5,159 matches
-
fie sub masă unde stau eu că sè-mi scriu declarația, la un moment dat, potrivit felului ciudat în care bețivul și-a dat capul pe spate că sè-l vadè, acesta dând semne cè s-ar fi cocoțat, undeva sus, pe tavan, râzându-și de bietul om, Stai! Nemernicule! Unde fugi? Stai! articuleazè cu greu bețivul, smucindu-se din mâinile tènèrului aghiotant, Dupè toate aparențele disputa lui cu interlocutorul nevèzut a ajuns la un moment critic deoarece cetèțeanul, cuprins subit de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
refugiați. Potrivit de Înalt, albit de tînăr mi-a spus, barbă, ochi albaștri, căsătorit cu o femeie cu copii mari. Sursa „Ene” * Trage de pe masă pachetul de Dunhill, Își aprinde țigara, face rotocoale de fum și tace. Se uită În tavan, fumează și tace, cu mutra lui bonomă, de contabil la CAP. L-a prins pe animal și n-o să-i mai dea drumul din gheare. Savurează execuția care urmează, Își trece mâna prin părul creț, ce i s-a rărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
formalitate, a durat un sfert de oră, a ieșit din biroul lui și m-a condus până afară, unde mă aștepta mașina. Firește, protocolul nu-i dicta așa ceva, dar mi-a făcut un semn explicit că este ascultat, arăta spre tavan, spre telefon, iar eu Învățasem deja limbajul lor conspirativ, de toate zilele. Și, afară, la despărțire, mi-a recitat din Odiseea, Își amintise, din tinerețea noastră comună, că este cartea mea favorită. Vă spun versul În traducere, ca să Înțelegeți de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nici un bis, nici un zgomot de dezordine omenească - bătăi din picioare, strigăte, scaune Împinse. Doar vibrația recunoscătoare de simpatie pe care o dilată ritmul surdinizat al bătăilor de palme, exhibiția unui evanescent sentiment de solidaritate sub lumini, sub arabescurile aurii ale tavanului. —...Mă gândesc la drumul care ne așteaptă, stăruie Traian. Un singur zgomot de scaun lovit: al lui. A Încercat să se Îndepărteze de planturoasa statuie a Dianei, ca să o vadă mai bine pe solistă: rusoaica Mullova. Zâmbetul satisfăcut al Christei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
țară, de la munte, În weekend. Și, cum doamnele, dar și domnii erau foarte locvace și aveau același gen de povești confuze și același mod aproape inteligibil de a vorbi, clipeau, uite-așa, tușeau, făceau pauze și semne cu mâna spre tavan, la stânga, la dreapta, Încât cu fiecare dintre ei pierdeam o grămadă de vreme, unii dintre cei aflați mai departe de mine au Început să protesteze. Mai Întâi În șoaptă, pe urmă din ce În ce mai tare. Atunci m-am gândit că, dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
saloane se improvizase un fel de podium acoperit cu un covor subțiat și ros de molii. Cineva pictase pe o cortină din chembrică un Apollo plinuț, care își ținea lira disproporționat de mică pe burtă, în timp ce ochii lui ridicați spre tavanul afumat prevesteau un iminent leșin al zeului chiar înainte de începerea reprezentațiunii. În fața cortinei, în spațiul strâmt dintre podium și public, fuseseră aduse câteva scaune pentru instrumentiști. Mai multe sfeșnice de tinichea cu lumânări din seu spânzurau de pereți. Fumul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ascuțite ale pantofilor, când pe tocurile înalte și dichisite. Semăna, mai mult ca oricând, cu un balon gata-gata să se înalțe. Și nu s-ar fi mirat nimeni dacă l-ar fi văzut, la un moment dat, plutind ușor spre tavanul atelierului. Zborul cu balonul era la modă. ― Văd că Luciano și-a terminat treaba. Cu îngăduința dumneavoastră, Alteță, o să vă rog să urcați pe podium. Așa!... Mâna asta sprijinită pe șold, dacă-mi permiteți... Așa!... Acum priviți în direcția asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țiganca nu mergea. Înainta pe vârfuri în fluturarea mută a volanelor și a șalului mare cu franjuri lungi. Aluneca ușor, cu grația efemeră a nălucilor. Fără substanță. Fără să facă nici un zgomot. Manuc bătu cu bastonul de două ori în tavanul trăsurii și se cuibări între perne. Și vei pune temeliile unui oraș... Orașul tău... Într-adevăr, chiar asta își dorea. Un oraș pe malul unei ape, un mare port fluvial, civilizat, prosper, puternic și viu. Așa va arăta orașul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
patul de spital unde moare, moare mereu, Într-una și nu mai isprăvește. Cunosc și varianta părții adverse, prin văru-său, Însă acesta nu vorbește de rușinare, ci de rușinea-familiei: - Bunică-ta a fost rușinea-familiei!, strigă el, ridicând un deget spre tavan. Și o proastă: să lase ea avere, considerație - și pentru ce? - Pentru ce?, Îl ajut eu. - Pentru un... Să renunțe la pământuri, la case, la mori, la farmacii! Și să meargă după un sărântoc! Îți dai seama? - Îmi dau, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
inima îi bătea mereu cu putere și nu avusese încă suficient curaj că să se încumete afară. Bietul băiat, spunea familia sa, douăsprezece femei și trei bărbați, plescăind din limbi sub camera lui, privind în sus spre locul unde, dincolo de tavanul de deasupra lor Hungry Hop stătea la ferestră și-și pipăia urechea ceas de ceas. Chiar că l-a speriat. Ce fată nebună, spuneau. E mai bine să stea în casă și să se mai odihnească puțin. N-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de vânzări a unei companii de geamuri termopane. Scaunele tapițate, de un roșu stins, fuseseră acoperite cu niște huse din bumbac alb, strânse la spate cu funde din catifea roșie, iar cele patru coloane, în stilul anilor șaptezeci, care susțineau tavanul erau acum de nerecunoscut, fiind acoperite cu boboci roșii de trandafiri și cu ghirlande de iederă cățărătoare. Alison angajase o firmă care să se ocupe de organizarea evenimentului, dar fiind progenitura unei femei perfecționiste care era atât de fanatică încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-a așezat recunoscătoare. A fost grozav! E un loc așa de frumos. Am făcut multe scufundări și am văzut niște pești incredibili. Măi să fie! Fiona era impresionată. — În luna de miere, eu n-am văzut nimic altceva decât tavanul. Trecuseră aproape trei săptămâni de la nunta lui Alison și Luca, iar cei doi tocmai se întorseseră dintr-o călătorie în stațiunea OneandOnly Kanahura, din Maldive. Două săptămâni în paradis fuseseră perfecte pentru a-și repara relația după intervenția dramatică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să se pună pe treabă înainte ca testiculele să i se micșoreze până la dimensiunile unor gămălii de ace. —Ai spus că ești în pauza de masă. Cu ce te ocupi? a întrebat-o el leneș, ridicând ochii la trapa din tavanul ascensorului. — Sunt asistenta personală a unui director, a spus Alison, fiind rândul ei să se uite la ceas. Și am întârziat foarte mult. — Da? A cărui director? —Jack Phelps. De la Impacta. Îl știu bine. Bărbatul s-a aplecat și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de a-și vedea tatăl. —Băieții își văd tatăl cât vor ei de mult, a răspuns Sofia printre buze. Da, dar numai atunci când nu sunt și eu prin preajmă. A! a exclamat Sofia aruncându-și capul pe spate și fixând tavanul preț de câteva secunde. Deci, ceea ce vrei tu să spui, este că vrei să se ajungă la o înțelegere despre cum pot băieții să petreacă timp cu tine, nu-i așa? Alison a zâmbit nesigură. Nu știa în ce direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cap. Îmi pare rău, Susan, dar nu sunt de acord cu tine și nici n-o să mă poți convinge că greșesc. Mă tem că răspunsul meu e tot nu. Trântindu-se la loc, pe pernă, femeia a ridicat ochii în tavan pentru câteva secunde, încercând să se calmeze. Se simțea teribil de nedreptățită fiindcă dorințele ei, legate de un subiect atât de important și de emoțional, erau expediate cu atâta ușurință, așa cum ai da la o parte materialul ales de altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
partea cealaltă a sălii, acolo unde James își întreținea oaspeții spunându-le un banc. — Și, când au intrat în dormitor, omul a văzut că peste tot nu erau decât jucării de pluș. Rafturi întregi cu jucării de pluș, depozitate până la tavan... James a ridicat un deget ca să-i dea de înțeles Juliei să-l lase să-și termine bancul. Tipul a crezut că fata e nebună, dar s-a gândit totuși să i-o tragă. Când a terminat a întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Cui îi pasă atâta timp cât rămâi gravidă? — Mi-ar plăcea ca și Luca să vadă lucrurile așa, a murmurat Alison. Încerc să ascund de el majoritatea manevrelor, dar nu am cum să mă pitesc ca să nu mă vadă cu picioarele în tavan, iar chestia asta îl scoate din pepeni. Da’ când stai cu picioarele-n tavan pentru sex nu-l mai scoate din pepeni, nu? a remarcat Julia pe un ton disprețuitor. Spune-i să mai coboare cu capul din nori. Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lucrurile așa, a murmurat Alison. Încerc să ascund de el majoritatea manevrelor, dar nu am cum să mă pitesc ca să nu mă vadă cu picioarele în tavan, iar chestia asta îl scoate din pepeni. Da’ când stai cu picioarele-n tavan pentru sex nu-l mai scoate din pepeni, nu? a remarcat Julia pe un ton disprețuitor. Spune-i să mai coboare cu capul din nori. Doamne, bărbați sunt așa niște copii! În lumea lor, să îmbătrânești e obligatoriu, dar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dimineața în pustiu și vaietul său în noapte părea că se transformă în plânset amar cu o oră înainte ca prima rază a soarelui să se ivească pe cer, dincolo de povârnișurile stâncoase ale munților Huaila. Asculta cu ochii deschiși, privind tavanul jaimei sale cu dungi, pe care îl cunoștea atât de bine, și i se părea că vede ghemurile de scaieți alergând slobode peste nisipuri și stânci, mereu grăbite, mereu dorind să găsească un loc de care să se agațe, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
prin care sufla vântul. Uită-te-n jurul tău, Mirelo, pereții goi, linoleumul gol, golul din stomac și din inimă, nemernicul de Ticuță. Îi luase tot, toată mobila și frigiderul, și aragazul, covoare și preșuri, și până și lustra din tavan cu tot cu becuri. Toate erau ale lui, Mirelo, până și garsoniera pentru care primise repartiție la ICRAL de la Depoul CFR Triaj, unde muncea ca lăcătuș, dar care uite că acum îți rămânea prin hotărâre judecătorească, fiindcă aveai copil de crescut. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un ochi până În zori, când m-a lăsat ghemuită sub pături și a coborât de pe platforma unde era patul În Încăperea principală. Se mișcase atât de ușor Încât, coborând scara, nici măcar nu-și agățase părul În sculptura uriașă, atârnată de tavan cu un lanț gros, ce se legăna ostentativ. Mie una mi-e foarte greu să nu dau mereu peste nenorocitul ăla de obiect, deși eu sunt cea care l-a atârnat acolo. Am așteptat până l-am auzit Închizând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
din spațiu; de partea cealaltă a peretelui despărțitor se auzeau bufniturile și mormăielile care Însoțeau un antrenament de fotbal. Totul era vopsit În verde, de la podea până hăt, la eșafodajul de traverse și căpriori din fier care se Întindea pe tavan, dedesubtul luminatoarelor Încastrate În acoperișul boltit. Vopseaua Începuse să se cojească pe alocuri, dând la iveală nuanța deprimantă de muștar peste care se aplicase verdele. Aceasta nu era o sală pentru tinerii și tinerele În plină ascensiune profesională, unde cotizațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că eu nu știam de ce anume avea nevoie. În cele din urmă, o remarcă făcută Întâmplător a fost cea mi-a dat ideea de a atașa de ea un lanț și de a o sălta peste una dintre grinzile din tavan. Nici n-am terminat bine, că s-a și Înveselit; desigur, Chestia știuse tot timpul că, de fapt, ea era o instalație mobilă și așteptase cu sufletul la gură să-mi dau și eu seama de asta. Legănându-se maiestos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mă asigur din capul locului că toată lumea Își cunoaște situația, spuse Linda, dar cu o ușoară undă de tandrețe În voce atunci când se uită la Derek. — Dacă nu se controlează, o să fie ea În situația de a se spânzura de tavan, cu un trapez În jurul gâtului, i-am murmurat eu lui Rachel, care a izbucnit În râs. Pentru o clipă, m-am simțit ca la școală: eram fetele rele care stau În ultima bancă și fac mișto de profesoară. Ședința fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
o masă hidoasă, cu tăblia din plastic laminat lucios. O scară de lemn duce către platforma-dormitor contruită la jumătatea peretelui, dedesubtul căreia se află camera de zi (cu o canapea de pe vremea potopului și un televizor) și baia - pasămite pentru că tavanul e mai jos și se pierde mai puțină căldură, deși mie nu mi-a dat niciodată senzația asta. Restul garsonierei e destinat lucrului. N-ar fi nevoie ca Felice Bortshe să fie vreo distinsă specialistă ca să-și dea seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]