru lipind burduful aparatului de fotografiat. Intră Cucu aducând un platou cu o carafă de bere și două pahare. El își toarnă puțin. Coboară capetele tăcuți amândoi și duc paharele la gură. Firică bea lacom dar se scutură curentat și-l stropește pe Cucu din cap până în picioare, jetul de lichid părând a nu se mai termina. Orice truc, o pompiță bine camuflată sau altceva pentru
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
și simplu mă bucuram că îi fac și lui o bucurie, acea senzație pe care o au numai copiii (și pe care bine ar fi să ne-o reamintim și noi). Martori, în jur erau destui. Se adunaseră, dar stăteau tăcuți. Cumva „vraja” acelei clipe, îi prinsese și pe ei. Dar, rezistența umană în fața unui lucru minunat, este mică. Ne autoprotejăm, revenind rapid, la vechile simțăminte, modalități cu care suntem mult mai obișnuiți, ne este teamă tocmai ... de ceea ce ne dorim
CERCUL INTERIOR de DOR DANAELA în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354498_a_355827]
-
va merge la război! Și a dispărut. Da, s-a întors după jumătate de an; se plângea că pierduse niște părți, că forma i se ciobise; cred că-și presimțea sfârșitul. Ne-a lăsat, într-o zi locuința a devenit tăcută”. (Altele, la fel de edificatoare: p. 51, 121, 194 etc.). Discursul prozastic dialoghează, astfel, la nesfârșit, cu sine însuși, îndemnându-l pe cititor să se avânte și el în acest joc al ficțiunii “infrarealiste”. Compoziție savantă, gândită până în detaliu, pusă în pagină
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
rămână în acest oraș de munte așa cum era, cu venituri mici, cele din meseria de profesor de liceu. Prin urmare, perspectiva plecării lui Karl la mătușa sa din Austria nu-i prevestea nimic bun. - De ce ești atât de melancolică și tăcută, îngerul meu, Alice? o întrebă el, intrigat de sclipirile de durere din ochii ei. - Nu știu nici eu ce se întâmplă în sufletul meu! Mi-a pierit însă seninătatea cu care te așteptam, zi de zi, așa sărac cum pretindeai
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
Zănatic zbucium, Un singur trup sau cocorii, cu țipătul trist al plecării, dar și cu amplul zbor al întoarcerii, se asociază cu mărul păcatului primordial: "va șuiera pe mare pierdută-ntotdeauna/ iubirea ce-nflorise doar pentru noi în zori/ priveam tăcută valul și așteptam sosirea/ cea tainică și tandră, ca zborul de cocori" (Doar pentru noi). Și mai e ceva. Există în orizontul mito-poetic de totdeauna credința că dra¬gostea se instalează prin îmbrățișarea unui copac, mesteacăn sau măr; axis mundi
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
ochii de pictor expresii așează omule privește și contemplă cuvinte de prisos îndrăznește descrie menirea de-a fi din zorii de zi în apus de soare viata-i iubire un trandafir nins ce așteaptă osânda în noapte de iarnă cuvinte tăcute vorbește din suflet strigate mute săruta pe suflet sărut din provincia inimii săruta frumosul parte din tine din soarta iubire. Referință Bibliografica: Sărut din provincia inimii / Gheorghe Șerbănescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1176, Anul IV, 21 martie 2014
SĂRUT DIN PROVINCIA INIMII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353851_a_355180]
-
te rog, iubire, nu mă lăsa singură în mugurii ce-așteaptă înflorirea... cum crezi c-aș suporta ziua cu soarele-n amiază ce-mi va arde epiderma fără umbrarul tău de frunze? iar seara ivită în toamnă va însângera orizontul tăcut, prea tăcut, sonorizând tăcerea... în noapte cu brațe înghețate nu voi mai putea aprinde nici o stea fără de tine... salută-mi primăvara în muguri ! Referință Bibliografică: salut de primăvară / Ecaterina Șerban : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1173, Anul IV, 18
SALUT DE PRIMĂVARĂ de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353843_a_355172]
-
iubire, nu mă lăsa singură în mugurii ce-așteaptă înflorirea... cum crezi c-aș suporta ziua cu soarele-n amiază ce-mi va arde epiderma fără umbrarul tău de frunze? iar seara ivită în toamnă va însângera orizontul tăcut, prea tăcut, sonorizând tăcerea... în noapte cu brațe înghețate nu voi mai putea aprinde nici o stea fără de tine... salută-mi primăvara în muguri ! Referință Bibliografică: salut de primăvară / Ecaterina Șerban : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1173, Anul IV, 18 martie 2014
SALUT DE PRIMĂVARĂ de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353843_a_355172]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ARHANGHELII CULORII Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1567 din 16 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Nepăsătoare umbre, se-ntorc în nori tăcute Când răscoliți de vânturi, spre zare se destramă, Împodobind câmpia-n smaraldele știute Ce s-or jertfi tomnatic în tonuri de aramă. Descinde din înalturi, alt foșnet, și se-așează Pătând pe pajiști scoarțe din line unduiri De aripi înmuiate
ARHANGHELII CULORII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353900_a_355229]
-
hârtie Ea te chema, prin fum de poezie, Eu te pierdeam prin frigul din livezi. Fiind doar cimitir al altor vremi care s-au stins demult, dar nu ți-au fost nici de ajuns, nici plinul unui rost, Te iert tăcut, pe umbre de licheni. Cum nu de noi scria pe înserări în gândul tău, când îl simțeam ades, te iert de frigul Ei, dar, mai ales, de teama mea te iert, prin disperări că vei uita și-acest poem de
TE IERT... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353954_a_355283]
-
anotimpul meu Tu vei dormi când tainic voi încerca să-nchid Nu poarta năruită, cu mâini de spini și frig, Ci vremea împreună, în ochiul unui zeu. Te voi visa, frumoaso, dar nu am să cutez Să tulbur depărtarea amiezelor tăcute Târzia mea ființă, ascunsă între cute, Te va șopti prin perini, cu nume de botez. În brațele de smirnă, cu care m-ai vândut, Îi vei primi, desigur, pe cei mai josnici miri Și voi simți cum scurmă pumnale-n
EU VOI PLECA DE MÂINE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353976_a_355305]
-
să m-ajute la greu... Vocea ta mă mângâie, îmi șoptește duios Că va fi încă-o zi de senin și frumos! Te caut...iubire! Te caut printre stele în noapte, Prin umbre ascunse și șoapte... Te caut în cuvinte tăcute, În doruri ce plâng neștiute, În zorii mustind de lumină Și-n gânduri ce-n taină-or să vină... Te caut în frântura de zbor, În soarele-ascuns după nor, În vântul cântându-mi duios, În tot ce e bun și
POEMELE IUBIRII 11 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353991_a_355320]
-
Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Flori roșii, galbene și albe Prin orbul primăverii înfloriți, Aducând doruri aproape Sub taina nopților fierbinți. Parfumul se simte sub lună Și sub albul mult ceresc, Tăcute mângâieri să vină Din ochii tăi, că îi iubesc ! Referință Bibliografică: Flori de april / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1569, Anul V, 18 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate
FLORI DE APRIL de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353997_a_355326]
-
deja pierdută. Se poate apropia momentul ca ea să vrea nu și el. Așa este scris în toate romanele. Să vedem însă continuitatea faptelor. Îmbarcarea este o formalitate. În realitate prin pasul hotărâtor treci din lumea bârfelor în cea a tăcuților pești. Oare și pești duc bârfe din gură-n gură? Poate că da. Dar sunt interesați de peștoaice nu puștoaice. Odată îmbarcat începe insă munca cu înaltă răspundere. Ionel nu mai este Ionel ci căpitanul cu drept de viață și
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
călătoresc clipele, spune-mi? Vântule, năucule, unde se duc gândurile trăirile, iubirile, visele, miresmele, culorile și imaginile zilei trăite? Vântule, vântule, unde-mi sunt filele trecutului? De parcă aș fi uitat drumul spre mine, în umbra nemărginirii trec prin unda oglinzii tăcute, vreau să ies, prin coloana cerului, din vârtejul acestui prim vis spre celelalte ceruri, ultima barieră o străbat pe puntea îngustă și lungă cât un curcubeu. Oare, clipa aceasta o voi regăsi mâine dispusă să se nască din neuitare? Irina
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
cerului au prins de vârful aripii câte un înger e gol... spun în șoaptă aud inima urlând ca lupul tainelor zărilor la miezul lunii fără adăpost, sufletul cântă și acum legănarea legănării umbrelor lor din palmă se înalță coloana versurilor tăcute unele strigă, altele rămân aninate de câte un colț de stâncă din tăișul căreia zborul vulturului acoperă cu deschiderea aripilor lui pământul cel în care-am rămas să înțeleg de ce dacă mai sunt încă ram pe care rodul se anină
ÎN PLINĂ LEGĂNARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353083_a_354412]
-
zbor dezarticulat cu aripi risipite. Bolnav pasărea sapă în cercul înfierbântat al aerului otrăvit, se rup cuvintele pământului care frânge cerul rănit în compasul incandescent. Inimi planează și se strivesc de betonul încins tremură carnea lăsată să curgă cu izvor tăcut se împlinește destinul plecării din trup. Cei ce devin zi rup groaza în silabe sunt fiii neajunși ai tăcerii se nasc în oceanul de ochi cu brațe desprinse, turnați în cenușă vocile lor hașurate traversează versetul topirii întru ființă. 3-Primele
UNSPREZECE SEPTEMBRIE de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353099_a_354428]