2,970 matches
-
trei zile și cu bicepși umflați... mâna dreaptă a primarului general? — Tipul ăla? L-ai văzut pe tipul ăla giugiulindu-se cu Vivian? Înțelesul verbului în cauză mi-era puțin cam neclar, dar totul suna mult prea cald și rea tandru pentru oricare dintre părțile implicate. Uau, asta era într-adevăr o știre de senzație. Primarul general - și Prizbecki, ajutorul lui - câștigaseră ultimele alegeri la mustață cu ajutorul neobișnuitului slogan „newyorkezii au nevoie de o dragoste dură“. Primarul își onorase promisiunile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
printre încheieturile bărbatului înainte să strângă legătura. Când termină, Gaskell scânci: — Mă doare! Sally îl răsuci iarăși pe spate. — O să-ți placă la nebunie, îi zise ea și-l sărută. Se așeză iarăși peste el și începu să-l mângâie tandru. — O, Sally! — Ăsta-i dragul meu! Și-acum vine impermeabilul! — N-am nevoie de el. îmi place mai mult fără. — Dar am eu nevoie. Trebuie să dovedesc că m-ai iubit până când moartea ne-a despărțit. Femeia se aplecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zici că te temi că da! Wilt oftă. — Mă gândeam pur și simplu ce hău se cască între o persoană așa cum ne-o amintim și ne-o imaginăm că este și personalitatea ei reală. Tocmai începeam să-mi amintesc lucruri tandre despre ea, iar acum... — Ai fost vreodată la Waterswick? Wilt clătină din cap: — Niciodată. — îl știi pe parohul de-acolo? Nici măcar n-am avut habar că au un paroh acolo. — Așadar, nu există nici o șansă să știi cum a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Sale Scenaristul Suprem, ascuns peste tot, de negăsit vreodată. Peste tot și nicăieri, mde, ultimă șmecherie... Și deschise, brusc, fereastra. Bezna năvăli, rapidă, parfumată, vicleană. O biciuire năprasnică. Profesorul se clătină, se înălță, își luă pe după umeri musafirul. Îl împinse, tandru și plictisit, spre ușa. V-ați întors? susură, stupefiată, blonda de la catedră. Pensionarul Matei Gafton zâmbi, complice. Era un obișnuit al casei, cum se spune, își petrecea mare parte din timp în bibliotecă, dar ezită să se explice. Da, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
poală, nu se mișcă. Se așezase, destinsa, privea norii ușori, violeți și zâmbea. Amurgul, norii gonind pe cerul primăvăratec... dar doctorul părea să nu observe, atent doar la nou-venită. Marga privea doar spre musafiră. Irina înțelese, zâmbi. Doctorul o luă tandru, după umeri, îndreptându-se spre cabinet. O zi lungă, sucită. O zi care o rotise și o sucise, până la amețeală. Simțise, de câteva ori, nevoia de a se reculege în liniștea unei biserici, dar nimerise, până la urmă, în cabinetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil. Rolurile toate la purtător, pregătite. Gata pregătite cancanul, bârfa, bancurile, citatele pedante, zeflemeaua. Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă decât pantofi microporos, în care te adâncești plăcut și ai chiar și siguranță: laba raței se așază lată, elastică, se curbează agale, se ridică fără grabă, lipa-lipa, un pas și încă unul. Lăbărțat, clătinându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
săturat de ăștia“, repeta, concesiv, grasul cel chel. În fața sa, primul din dreapta se însenină, zâmbi. „Da, să se care. Departe, cât mai departe. În sânul lui Avraam. Îi oferim o șansă și purificăm colonia.“ Scandau, acum, pe rând, aplecându-se, tandri, excitați, peste dosarul vecinului: „Ji, jig, jigo. Să plece. Să plece jigodia“. Cor mic, în surdină. Capul mesei lovi cu unghia în sticla mesei. Se făcu liniște. „Da, să ne părăsească Beleaua, cu bolile și ideile sale bolnave. Să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru îndreptarea administrației pe calea cea bună și studii istorice, pentru generația tânără, care ar trebui să fie însetată de adevăr, dacă nu ar fi însetată de mai urgente nevoi zilnice. Borcanul numit Veturia, grăsuța doamnă zâmbitoare, dintotdeauna căruntă, șchiopătând tandru pe partea stângă, se obișnuise, în cele din urmă, să uite vremurile de demult, cu lecții de franceză engleză germană pian broderie, resemnată la modestul post de laborantă, pe care îl folosise, cu tăcută tenacitate, să învețe tot ce putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de mare clasă și va da brusc drumul la tranzistorul de pe masa Ginei, cu toată puterea, supradecibeli, rock rock again. Sau se va duce, pardon, să se, anunțând, bineînțeles, importanta acțiune de toaletă, după care se va întoarce pișat, ușurat, tandru, vorba vine, să-i relateze galeșei Gina despre analizele medicale legate de usturimea care tocmai l-a supărat când își făcea nevoia mică și urgentă. „Doctori, auzi, să mă dau pe mâna cretinilor! Le bagi o sută de lei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta, am zis. Ești prea deșteaptă. Și astfel, am obligat-o pe tânăra și nevinovata Marina Luisa Sanchez Gonzalez să primească un cadou de ziua ei, iar în schimbul eforturilor mele, am primit un pupic pe obraz, un pupic prelungit și tandru, pe care am să mi-l amintesc până la sfârșitul zilelor. Așa își obțin proștii micile lor victorii. Iar eu nu sunt nimic altceva decât un prost. Am căpătat un sărut și un zâmbet larg de mulțumire, dar m-am ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și am regretat că mă îndoisem de el, mi-a fost rușine că nu voisem să am încredere în el. A întins mâna și mi-a atins fața, cu aceeași expresie dulce și tristă în privire, aceeași expresie frumoasă și tandră care mă făcuse să mă îndrăgostesc de el când eram în California. Acesta este bărbatul cu care m-am căsătorit, mi-am spus, și mă iubește și-acum. Dar mă înșelam. Poate mă compătimea, dar nu avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îngrijite, de farmacistè, corect lècuite, bucată de franzelè albè, Vè mulțumesc! Cu plècere! zâmbind cu zâmbet de femeie, pentru cè acest zâmbet, garantez cu viața mea! n-a fost un zâmbet profesional! Duceți-vè acasè și bègați-vè în pat! îmi surâde tandru! Așa voi face! Dar unde sè pun oare franzela?! N-am nici o pungè la mine și n-aș vrea, mè vede din nou neajutorat, zâmbind, ia o pungè cu reclamè la un medicament, trecând de tejghea, ajutându-mè, îmi pune pâinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
e tatèl lui Ilarie, e celèlalt portar, Da, am venit sè lucrez puțin! Nu stau mult! îi explic eu, apoi urc la mine în birou, Ioana mi-a propus sè ieșim astèzi, undeva în oraș, dar eu am refuzat-o tandru pretextând cè mai am ceva de lucru la Institut și cè n-aș vrea sè plec în America înainte de a-mi termină toate lucrèrile la care m-am angajat aici, nu mè poate convinge nici sè particip la întâlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
neglijent de el cu firimituri uscate de pâine, bilete de tramvai, clame de birou ș.a.m.d. Și, În timp ce le despacheta și le Înghițea cu nonșalanță, cu noduri, arunca o privire neliniștită spre uriașul ceas electronic și o altă glumă tandră, o tachinărie galantă verișoarelor, mătușilor, surorilor, cumnatelor, de pe eterna canapea de vinilin albastru, În acel fel al lui inimitabil de a face pe grozavul, ironizându-se, umilindu-se singur. Și imediat s-a auzit și glasul de mezzosoprană al mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
portret. Îl voi căuta chiar astăzi pe tânăr. Se pare că se pricepe într-adevăr la portrete. De altfel, am auzit că a primit mai multe comenzi de la oameni foarte importanți. Și Toinette avu parte de o privire nesperat de tandră din partea soțului său infidel. Zâmbi cochet. Dar ținea să-și savureze victoria. Întinse o mână peste măsuța care îi despărțea și el se grăbi să i-o sărute. Menajera tocmai le umplea ceștile și privea contrariată când spre stăpână, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
urmă, totul avea să fie bine. Mă bucur să aud asta. Femeia s-a întors cu fața spre Luca și și-a strecurat o mână către ceafa lui, trăgându-l înspre ea ca să-l sărute. La început, preludiul a fost tandru, dar curând mișcările au devenit din ce în ce mai pasionale și mai precipitate. Cât ai clipi, Luca a și început să tragă de rochia lui Alison. Capsele au cedat rapid, lăsând la vedere desuurile special alese. Aruncând o privire în jos, Alison a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ai născut, zise. Nu se poate să fi trecut mult mai mult de cincisprezece ani... Viitorul tău încă nu a început... îi păru rău că o întristase, pentru că o iubea și cu toate că un imohag nu trebuia să se arate prea tandru cu femeile, era mama fiului său cel mai mic, așa că întinse mâna ca s-o apuce pe-a ei. Poate că ai dreptate și bătrâna Khaltoum s-o fi înșelat, zise. Nimeni nu mă poate obliga să părăsesc deșertul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Omar rămâne absorbit, ea Îi cuprinde dintr-odată gâtul cu brațele goale, Își lipește fața de a lui, Își lasă părul parfumat să-i cadă peste ochi. Khayyam ar trebui să fie copleșit - poate nădăjdui un iubit o agresiune mai tandră? N-ar trebuie oare, la rândul său, odată trecută clipa de surpriză, să cuprindă cu brațele mijlocul iubitei, s-o strângă, să strivească de trupul ei toată suferința depărtării, toată căldura regăsirii? Numai că Omar este tulburat de această năvălire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
dragoste pe care am trăit-o, amintirea acestor ochi de străin. Privește-mă, Omar, pentru ultima dată! Adu-ți aminte, sunt iubita ta, m-ai iubit, te-am iubit. Mă mai cunoști tu oare? Khayyam o Înconjoară cu un braț tandru. Suspină: — Dacă am avea măcar răgazul de a ne lămuri, știu că această dihonie prostească ar fi izgonită, dar timpul ne hărțuiește, ne silește să ne punem la mezat viitorul pe aceste clipe tulburi. La rândul său, simte pe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mă lipește de el, sticla goală de vin îmi alunecă pe ceafă, oaza din deșertul ochilor lui se lărgește în clipa în care geme adânc, trupul său încordat se relaxează dintr-odată. Hai în pat, îmi șoptește el cu voce tandră, mă învelește într-un prosop și mă trage după el, ca pe o fetiță pe care o duci la culcare după baia de seară, ochii mi se închid deja, dar el bufnește în râs, acesta nu a fost decât începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
absorbiți unul de celălalt. Îndrăgostiți peste poate, se atingeau mereu, voind parcă să-și demonstreze că celălalt era o ființă reală, nu vreun ideal mult visat. Însă Patrick e puțin mai rezervat. Mi-ar fi plăcut să fie și el tandru în public, dar era extraordinar când eram singuri, așa că nu credeam că am vreun drept să mă plâng. Nu puteam să-mi imaginez altă pereche care să facă dragoste mai pasional decât noi. Fusesem emoționată toată seara. Aveam de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ar plăcea s-o aibă numai pentru el. Bietul Davey. N-are nici cea mai mică șansă să fie cu ea. Până și Finn are mai multe atuuri: e inteligent, uneori un pic melancolic, trecut prin viață. Davey este puternic, tandru și previzibil, calități pe care Daisy le-a repudiat constant în viața ei amoroasă. Și, oricât mi-ar fi Davey de drag, trebuie să recunosc că nu e tocmai o frumusețe. Daisy întotdeauna s-a uitat mai degrabă la băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să scrii. Ești Marele Poet Dispărut, conștiința generației. Fetișcane romantice se sinucid pe mormântul tău gol. Pe urmă te reîntâlnesc pe tine, iubito, cu riduri multe În jurul ochilor și cu chipul Încă frumos, ce se mistuie de amintiri și de tandră remușcare. Aproape m-am atins de tine pe trotuar, sunt acolo, la doi pași, iar tu m-ai privit așa cum te uiți la toți ceilalți, căutând pe altcineva Îndărătul umbrei lor. Dar la ce bun? N-am avut oare ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai puțin de o săptămână, la sărbătoarea de Sfânta-Măria Mică, la deschiderea stagiunii teatrale cu Micul parizian, În fața autorităților, eu eram În picioare și cântam Începutul de la Pornniți Înainte”. „Ah, splendid”, zise Lorenza, cu chipul vizibil inundat de o gelozie tandră. „Și Cecilia?” „Lipsea. Poate era bolnavă. Știu și eu? Nu era acolo”. Ridică ochii și cu privirea dădu ocol scenei, căci În acel moment el se simțea bard - sau trubadur. Își calculă pauza. „După vreo două zile don Tico a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai așezase niciodată așa, depărtând picioarele, cu fusta Întinsă de la un genunchi la celălalt. Am crezut că era o poză nu prea reușită. Dar pe urmă i-am observat fața, și mi se părea mai luminoasă, inundată de un colorit tandru. Am ascultat-o - nici eu nu știam Însă de ce - cu respect. „Pim”, Îmi spusese ea, „nu-mi place felul În care trăiești tu istoria asta cu editura Manuzio. Mai Înainte culegeai date cum culegi scoici. Acum parcă-ți notezi numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]