5,450 matches
-
clipei decorând pervazul Cu urma poftei dintr-un vis rămas, Uitat în ridul ce-a brăzdat obrazul Și în vigoarea pusă-n orice pas. Ia-mi, Doamne, tot, dar nu-mi lua răgazul De-a mă gândi la tine-n tainic ceas. *** Elena ARMENESCU ÎNVIERE În inimă e zvon de primăvară Prinos din cer se cerne, mă împresoară Neîndestulată, privirea descoperă cărări Ivite din trecutele, vechi căutări Îmi amintesc o palidă, tristă icoană A vremurilor noastre de prigoană Dar iată! Acum
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
de prigoană Dar iată! Acum lumina se revarsă blând Și simt în pieptu-mi, zbor aprig și tumult Adânc,dogoarea îmi pătrunde până-n sânge Vibrație benefică mă învăluie și se răsfrânge Ecou de glorie și slavă,cânt de preamărire Sunt psalmii tainici,smerit semn de iubire!. Vrednicește-mă Doamne să nu uit Fața desăvârșirii Tale pe pământ! TE CĂUTAM, DOAMNE! Te căutam departe, în galaxii uitate Ca pe un extaz, un trubadur în noapte Miracol, fulger, suflu mult chemat Te căutam nedumerită
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
zare In mâinile a ruga pioasă-mpreunate Spre înfloriri, albastrul cer, apoi lăsate În dezmierd ca un copil ademenit De aleanul cântecului, de adormit. Erai atât de aproape, Tu! învolburare și flaut În tainița făpturii acum știu să te caut! FLUID TAINIC Sunt prezența acestei dimineți Ce-și naște lumina din aburi și ceți Sunt pasărea ce scăldată-n lumină Se răsfață -n armonia văzduhului deplină Ochiul meu se aprinde diamant Peste luciul lacului Tău de bazalt Orbit se alintă cât să
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
citite cu pasiune și comentate cu un talent critic indeniabil), încântat de faptul că este originară din Teleormanul nostru și, mai ales, că a fost, ca și mine, profesoară de limba și literatura română, cu o vocație „hăruită, cu fior tainic, cu bucurii și lumini ascunse”. Vocația să didactică s-a concretizat prin talentul de a „deschide ferestrele sufletului și minții copiilor”, dăruindu-le tot ceea ce a avut mai frumos în credința sa, dragostea pentru limba română, pentru literatură și pentru
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357712_a_359041]
-
lacrimi și tăcere”, dar și dezvoltările unui teolog fin, al nuanțelor, suptilităților și profunzimilor morale. Iar pentru Părintele Protoiereu Gheorghe Colțea, așa cum ne mărturisește în prezentele pagini, „sensibilitatea este o aleasă calitate a sufletului omenesc” (p. 113), „o caldă și tainică catifelare a sufletului” (p. 114), manifestată în relație cu Dumnezeu, cu lumea întreagă și cu aproapele. Iar forma cea mai înaltă de sensibilitate este cea a sfinților care „înnobilează sufletul omului pentru că ei înșiși sunt sensibili și nobili” (p. 114
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]
-
aperi de neamul necuvios Departe de omul nedrept și viclean E Doamne întărirea mea peste an Durerea de vrăjmaș mi-a ajuns la os Trimite raza și adevărul Tău Acestea m-au povățuit și condus Pe muntele Tău cel sfânt tainic adus În jertfelnicul Tău nu-i nimic de rău Cel ce veselește tinerețea mea Lăuda-Te-voi întru alăută Cum mai vibrează lumina dintr-o stea Suflete al meu pentru ce ești mâhnit De nu poți lăsa astă viață slută
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (2) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357739_a_359068]
-
pentru ce ești mâhnit De nu poți lăsa astă viață slută Că-n mântuirea lumii visez tihnit PSALMUL 43 Cu urechile noastre am auzit Bătrânii noștri părinți ne-au spus nouă Lumea aceasta se împarte-n două Cei buni Doamne tainic i-ai călăuzit Și mâna Ta popoare a nimicit Iar pe părinți i-ai sădit și înmulțit Chiar dacă erau pe muchie de cuțit Pe toți vrăjmașii noștri i-ai isprăvit Cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit Datu
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (2) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357739_a_359068]
-
sfârșitul gândirii, moartea ei, și veți deveni cei mai mari binefăcători ai omenirii”.( 4. Sf. Iustin Popovici, op. cit., p.51.) Restaurarea omului întru divino-umanitatea lui Hristos îi restabilește ființa sa macrocosmică simțind unitatea organică a tuturor creaturilor, care în chip tainic își află soarta în el, simțind și cunoscând că toate cele din cer și cele de pe pământ subzistă întru Hristos: „Toate prin El și întru El s-au zidit...”(Coloseni 1,16). Omul creștin se simte mistuit de focul împărtîșirii
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
Eu te aștept, cu roșu să-mi intri în păcat... Și-mi curg spre albii, râuri de lacrimă albastră, Mă spală ploaia lumii de nori și încruntări, Pe frunte mai ascultă un rid la o fereastră De geană adormită în tainice chemări... Că mi-este o petală sau două franjurate De lovitura cruntă a unor ploi de vânt, Mai plec odată capul, mai dau dureri la spate Și mă ascund uitată de tine sub pământ... Și poate că odată, când noaptea
LACRIMILE PLOII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358660_a_359989]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > ȘI CÂTE-AI MAI PROMIS! Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Pășesc cu aripi frânte și pașii-mi sunt înceți Prin tălpi mai simt o boare de tainică dogoare, Spre rugi și spre icoane din suflete de- asceți În ruga mea nestinsă și umbra ta mă doare... Și merg cu-a mea povară- o cruce-n cuie prinsă De suflet și de brațe ca-ntr-un calvar dorit
ŞI CÂTE-AI MAI PROMIS! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358658_a_359987]
-
sub soare și-albastre fulgerări; De ce mă plânge vara, de ce se-nchid mirări? Și mă pândește ochiul închis spre neuitare Din vara cea pierdută în cântecul de mare- Descântec de sirenă când dimineți se-ascund; De ce mă doare valul,în tainicul rotund? Pe glezna-mi neatinsă de fluxul înserării Aștept sărutul verii-n apusul roșu-al mării- Petală desenată-n parfum de trandafiri; De ce-am pierdut și zborul,de ce-au apus iubiri? Cu brațele deschise spre verde crud alerg
DE VARA CĂRUI VERDE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358656_a_359985]
-
Ce este de făcut când un duhovnic îndeamnă la câte un creștinism social din care este exclusă rugăciunea minții și latura lui mistică? Cred că nu este o viață creștină aceea care nu este și mistică în același timp, adică tainică și legată de Dumnezeu. Un creștin adevărat este cel care se împărtășește de Tainele Bisericii, care își sfințește viața sa lăuntrică '' Intră în cămara ta și roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns'' (Matei 6, 6). Cum poți să
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
starea ta sufletească, interioară? Cum poți fi lumesc, pământesc, lipsit de energia sufletului, care dacă nu este în noi, această materie foarte perfecționată - trupul - ajunge de nimic, se topește și-l mănâncă jivinele? În fiecare dintre noi este un centru tainic prin care să se îndrepte toate relațiile noastre cu aproapele: dragostea, bunătatea, mila, smerenia, bunăcuviința. Toate sunt legate de centrul mistic al ființei noastre, în care locuiește Dumnezeu prin harul Duhului Sfânt. Și păgânii aveau o viață socială, îndreptată însă
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
unor constelații? Atâtea sintagme dovedesc acest lucru: cu ochii-n stele, alergând după stele, culegătorii de stele, semănători în stele sau de stele, vânătorii de stele și iată, acum, „Cerșetorii de stele” - titlu metaforic, cât se poate de misterios și tainic, sugerând căutarea și neliniștea continuă a creatorului, veșnic visător, veșnic înamorat, pururi cu ochii pe boltă, fascinat de lună, de astre și de toate fenomenele cosmice la care asistă, conștient sau nu, dar, fără doar și poate, inspirat în cel
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
nu vor simți dorul de stele decât, poate, în ultima clipă. Sau nici atunci. Se vor vedea cu mâinile goale, în fața Cerului pe care l-au ignorat toată viața. Poetul populează Cerul cu propriile lui trăiri și sentimente. E locul tainic unde el tezaurizează tot ce au mai bun și mai sfânt. Tot acolo sunt și inima și sufletul lui. Scormonind Cerul cu închipuirea, îl vei recunoaște, îl vei regăsi și-i vei afla toate visele proiectate pe marele ecran al
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
sunt și inima și sufletul lui. Scormonind Cerul cu închipuirea, îl vei recunoaște, îl vei regăsi și-i vei afla toate visele proiectate pe marele ecran al bolții. Acolo se vede tot, nu te mai poți ascunde. Lucrurile cele mai tainice, dorințele, care nu s-au putut înfăptui, se găsesc acolo, intacte. Despre drumul parcurs de poetă până până la desăvârșire, s-ar putea spune multe. El presupune: frângeri și înfrângeri de sine, singurătate, izolare, escalararea zidurilor, urcatul pe trepte, pas cu
LA CARTEA MIHAELEI AIONESEI CERŞETORI DE STELE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358678_a_360007]
-
poezie suavă, de o gingășie aparte și în același timp, adânc înfiptă în cotidian, cu rădăcini în glia străbună, care respiră un aer de patriotism autentic, o poezie în același timp angajată și liberă de constrângeri. O poezie plăcută, misterioasă, tainică, inefabilă. Cum poate fi inefabilă sămânța semănată-n pământul de suflet? Iată că e. Poezia poate orice. Și are o mie de înțelesuri. Cu cât pătrunzi mai adânc în ea, cu atât vei afla mai multe nuanțe și accente. Eu
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
pe care poetul dorește s-o înalțe “vers după vers”, această lucrare având ca scop: “Și-n vârf, la Cer, vom înălța icoana / Iubirii-n al iubirii univers” (Rugă fără sfârșit - 2). Ideea este că, până și îngerii se închină tainic în fața oricărui creator. Romeo Tarhon, în sprijinul poemelor sale aduce un întreg bagaj de figuri de stil cunoscute, dar și unele invenții lingvistice proprii, care dau substanță și esență poeziilor. Ex. “Degere focul răimea”; Visul împlumbat în vise”; ș.a. Ca
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
eveniment, ci - în fiecare an - plinirea timpului însuși, a timpului nostru real. Pentru că noi trăim încă în aceleași trei dimensiuni ale timpului: în lumea naturii, în lumea istoriei, în lumea așteptării. În fiecare dintre acestea, omul se află într-o tainică căutare a bucuriei, a unui sens și a unei desăvârșiri absolute, a unei maxime împliniri, pe care nu o găsește. Timpul întotdeauna țintește spre o sărbătoare, spre o bucurie, pe care prin sine nu o poate oferi sau realiza. Aflat
PĂRINTELE PROFESOR ALEXANDER SCHMEMANN (1921 – 1983) – UN MARE PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR AL EUHARISTEI, AL TEOLOGIEI LITURGICE, ECLESIALE ŞI SACRAMENTALE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 501 di [Corola-blog/BlogPost/358676_a_360005]
-
prin Care ne împărtășim cu aceleași Sfinte Taine. Ea este Taină a Bisericii și a unității Bisericii fiindcă în ea se pecetluiește unitatea de credință încununând Liturghia Cuvântului. Ea susține creșterea permanentă a creștinilor în Iisus Hristos, în Trupul Său tainic - Biserica - în comuniunea iubirii cu Iisus Hristos și între ei, Euharistia fiind prin aceasta un sacrament al împăcării , al iubirii și a unității profunde a oamenilor în Iisus Hristos, a mântuirii în El și prin El, așa după cum am mai
PĂRINTELE PROFESOR ALEXANDER SCHMEMANN (1921 – 1983) – UN MARE PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR AL EUHARISTEI, AL TEOLOGIEI LITURGICE, ECLESIALE ŞI SACRAMENTALE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 501 di [Corola-blog/BlogPost/358676_a_360005]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Redactia > Autori > STAN VIRGIL Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 166 din 15 iunie 2011 Toate Articolele Autorului Virgil Stan Un scriitor al tainicelor iubiri Născut în comuna Pecineaga, județul Constanța pe 20 martie 1944 (de fapt pe 18 martie, într-o după amiază de sâmbătă după spusele mamei, dar declarat pe 20 în acte, că așa se proceda în acele vremuri, se aștepta
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
dureroase, calme, tandre, ori disperate au devenit capitole de inspirație și har care l-au întors mereu la Ithaca sa vindecătoare, întocmai ca pe Ulisse, căci Virgil Stan este un Ulisse al sufletelor care i-au ieșit în drum în tainica sa călătorie a vieții. Impresionează puritatea sufletului păstrată în orice împrejurare și mai ales armonia pe care reușește să o păstreze în toate scrierile sale, în propria existență. Ne aflăm în fața noului roman „Destine paralele” în care prozatorul Virgil Stan
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
reînvață rând pe rând cât de fascinant poate fi un răsărit ori un asfințit, un cer senin ori un pustiu al iubirii, abisul durerii, ne reînvață citind să zâmbim zilei de mâine și universului care ne mângâie sufletul cu inocențe tainice. Este foarte bogat spiritual scriitorul. Personajele sunt generoase, bine și puternic conturate, vizuale, fie în tușe sobre, dure, în forță, fie calde, calme, catifelate, mângâietoare. Familiile Viorel și Ramona Axinte, Săndica și Mircea Trăistaru, Cristian și Andrada - copii acestora. Studenție
STAN VIRGIL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344495_a_345824]
-
pisică devine obiectul unei atenții speciale. Poezia lui Mesut Șenol este aspirația către infinit, catre o libertate dorită și exprimată, trăită că sentiment neinvaziv. Ea își va lua cititorul de mână și îl va conduce către drumul descoperirii unei lumi tainice. Poezia această te învăluie în sentimentul de dragoste, în lumina și sensibilitate, poetul reușind pe tot parcursul cărții să-i inoculeze cititorului dorința de a fi împreună în această lume aparte, în care el asculta de porunca destinului „You are
MESUT ŞENOL – DRAGOSTEA SUPRAVIEŢUIEŞTE / LOVE SURVIVES de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344633_a_345962]
-
vremea celei dintâi rostiri. Era un ecou viu, auzit de ea, doar presimțit de mine, pe care chiar autorul lor, al versurilor, îl lăsase, ca o amprentă de neșters. Camera Elenei, vegheată din tablou cu grafica Luciei Piso de privirea tainică a poetului, care îi încredințase nu numai cuvântul, ci și tăcerile sale rodnice, se transforma într-un templu, unde ea oficia ca o preoteasă antică. Neîndoios, Elena făcuse din păstrarea amintirilor și a textelor încredințate cândva de creatorul poet și
LUCIAN BLAGA ŞI ULTIMA MUZĂ de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344630_a_345959]