KorAP: Find »[drukola/base=taxi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...587 >

14,658 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

că la Tsukiji avusese loc o explozie și era posibil ca fumul să fi ajuns până aici. Mă gândeam și la posibilitatea aceasta. Nu e o distanță mare între cele două stații. La intersecția Ningyōchō a venit la țanc un taxi, pe care l-am luat până la companie. La muncă, o colegă m-a întrebat: «Domnule Hashinaka, ce s-a întâmplat? Sunteți palid.» I-am răspuns că nu mă simțeam prea grozav. Am urcat la etajul unu și mi-am lăsat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
simplu stăteam acolo fără să fac nimic. Nu mă durea nimic și nu îmi era grozav de rău. Nu. A durat ceva până când a venit ambulanța. Dar nu era decât una. Nu am văzut-o decât pe aceea. Am folosit taxiurile. Le opream, se urcau în ele femeile sau cei mai grav afectați și erau transportați la spital. Toți călătorii și-au unit forțele și au făcut lucrurile acestea. În situații de urgență, cum a fost asta instituțiile nu prea sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
la spital. Toți călătorii și-au unit forțele și au făcut lucrurile acestea. În situații de urgență, cum a fost asta instituțiile nu prea sunt de folos. Se pare că am fost destul de puțin afectat și m-am urcat în taxiurile mai din spate. Am mers la spital. Ne-am urcat patru, însă nici unul din noi nu avea probleme mari, așa că nu era urgență. Ceilalți erau toți bărbați salariați. Parcă am vorbit ceva în taxi, dar, sincer să fiu, nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
afectat și m-am urcat în taxiurile mai din spate. Am mers la spital. Ne-am urcat patru, însă nici unul din noi nu avea probleme mari, așa că nu era urgență. Ceilalți erau toți bărbați salariați. Parcă am vorbit ceva în taxi, dar, sincer să fiu, nu-mi mai amintesc. Nu înțeleg de ce nu mai țin minte. Am mers la Spitalul Memorial Mitsui din Akihabara. Habar nu am de ce ne-am hotărât să mergem la spitalul acela. Probabil că ne-a îndrumat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
că metroul își va continua traseul imediat. Nu după mult timp s-a făcut alt anunț: «Metroul va staționa aici. Se pare că nu vom putea merge mai departe.» Ce puteam face decât să cobor? Am decis să iau un taxi până la companie. Am urcat scările, am trecut de barieră și am ieșit la suprafață. Dintr-odată am văzut un peisaj incredibil. Oamenii cădeau unul după altul. Stătusem în al treilea vagon din spate și nu aveam nici cea mai vagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
După treizeci de minute a apărut una. Se pare că venise de undeva, din altă parte. Toate salvările se învârteau pe la Tsukiji. Pe toți cei în stare gravă i-am urcat în mașini, iar pe ceilalți i-am trimis cu taxiul. Atunci a apărut și ambulanța. Și eu m-am dus cu taxiul la spital. Cât timp i-am ajutat pe ceilalți, nu am avut nimic. După ce am terminat, simptomele au ieșit la suprafață. Cred că prima dată am inhalat gaz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
undeva, din altă parte. Toate salvările se învârteau pe la Tsukiji. Pe toți cei în stare gravă i-am urcat în mașini, iar pe ceilalți i-am trimis cu taxiul. Atunci a apărut și ambulanța. Și eu m-am dus cu taxiul la spital. Cât timp i-am ajutat pe ceilalți, nu am avut nimic. După ce am terminat, simptomele au ieșit la suprafață. Cred că prima dată am inhalat gaz la metrou. Un observator era căzut în stație. Celălalt observator a venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ce se întâmplă. Până să ajung la observator, mi se părea că se făcuse întuneric înăuntrul stației. Mi se contractaseră pupilele. I-am cărat pe toți cei căzuți la pământ. Am tras aer în piept și voiam să iau un taxi până la firmă. Atunci mi s-a făcut rău. Mă durea capul. Îmi era greață. Ochii mă furnicau. «Se pare că m-a afectat și pe mine.» Fiindcă celelalte persoane mi-au spus să merg la spitalul cel mai apropiat, așa că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
durea capul. Îmi era greață. Ochii mă furnicau. «Se pare că m-a afectat și pe mine.» Fiindcă celelalte persoane mi-au spus să merg la spitalul cel mai apropiat, așa că le-am ascultat. Ne-am urcat trei bărbați în taxiul acela. Unul dintre ei era din Nagoya, dar se afla în delegație de la Ōsaka. «De-abia astăzi am ajuns. De ce trebuia să mi se întâmple așa ceva?» Eu stăteam pe scaunul din față, iar cei doi în spate erau cam amețiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
în zonă și că ar fi mai bine să mă îndepărtez. Nu cunoșteam motivul. Casa din Hamachō nu era departe și voiam să merg până acolo. Pe jos îmi ia cam douăzeci de minute. Nu aveam cum să iau un taxi. Am luat-o pe jos, împleticindu-mă. În timp ce mergeam, am început să văd dublu. Nu puteam să-mi concentrez privirea. Aveam frisoane. Mi-am dat seama că inhalasem ceva acolo. Nu consideram că e atât de grav încât să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Eram amețit, aveam palpitații. Pe deasupra vedeam și dublu. Mi-am dat seama că situația era gravă. Unchiul meu e doctor în Kanagawa. L-am sunat. Mi-a spus: «Spală-te pe ochi! Du-te imediat la spital!» Am luat un taxi cu gândul să merg la spitalul Miikinen, dar pe drum, la Ningyōchō, am văzut un polițist și mi-am zis: «Uite niște polițiști, poate ar fi mai bine să vorbesc cu ei.» Era o droaie de polițiști. Mașini de patrulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
muncitori, pentru că aveau căști pe cap. Apoi urcau victimele în mașini și le trimiteau la spital. Dacă veneau mașini mai mari, înghesuiau cât mai mulți înăuntru. La Kodemmachō, automobilele ne-au fost de mare ajutor. Am fost urcat într-un taxi. Eu am stat în față și alți trei în spate. Cineva a oprit taxiul și ne-a împins înăuntru. Dintre cei din taxi eu am fost cel mai puțin afectat. Și taximetristul era îngrijorat. Nu știa cui să-i ceară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
la spital. Dacă veneau mașini mai mari, înghesuiau cât mai mulți înăuntru. La Kodemmachō, automobilele ne-au fost de mare ajutor. Am fost urcat într-un taxi. Eu am stat în față și alți trei în spate. Cineva a oprit taxiul și ne-a împins înăuntru. Dintre cei din taxi eu am fost cel mai puțin afectat. Și taximetristul era îngrijorat. Nu știa cui să-i ceară bani și la ce spital să meargă. A văzut un polițist și l-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mai mulți înăuntru. La Kodemmachō, automobilele ne-au fost de mare ajutor. Am fost urcat într-un taxi. Eu am stat în față și alți trei în spate. Cineva a oprit taxiul și ne-a împins înăuntru. Dintre cei din taxi eu am fost cel mai puțin afectat. Și taximetristul era îngrijorat. Nu știa cui să-i ceară bani și la ce spital să meargă. A văzut un polițist și l-a întrebat unde ar fi mai bine să ne ducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
întrebe în ce religie cred, cu ce eram îmbrăcat, încălțat. M-au descusut de-a fir a păr. Șeful meu s-a supărat și a țipat la ei: Itō a avut grijă de oamenii aceia, a plătit și facura de taxi. Cum să facă așa ceva?!» Cu toate că eram o victimă, mi se puneau asemenea întrebări. Mă enervasem cumplit. Nu mai știu nimic despre cei cu care am fost în taxi atunci. Ce or mai fi făcând? Chiar sunt curios.“ „De acolo am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Itō a avut grijă de oamenii aceia, a plătit și facura de taxi. Cum să facă așa ceva?!» Cu toate că eram o victimă, mi se puneau asemenea întrebări. Mă enervasem cumplit. Nu mai știu nimic despre cei cu care am fost în taxi atunci. Ce or mai fi făcând? Chiar sunt curios.“ „De acolo am mers spre Ningyōchō. Pe drum am văzut doi bărbați întinși pe jos.“ Anzai Kunie (53 de ani) Domnul Anzai lucrează la o tipografie importantă. Nu știu din ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
douăzeci de ani. De ce tocmai în Sōka? Nu aveam nici rude, nici cunoștințe aici, dar mi-a convenit prețul. Din păcate, e prea departe. Dacă stau peste program, nu am cu ce să mă mai întorc acasă. Singura opțiune rămâne taxiul. Firma nu-mi plătește cursa, trebuie s-o plătesc din banii mei, banii mei de buzunar (râde). E greu! Dar asta e. Doar aici am reușit să-mi cumpăr casă. În perioada aceea eram foarte ocupat și rămâneam în fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
După ce ne-am despărțit, m-am tot gândit: „Felul lui de a vorbi îmi pare cunoscut. Oare cine vorbește la fel?“ După o perioadă mi-am adus aminte: domnul Watanabe Michio, născut tot în prefectura Tochigi. Deseori când urcă în taxi este întrebat: „Dumneavoastră sunteți naniwabushiă?“ În martie, la vârsta de șaizeci de ani se va pensiona. Acum e consultant la o filială a firmei. Vorbele lui vibrează de încrederea că el, toată viața, și-a făcut pe deplin datoria. „Drumul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
la normal și m-au externat. Oricum, la spital nu aveau nici un fel de tratament. Era mai bine să mă întorc acasă și să mă odihnesc. De atunci nu mi-a mai fost chiar atât de rău. Am luat un taxi de la gară. Mă gândeam că o să mă duc la serviciu de a doua zi. Sunt o persoană conștiincioasă. Seara m-am culcat devreme. Dimineața m-am trezit, m-am spălat pe față. Brusc am simțit o greutate în cap. Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-o! Pentru că nu mai ai voie să intri în magazinul de la Hatchōbori te rog să te duci la cofetăria X.» S-au învărtit pe acolo să vadă dacă totul era în ordine și au dat indicații. M-am urcat în taxi și m-am dus singură la Hatchōbori. Am intrat acolo și un coleg de la birou mi-a zis că nu arătam prea bine. Într-adevăr, aveam o înfățișare ciudată. A mai adăugat: «Da. Și ochii. Pentru că acolo este oprită o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
la Japan Tabacco. Am luat trenul de ora 14.00 din Ueda și am ajuns la stația Ueno pe la ora 17.00. Încă era lumină afară. Un angajat de la Japan Tabacco ne-a întâmpinat și ne-a dus cu un taxi la Sediul Central al Poliției. Nimeni nu a scos nici un cuvânt pe drum. În mașină era o tăcere mormântală. Am făcut ce ni s-a zis, fără o vorbă. Dar, în acel moment trupul lui fusese deja mutat de la Sediul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
deoarece soțul meu a avut un accident.» Nu era nici o problemă să plec de-acasă, dar nu știam încotro să mă duc. Nu aveam idee în ce metrou să mă urc. Linia Hibiya și Marunouchi erau oprite. La stația de taxi deja așteptau cincizeci de persoane. Era imposibil. Am alergat până la compania de taxiuri din apropiere. Toate mașinile erau pe drum. Au dat comandă prin stație, dar nu venea nimeni. Cel de la companie a văzut un taxi gol pe lângă o linie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
de-acasă, dar nu știam încotro să mă duc. Nu aveam idee în ce metrou să mă urc. Linia Hibiya și Marunouchi erau oprite. La stația de taxi deja așteptau cincizeci de persoane. Era imposibil. Am alergat până la compania de taxiuri din apropiere. Toate mașinile erau pe drum. Au dat comandă prin stație, dar nu venea nimeni. Cel de la companie a văzut un taxi gol pe lângă o linie de tren. „Doamnă, e unul liber acolo.“ Am fugit și l-am luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
oprite. La stația de taxi deja așteptau cincizeci de persoane. Era imposibil. Am alergat până la compania de taxiuri din apropiere. Toate mașinile erau pe drum. Au dat comandă prin stație, dar nu venea nimeni. Cel de la companie a văzut un taxi gol pe lângă o linie de tren. „Doamnă, e unul liber acolo.“ Am fugit și l-am luat pe acela. Trupul neînsuflețit fusese dus de la spital la Poliție. M-am dus la Direcția Generală de Poliție din Nihombashi. Am luat taxiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
taxi gol pe lângă o linie de tren. „Doamnă, e unul liber acolo.“ Am fugit și l-am luat pe acela. Trupul neînsuflețit fusese dus de la spital la Poliție. M-am dus la Direcția Generală de Poliție din Nihombashi. Am luat taxiul până acolo, dar se crease ambuteiaj din cauza unui accident care avusese loc pe autostradă. La 10.10 am plecat de la Kita-senju, iar la 11.30 eram la Poliție. În taxi am auzit numele soțului meu menționat la persoanele decedate. Deja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]