3,383 matches
-
cu agheasmă, cu ajutorul unor rămurele de isop. Mai mult nu îmi este îngăduit să dezvălui, decât că aceste lucruri mi-au dăruit o mare pace sufletească. A doua zi am plecat cu Ansoald la Concordia. III L-am găsit pe taică-meu plin de mâhnire. Aflase de răpirea mea și mă credea mort. Tristețea i s-a topit în mare parte văzându-mă, dar nu de tot, căci, deși nu mi-a spus-o direct, a înțeles că trebuia să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lună în urmă și multă lume venise să rostească o rugăciune pentru el. Am mers la mormântul lui și am văzut că pe grămada de pământ se strânseseră o groază de pietre, semn că fusese vizitat de tot atâția oameni. Taică-meu a dorit să-mi dea amănunte despre averea sa, și am aflat astfel că era mai bogat decât aș fi îndrăznit să cred. Mi-a arătat hârtiile, titlurile de proprietate și cele de participare la activități comerciale, aurul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
învețe, l-am încredințat tatălui meu spre a deprinde arta bunei chivernisiri, care mie nu mi-a reușit nicicând. L-am luat cu mine la domeniu, ca să-și vadă mama, dar odată cu prima zăpadă, avea să se întoarcă la Concordia. Taică-meu s-a înseninat și a trimis după Ottavio Caco, notarul episcopal care s-a angajat să continue educarea băiatului adoptat de mine în schimbul unei uncii de argint. Ansoald s-a supus hotărârilor mele ca un fiu ascultător ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Cydonia începând cu a douăzeci și doua zi. La Cydonia am stat doar o singură zi. Am găsit imediat o navă siriană gata să plece a doua zi spre Antiohia. Despre Siria nu știam mare lucru: ceea ce-mi povestise taică-meu și puținele lucruri citite în depeșele regale. Una dintre cele mai bogate și mai pașnice colonii ale imperiului decăzuse puțin câte puțin, murind odată cu răposata Romă. Pe vremea când am sosit eu, împăratul Bizanțului o eliberase de perși, integrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
coborât din trăsură un coș de ouă și-un butoiaș de vin. Oamenii i-au mulțumit cu urale, apoi boierul a luat drumul Mârșaniului, unde avea de gând să petreacă celelalte zile de Paște. Singura rămasă la conac era Ghighina. Taică-său îi admirase rochia și mărgelele de sticlă, aduse tocmai de la Brașov, o strânsese în brațe și-o sărutase, cum făcea el de obicei, apoi poruncise să pună caii la trăsură și plecase spre Dafina Băleanu, pe care Ghighina o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dansului, și-i venea să plângă de gelozie, mai ales dintr-un fel de invidie la gândul că ei îi era cu totul interzisă distracția aceea. Nu se punea nici măcar problema să vină la horă și să privească. Îi promisese taică-său s-o ducă de Sfântul Gheorghe la Târgoviște, unde se ținea mare bal în casa unui boiernaș, pe nume Vașcu, tot așa, spătar, ca și Gongea. El avea două fete și niște nepoți care îl ajutau la treburile curții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
le-am observat întâmplător. Lucrează pe la un institut al Academiei, îl poți găsi ușor. Bobo se gândea să contacteze toate persoanele cu astfel de înțepături, deși își dădea seama că nimeni nu-l va lua în serios, mai cu seamă taică-său, care credea sincer că sunt înțepături de țânțari, însoțite de o mică infecție și nimic mai mult. Într-una din zile următoare s-a întâmplat ceva care i-a întărit credința că înțepăturile meritau atenția lui. La Spitalul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că mă scuz, spunea Ancuța, lăcrimând. Dar puteai să spui înainte, n-aș fi fost eu omul care să înțeleg? Am avut încredere în tine...! În sfârșit, au vorbit mult și pe urmă Andrei a stat de vorbă și cu taică-său și până la urmă s-a hotărât să nu facă nimic, să reinstaleze armonia și buna înțelegere, iar în iarnă să ceară restructurări în cadrul departamentului și să se descotorosească de Ancuța și de Cătălin. În vara următoare, ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sun eu după ce termin, sigur că ai putea să vii, dar te asigur că e plictisitor, mai bine îți vezi de ale tale și vorbim. OK? Andrei Ionescu programase întâlnirea cu studenții de la Istorie, care descoperiseră cadavrul lui Mihnea. Vorbise taică-său cu cineva de la Ministerul Educației și acțiunea luase amploare. Facultatea făcuse afișe mari, în care era anunțată vizita scriitorului Andrei Ionescu, din partea Academiei Române, fusese anulat cursul de „Istorie contemporană“, că o dată vine în facultate un scriitor de talia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
iar Andrei Ionescu răspunsese că vine după-amiază, către ora patru, când iese de la serviciu. Era acasă în dimineața aceea, dar nu avea chef să iasă tocmai atunci. Stătea în sufragerie, la masa lui de stejar, pe care i-o adusese taică-său de la Ministerul Culturii. Îi plăcea să stea cu coatele pe masa grea și lustruită, care îi dădea un sentiment de siguranță și de autoritate. Fuma și scria din când în când povești scurte, care îi treceau prin minte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
și nici alte lucruri care fac viața mai bună. Cumva, Menna a recunoscut o stradă de alta și ne-a dus la ușa casei fratelui său, unde un băiețel stătea și pândea. Când ne-a văzut, l-a strigat pe taică-su și cel de-a doilea fiul al lui Meryt, Hori, s-a repezit în stradă, cu amândouă mâinile încărcate cu pâine caldă. A alergat înspre Meryt, a ridicat-o în brațe și a învârtit-o iar și iar, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe prinț, pe rege și pe toți bărbații pe care i-au găsit în oraș. Au luat animalele și femeile orașului și așa a ajuns Simon să aibă o nevastă din Salem. Când fiul lor a aflat ce ticălos fusese taică-su, s-a înecat. Stăteam cu ochii pironiți pe fus în timp ce povestea. - Dar sora? am întrebat. Cea pe care o iubea prințul? - Ăsta e un mister, a zis Gera. Probabil că a murit de durere. Sera a făcut un cântec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sunteți prietenii adevărului, și atunci cel scund s-a răstit la mama să-și țină gura, și mama a amuțit, iar cel cărunt s-a pus în fața mea, întrebându-mă, tu, băiete, tot mai crezi că noi suntem colegii lui taică-tu, și atunci eu n-am mai zis nimic, dar am simțit cum mi se răcește trupul ca la ora de sport, după alergare, când trebuie să te apleci în față ca să poți respira, și atunci cel cărunt mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ora de sport, după alergare, când trebuie să te apleci în față ca să poți respira, și atunci cel cărunt mi-a zâmbit și mi-a spus că tot trebuia să aflu, odată și odată, că ei nu sunt colegii lui taică-meu, ci sunt de la Securitate, iar tata este arestat pentru că a luat parte la organizarea unor activități antistatale, astfel că pentru o vreme n-o să-l văd, mai exact pentru o foarte lungă vreme, fiindcă dă cu lopata la Canal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
două săptămâni, înainte de teza la mate, Szabi a pățit-o și mai rău, l-a lipit de becul veiozei și, cât ai clipi, mercurul s-a înfierbântat atât de mult, încât termometrul a explodat, așa că Szabi a încasat-o de la taică-su, cu cureaua de la pantaloni, partea cu cataramă, deci faza asta nu mai intra la socoteală, însă ceva-ceva tot era musai să născocim. Știam că dacă nu ne îmbolnăvim până a doua zi, s-a zis cu noi, o să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nimeni nu îndrăznea să tragă chiulul, toți își fereau picioarele de nea Gică, alergam și eu din răsputeri, cu toate că știam că probabil nici n-o să joc la meci, eram doar rezervă de portar, adevăratul portar era Janika, deși, iehovist fiind, taică-su nu-l lăsase să se facă pionier, așa că, de drept, nici n-ar fi avut voie să facă parte din echipă, însă apăra atât de bine, că nea Gică s-a dus la tovarășu’ director și a rezolvat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sub nici o formă, partidul n-ar expune această comoară vreunui pericol. Atunci Janika s-a așezat pe o bancă, și-a luat prosopul de pe față, gura și bărbia îi erau mânjite de sânge, și ne-a spus în șoaptă că taică-su i-a spus lui că va veni sfârșitul lumii, care va începe cu un război atomic, și că știe el în mod sigur că nu ne-a mințit colonelul, fiindcă a spus așa să m-ajute Dumnezeu, dar soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a dus la el foarte încet, aruncându-i întâi mingea lui Öcsi, s-a oprit înaintea muncitorului, deși avea doar paișpe ani era înalt, aproape la fel de înalt ca muncitorul, de un an nu mai mergea la școală, pentru că-l trimisese taică-su la muncă pe un șantier, se vedea că nu-i e frică de muncitor, s-a oprit, deci, înaintea lui, ce-ți trebe, l-a întrebat. Muncitorul a rânjit și i-a tras un pumn în stomac, de l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mă strângea prea tare, apoi am auzit cum unul din muncitori îi strigă, nu așa, Traiane, ține-l de nas, și atunci am și simțit că mă înăbuș, am închis ochii, am vrut să strig să-mi dea drumul, că taică-miu o să-l facă praf, n-am vrut să-mi deschid gura, simțeam că-mi vâjâie urechile, dar până la urmă carameaua îmi ajunsese cumva pe limbă, muncitorul mi-o vârâse în gură cu două degete, degetele lui aveau un gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scuip din nou, dar nu mai aveam nimic în gură, doar gustul amar de tutun, mi s-a strâns gâtlejul dar nici de-al dracu’ n-am vrut să plâng, am strigat la ei, că pentru asta o să vă omoare taică-miu în bătaie, dar muncitorii rânjeau în continuare, apoi ăla cărui ălălalt îi zicea Traian a spus că o s-o ia și taică-miu peste bot și să-mi țin gura că, de nu, mă-ndoapă cu caramele, apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
al dracu’ n-am vrut să plâng, am strigat la ei, că pentru asta o să vă omoare taică-miu în bătaie, dar muncitorii rânjeau în continuare, apoi ăla cărui ălălalt îi zicea Traian a spus că o s-o ia și taică-miu peste bot și să-mi țin gura că, de nu, mă-ndoapă cu caramele, apoi s-a uitat la ceilalți, e-n regulă, băieți, a spus, ați mâncat bomboanele, dar e mai bine să știți că nu le-ați primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că era ăla pe nume Feri, s-a aplecat și mi-a smuls din mână fotografia, la ce te uiți, m-a întrebat, apoi a studiat poza, ținând-o aproape de ochi ca unul care nu vede bine, cine-i ăsta? taică-tu? m-a întrebat, eu nu i-am răspuns, am dat doar din cap, simțind cum din creștet până-n tălpi mă cuprinde fierbințeala, urechile mi-ardeau și nu puteam să spun nimic, nici da, nici nu, am dat doar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a tăcut, s-a uitat la mine, ca să vezi, deci tu ești băiatul lui Csákány, a spus, a dat mâna cu mine, iar când i-am strâns-o, cu cealaltă m-a bătut pe umăr, poți să fii mândru de taică-tu, a spus, e un om tare cumsecade. Deși mi-a strâns zdravăn mâna, nu m-a durut, îl cunoașteți?, îl cunoașteți într-adevăr? am întrebat. Traian a dat din cap, sigur că-l cunoaștem, a spus, o să vină imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tatăl meu nu-l cheamă Csákány, tatăl meu nu-i prietenul dumneavoastră. Atunci muncitorul pe nume Feri m-a apucat de umeri, m-a întors către el, calmează-te, mi-a spus din nou, de când nu l-ai văzut pe taică-tu? I-am zis că de aproape nouă luni, și atunci muncitorul a dat din cap, nouă luni la Canal e vreme lungă, a spus, apoi m-a întrebat dacă știu ce-i aia vărsat de vânt, iar eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zis imediat, e-n regulă Prodane, ți-l dau imediat înapoi, numai să-mi dai drumul, pentru că m-am speriat, pentru că Prodan cel Mare era cel mai tare din parcare, adică din cartier, când l-au dat afară de la școală, taică-su l-a trimis la muncă și acolo a făcut mușchi, putea să bată pe oricine, n-avea frică de nimeni, deci atunci Prodan mi-a eliberat ochii, mi-a pus un braț în jurul gâtului și mi-a tras capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]