6,687 matches
-
genunchii. Bătrîna din colț se văita: — Fiule, nu mă poți ajuta și pe mine, fiule? — Așteaptă! O să vină cineva să te ajute! strigă Alexander disperat. Luă brațul drept al lui Lanark și-l duse peste umărul lui, îl prinse de talie și porni spre ușă, blestemînd în barbă. Se trudiră să urce, pentru că panta etajului le stătea împotrivă. Țipetele și urletele se întețiră. Alexander se opri și zise: — Uite, știu că erai o persoană sentimentală în anumite privințe, așa că închide ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Uite, știu că erai o persoană sentimentală în anumite privințe, așa că închide ochii cînd o să ieși de-aici. Se întîmplă niște lucruri pe care nu avem cum să le îndreptăm. — Cum spui tu, fiule, spuse Lanark, închizînd ochii. Brațul din jurul taliei lui îi dădea un sentiment atît de profund de fericire și siguranță că începu să chicotească. Fu ajutat să coboare multe scări și să străbată printre țipete un spațiu în care încheieturile i se frecară de vîrfuri de degete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fotografiile. Una i-o întinse lui Hardie. Cei doi bărbați priviră clișeele animați de emoții distincte, diferite. X fu cât pe aci să se ridice din fotoliu. Mișcarea schițată relevă mai multe detalii ale corpului său semiartificial. În primul rând talia; era mai înalt decât o crezuse Gosseyn ― cel puțin un metru Bo. Se putea vedea modul de articulare al brațului de plastic cu cușca artificială care îi acoperea toracele și faptul că chipul lui putea exprima tulburarea. mormăi: ― Ce noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
rapid mai strident și se transformă într-un zgomot continuu, asemănător sforăitului mai multor mașini la ralanti. Gosseyn deschise ochii. Era întins pe jos, în obscuritate, lângă trunchiul unui arbore gigantic. În apropiere se mai întrezăreau doi alți arbori, dar talia lor era atât de incredibilă încât își strânse pleoapele și rămase nemișcat, ciulind urechile. Se părea că în apropierea sa nu mai era nimeni. Întreaga sa ființă se rezuma la urechi și la auz. Nimic altceva. Era un simplu obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
din primul sfert al veacului al XXI-lea, infernul arzător al atmosferei venusiene. Fuseseră aduși de pe Jupiter meteoriți de gheață, ulterior amplasați pe orbite circumvenusiene, ceea ce avusese drept rezultat declanșarea unor ploi ce au durat mii de zile și nopți. Talia acestor meteoriți varia între 10 și 100 de kilometri-cubi. Odată topiți, enorma masă de apă rezultată mai întâi îmbibase atmosfera planetei și apoi îi atinsese suprafața, creînd astfel oceane și oxigenând aerul. În 2081 A.D., Institutul de Semantică Generală ― care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
său social au fost explicate prin prisma operațiunilor imobiliare care au ameliorat habitatul. Sau, dimpotrivă, apariția unor categorii sociale mai înstărite într-un habitat popular s-a aflat la originea unui proces de restructurare a apartamentelor, prin unirea locuințelor de talie mică. Piața publică și piața privată În cartierul Goutte d'Or, intervenția publică a ameliorat un habitat degradat, reabilitat sau înlocuit prin locuințe sociale, și a condus la o diminuare a densităților rezidențiale. În jurul Bastille, cucerirea unei părți a Parisului
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
care constituie adevărate unități de viață. De ce aceea a Parisului nu ar avea un asemenea destin? Concluzie La Paris, opozițiile care organizează societatea pot fi întrezărite în spațiul orașului, cu atît mai mult cu cît acesta este bine delimitat, de talie suficient de redusă pentru a putea fi perceput în ansamblul său. Toate categoriile sociale și toate originile geografice și etnice sînt reprezentate aici. De la marii burghezi înstăriți la muncitorii imigrați, de la tinerii la modă cu studii la persoanele în vîrstă
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
fotografiile. Una i-o întinse lui Hardie. Cei doi bărbați priviră clișeele animați de emoții distincte, diferite. X fu cât pe aci să se ridice din fotoliu. Mișcarea schițată relevă mai multe detalii ale corpului său semiartificial. În primul rând talia; era mai înalt decât o crezuse Gosseyn ― cel puțin un metru Bo. Se putea vedea modul de articulare al brațului de plastic cu cușca artificială care îi acoperea toracele și faptul că chipul lui putea exprima tulburarea. mormăi: ― Ce noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
rapid mai strident și se transformă într-un zgomot continuu, asemănător sforăitului mai multor mașini la ralanti. Gosseyn deschise ochii. Era întins pe jos, în obscuritate, lângă trunchiul unui arbore gigantic. În apropiere se mai întrezăreau doi alți arbori, dar talia lor era atât de incredibilă încât își strânse pleoapele și rămase nemișcat, ciulind urechile. Se părea că în apropierea sa nu mai era nimeni. Întreaga sa ființă se rezuma la urechi și la auz. Nimic altceva. Era un simplu obiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
din primul sfert al veacului al XXI-lea, infernul arzător al atmosferei venusiene. Fuseseră aduși de pe Jupiter meteoriți de gheață, ulterior amplasați pe orbite circumvenusiene, ceea ce avusese drept rezultat declanșarea unor ploi ce au durat mii de zile și nopți. Talia acestor meteoriți varia între 10 și 100 de kilometri-cubi. Odată topiți, enorma masă de apă rezultată mai întâi îmbibase atmosfera planetei și apoi îi atinsese suprafața, creînd astfel oceane și oxigenând aerul. În 2081 A.D., Institutul de Semantică Generală ― care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
case cu unu-două etaje, ale căror ferestre oglindeau razele, magazine cu firme pictate în culori vesele. Oamenii erau îmbrăcați parcă toți la fel, se potriveau unii cu alții. Doamne cu pălării acoperite de eșarfe legate bine sub bărbie, cu talie nefiresc de subțire și straie grele, până-n pământ, bărbați cu pălării tari și baston, doi ofițeri în haine cu fireturi salutând pe cineva dintr-o trăsură, o vânzoleală și o rumoare veselă, cu tropote de cai înăbușite de zăpadă, țipete
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu putem mânca îndeajuns, noi, toate, făceam exact pe dos. De altfel, tot ce ne interziceau ele ne doream să facem. Dacă nu puteam purta corsetul ziua, că mă prindeau, îl puneam noaptea și dormeam cu el, ca să-mi facă talie îngustă și șira spinării dreaptă. Iar acum, când am voie și ar trebui să-l port... Adevărul e că vinovatul că nu-mi mai place e numai și numai domnul doctor Gerota. Eram la cabinetul lui papa, acum două luni
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
facultate, în anul care vine.) Papa îi spune doctorului Gerota - Dimitrie. Și Dimitrie ăsta, care aproape m-a făcut să uit de Alexandru, când m-a văzut strânsă în corset - nu mâncasem, fiindcă seara era o petrecere - mi-a luat talia între mâinile lui mari, cu degete frumoase, și a văzut că încape tocmai bine acolo. În loc să mă laude, cum credeam că ar fi politicos, și cum făcuseră, acasă, Safta și bucătăreasa, el m-a certat atât de tare că mi-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
noastră. M-am gândit: dacă-mi pun corsetul și mă aranjez, sigur n-o să vină. Dacă nu mi-l pun, s-ar putea să vină, și-atunci cum apar eu așa în fața lui, în lumina cea mai proastă și-n talia mea cea mai largă? Totuși, dacă nu-mi pun corsetul, am două bucurii: că stau lejer și că, dacă nu vine, nu cad în comicul pregătirii zadarnice. Adeseori îmi joc gândurile la loterie în felul ăsta din care ies mereu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
n-am corset, m-am reașezat repede, fiindcă mascam mai bine lipsa obiectului de îmbrăcăminte și cred că m-am înroșit puțin. Se vede însă că a observat imediat, fiindcă a rămas cu ochii la rochia mea și tocmai la talie. De ce m-ai căutat luni? i-am zis, și întrebarea suna chiar mai rece decât dorisem. — Iulia... eu am niște necazuri, sunt într-o situație care se poate întoarce urât împotriva mea, i-am spus domnului Boerescu, dar am senzația
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din mersul ei. Se auziră chiote și chicotit, plastroanele bărbaților străluceau în întuneric, iar copiii se încurcau în picioarele oamenilor mari. Anica își ascunse capul în poala mamei ei. Generalul tuși. Alexandru căuta să distingă prin beznă silueta Iuliei, cu talia mică strânsă bine în corset. Hristea Livezeanu era plictisit și-l durea capul. Dan Crețu se simți luat de mână de mânuța lui Nicu. Imediat apoi mersul lumii se reluă, lumina se aprinse din nou, învăluindu-i deopotrivă pe oaspeți
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
stătea bine în negru, fiindcă își făcea gura roșie ca petalele de hibiscus risipite în vasele de pe mese. Se simțea ca un matador lângă ea, când apăreau, noaptea, sub candelabrele fostului cazinou și pierdeau nebunește. Dar atunci o ținea de talie, fără frică, și o săruta sub ureche, acolo unde linia gâtului se-nnoda cu cercelul cu diamant. Le plăcea și altora, o știa, fiindcă le vedea ochii care o urmăreau când potrivea tacul de biliard sau punea jetoanele, la ruletă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de spirit mi-e teamă să nu facă vreo poznă... Ioniță Dragu visa cu ochii deschiși: ... E îmbrăcat în zale, bine înfipt pe un cal minunat și are vreo 40 de ani mai puțin. La turnir, asistă castelane mândre cu talii înalte și priviri îndrăznețe. Luptă și cade pentru Florence... Florence poartă un guler înalt și înfoiat cum a văzut în tablourile lui El Greco. Ioniță simte cum i se umflă inima, gata să plesnească... " E singurul prilej când pot face ceva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-și punea singură câte un cadou ieftin, cu colecția de ilustrate înflorate, căpăta acum dimensiuni noi, înspăimîntătoare. ÎI uimeau sângele ei rece, adresa cu care intuia și desăvârșea câte un amănunt lugubru. Îi atribui spontan o biografie aventuroasă: escroacă de talie mondială, complicea și amanta vreunui mare gangster din țară ori de aiurea. Îi acorda dintr-o dată însușiri cu generozitatea tipică marelui reviriment. Surpriza pe care o încercăm față de cineva se cere consumată, fantezia dezlănțuită adăugând substanțial materialului faptic. Actuala carte
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu scara", iar treaba îl înveselea nespus. Un bărbat cu capul gol și fular de mohair aștepta, lângă florărie, consultîndu-și mereu ceasul. În bar, chelnerii purtau tăvi cu pahare înalte și paie. O jună, cu vindiac lucios și plete până la talie, fuma plictisită în fața unui bărbat elegant care făcea eforturi s-o amuze. La telefoane, așteptau câteva persoane, alături, două cucoane grăsulii, aferate, pline de saci, pachete, cercei, gulere de blană, își sărutau aerul de lângă urechi după o despărțire de o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de bătrînețe", conchise maiorul. Doina Popovici izbucni în râs. Gura cam mare era bine desenată, dinții superbi. ― Ce idee pe Vîlcu! A profitat neîngăduit de mult de amabilitatea dumneavoastră. Vine deci pe 14... Se răsuci spre cutia de țigări arătîndu-și talia bine conservată. Purta o rochie bleu, din flanel moale, cu un medalion greu de argint, ostentativ barbar. Trase adânc în piept fumul și spuse pe o voce joasă ușor neliniștită. ― Bănuiesc că s-a întîmplat ceva dezagreabil... ― Îi cunoașteți cumva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
l-au oprit băieții și l-au rugat să-i însoțească. Un tip politicos. Părea puțin surprins dar n-a făcut mofturi. ― Cei din casă au prins mișcarea? ― Nu cred. ― În regulă. Unde-i? ― Alături. Avea un palton lung, pe talie și purta ochelari cu rame subțiri de aur. Peste servieta diplomat, își așezase căciulița din blană de castor. Figura era inexpresivă și, în afară de aerul "străin", nimic altceva nu l-ar fi putut caracteriza. Cristescu se simți vag dezorientat, incapabil să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la pădure,ne trimitea tata ,și ne plăcea, cu caii la păscut pe izlazul comunal. Și dormeam noaptea acolo în căruță, deoarece caii pasc toata noaptea. Sub căruță ,pentru șiguranța noastră, un câine pe care îl chema Ciuștea. Era de talie mijlocie, cu coadăș scurtă și foarte credincios. Se ținea șingur după căruță când plecam. Într-o zi de sărbătoare, pe când pleca lumea la târg de cu noapte, și trecând pe lângă căruța noastră, am auzit strigând: ,,Sculați măi, că uite, calul
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
pe niște oameni importanți și, când am avut prilejul, i-am arătat directorului închisorii un respect ieșit din comun, ceea ce i-a atras atenția asupra mea. L-am asigurat că eram fericit să petrec patru ani în preajma unui om de talia lui. Îmbujorîndu-se de plăcere de câte ori îl lingușeam, a sfârșit prin a crede că era ceva de capul lui, cine rezistă la laude? și de câte ori intra în criză de încredere trimitea după mine. Asta mi-a adus cu timpul nu numai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
extrastilistice! Din și pentru plăcerea lecturii scrisului dvs. am revenit la multe din capitole și paragrafele celor trei volume alese... • Dumneavoastră, INO și Vasile Fetescu formați un „trio” imbatabil în domeniul scrisului de ținută. Polarizați, în juru-vă, prieteni de aceeași talie. Știți bine cum am ajuns, fără merite deosebite, printre dumneavoastră. Totuși, ceva comun avem trei dintre noi: profesori proveniți din normaliști, cu trecut asemănător în carieră și mai ales prin ceea ce ne preocupă în calitate de pensionari răsfățați, astăzi. • Mi-au atras
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]