8,384 matches
-
Viena, Eminescu trimite „Familiei”, în toiul discuțiilor despre teatrul românesc din Transilvania, articolul „ Teatrul românesc și repertoriul lui”, apărut în numărul din 18/30 ianuarie 1870, un fel de profesiune de credință a tânărului Eminescu, care dovedește o vastă cultură teatrală, îmbăgățită prin cercetarea bibliotecilor și prin urmărirea spectacolelor. La Viena Eminescu mergea des la teatru. O spune unul dintre colegii lui: „Întotdeauna mergeam la teatru și mai cu seamă la Burgtheater și la Opera Imperială, mai cu deosebire la operele
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
toată viața a tânjit după teatru. În anul 1870 teatrul vienez introdusese în repertoriu pe marii clasici, organizând adevărate cicluri cu Shakespeare, cum era „Regele Lear”, „Henric al -IV-lea”, „Antoniu și Cleopatra” etc. Mihai Eminescu începe să frecventeze și cercurile teatrale vieneze, cum era actrița de rang înalt Friederike Bognar, pe care o admira profund, sau Augusta Baudius, artista cu„ cei mai frumoși ochi albaștri dinVviena” căreia i-a închinat și o poezie. N-au lipsit din preocupările lui nici încercările
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
poetice: Singurătăți, înalte necuprinsuri, Stoluri demonice de genii Zideau pustiitoare visuri Clocotitoare vedenii! Și-n negura aceea, uimit De nimbul cântecelor ambroziene Palida stea am zărit, Pe blânda mea Eumene. D. Stelaru vociferează, declamă, blesteamă, într-o simbolică deprimantă și teatrală în terminologia teribilistă a moderniștilor: Peste cerurile negre, peste mări, Șarpele lunii prin zodia morților, Dezvălui marile înserări Îngândurând îngerii porților.( Noaptea geniului) ÎnNoaptea geniului cultivă un fantastic și halucinant univers nocturn, de raclă, cu ceruri negre prin care vagabondează
DIMITRIE STELARU- POETUL HALUCINŢIEI ŞI AL DISPERĂRII EXISTENŢIALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358082_a_359411]
-
Deține Premiul de Excelență al Asociației Române pentru Patrimoniu - „Pentru opera eseistică eminentă de susținere a tradiției, a valorilor și constiinței originilor românești”(2006); Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova (2006, 2007); Medalia Meritul Civic (1996). Medalia Mihai Eminescu (pentru trilogia teatrală din opera lui Mihai Eminescu) (2000). Cărțile sale sunt copleșitoare prin varietatea domeniilor abordate, prin originalitate, prin performanță. Ce ar mai fi de adăugat? Adânc implicat în viața politică și socială a țării, Andrei Vartic a îndrumat pe mulți, a
IN MEMORIAM (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 523 din 06 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358193_a_359522]
-
era menționat cuvântul cabotinism, din franțuzescul cabotinage, însemnând atitudine, gest, apucătură de cabotin. Despre cuvântul cabotin, dicționarul menționează și astăzi că este actorul mediocru care urmărește succese ușoare prin mijloace facile; persoană care încearcă să se remarce printr-o comportare teatrală; în trecut, în Franța actorul ambulant se numea cabotin. De fapt ce este un cabotin? Un om caraghios dar de care nu se poate râde. El nu este un tip amuzant, el este stupid, ignorant, nu departe de unul cretin
CABOTINUL ŞI MÂRLANUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358579_a_359908]
-
marginea patului. Observându-mi zâmbetul subțire, uica Livi se enervase și mai mult. Du-te și dă raportul! îmi spusese. Cuvintele acestea nu păreau să aibă nicio noimă, dar cândva avuseseră una. Ele îmi erau adresate, însoțite de un gest teatral, când îl surprindeam pe uica Livi, seara, ascultând la Blaupunkt-ul său Europa liberă sau Vocea Americii. O singură dată îl întrebasem unde să dau raportul de care mereu vorbea. Cum unde? se prefăcuse mirat la culme. Pe strada Comuna din
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (2) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358606_a_359935]
-
din Brescia, obținând Diploma de Restaurator Tehnic și Conservare a Bunurilor Artistice și Culturale. În 2012, a absolvit a doua facultate, specializându-se în scenografie la Școala academică „San Carlo” din Torino, obținând Diploma de expert în Tehnica construcții scenografice teatrale, cinematografice și de televiziune. În cursul anului 2013 a urmat cursul de specializare în Trucuri Scenice Profesionale FX-Pro. Pictează de la vârsta de 5 ani, când părinții ei s-au stabilit definitiv în Italia.) Cuvânt de bun venit: Ioan Barbu, scriitor
EDIŢIA A IV-A A SALONULUI NAŢIONAL DE LITERATURĂ ŞI ARTĂ „ROTONDA PLOPILOR APRINŞI” (14-18MAI 2014) de REVISTA SINGUR în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344608_a_345937]
-
aici de aici destinul său de erou tragic, suferința morală, pe lângă cea fizică, a ultimilor ani de viață. O aură a demnității luminează chipul revoluționarului, care nu înțelege să-și obțină sufragiile nici prin cereri umilitoare, nici prin meschinăria trucurilor teatrale: „...nu știam decât o popularitate, aceea ce e rezultatul faptelor mari și adevărat folositoare”. (Scrisoare către A.G. Golescu,12/24 martie,1849, Opere, IV, Corespondență, p.144 ). Corespondența lui Bălcescu ne transmite ecoul ideilor sociale și politice fundamentale ale gânditorului
VIAŢA SATULUI ROMÂNESC ŞI A ŢĂRII ÎN LITERATURA EPISTOLARĂ (1) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 97 din 07 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350639_a_351968]
-
ale rolului clădit. Întocmai ca și pe teritoriul incitant al poeticii matematice, o altă problemă înzestrată cu același grad de seducție și responsabilitate adusă în atenție este reprezentată de acea matematică a interpretării muzicale (și, prin asemănare, și a interpretării teatrale, fiindcă interpretarea cinematografică presupune o abordare puțin diferită a situației, având în vedere imposibilitatea reabordării directe de către actor a rolului său definitiv înfipt în veșnicia neclintită a peliculei), care presupune conceperea unui model caracteristic în stare să adune între limitele
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
Dinu în volumul „Comunicare - repere fundamentale”, Nicolae Herlea scoate sunetele din starea lor naturală și le repoziționează în acea stare de grație traductibilă numai printr-o semantică proprie fixată cu precădere în stratul afectiv al Ființei. Este și cazul comunicării teatrale, până la urmă. Resemnificarea limbajului artei lirice însă - a nu se confunda cu limbajul liric pe care se sprijină comunicarea poetică din teza lui Pius Servien -, din plămada căruia se conturează în mod condiționat palpitanta viață scenică a unui anume personaj
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
cea a teatrului toate celelalte arte ar fi avut de suferit, ar fi fost neîntrupate, trunchiate chiar, pentru că nu există expresivitate mai multă în niciuna dintre acestea și nu se pot manifesta cu aceeași încărcătură afectiv-intelectuală ca în actorie. Arta teatrală le îmbogățește pe toate celelalte, prin întruparea personajului în actor, prin întruchiparea expresiei în om, chiar poezia însăși își regăsește valoarea din dimensiunea ei profundă prin actorie. Această artă ar presupune că actorul se cunoaște pe sine și pe alți
INTERVIU CU UCENICUL MARILOR MAEŞTRII AI TEATRULUI, ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350692_a_352021]
-
întrebare, aș vrea să fac niște precizări la introducerea ta. V.M.-... da? Aa, ok! Chiar te rog! Actorul Richard Bovnoczki: Cred că fiecare artă are ceva de sine stătător și că fiecare în parte ar putea exista și fără arta teatrală. În niciun caz nu sunt mai sărace fără teatru. E adevărat arta teatrală le poate uni într-o idee. - În ceea ce privește percepția precum că actorul trebuie să-i iubească pe oameni - înțelegerea este cam greșită. http://www.teatral.ro/artist/richard-bovnoczki
INTERVIU CU UCENICUL MARILOR MAEŞTRII AI TEATRULUI, ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350692_a_352021]
-
ok! Chiar te rog! Actorul Richard Bovnoczki: Cred că fiecare artă are ceva de sine stătător și că fiecare în parte ar putea exista și fără arta teatrală. În niciun caz nu sunt mai sărace fără teatru. E adevărat arta teatrală le poate uni într-o idee. - În ceea ce privește percepția precum că actorul trebuie să-i iubească pe oameni - înțelegerea este cam greșită. http://www.teatral.ro/artist/richard-bovnoczki Nu este o regulă și nu e un criteriu de selecție, nici măcar în
INTERVIU CU UCENICUL MARILOR MAEŞTRII AI TEATRULUI, ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350692_a_352021]
-
și fără arta teatrală. În niciun caz nu sunt mai sărace fără teatru. E adevărat arta teatrală le poate uni într-o idee. - În ceea ce privește percepția precum că actorul trebuie să-i iubească pe oameni - înțelegerea este cam greșită. http://www.teatral.ro/artist/richard-bovnoczki Nu este o regulă și nu e un criteriu de selecție, nici măcar în acei pași de început ai vocației. Ideal așa ar fi, dar nimeni dintre impresari, directori de teatru, regizori nu vor refuza un actor să
INTERVIU CU UCENICUL MARILOR MAEŞTRII AI TEATRULUI, ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350692_a_352021]
-
termenul de ‚vedetă’ pentru al exclude din start, mai ales acum. E mult prea uzitat și uzat, aplicat fiind unor indivizi care nu au făcut chiar niciun efort interior pentru al merita... Actorul Richard Bovnoczki: -Întocmai! Continuând ideea cu - arta teatrală - amintită de tine, ea nu depinde numai de o singură persoană, ci de munca colectivă în care dramaturgul, regizorul, actorul, compozitorul, coregraful, scenograful și fiecare din echipa tehnică își are rolul aparte bine prestabilit fără de care nu poate lua naștere
INTERVIU CU UCENICUL MARILOR MAEŞTRII AI TEATRULUI, ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350692_a_352021]
-
de tine, ea nu depinde numai de o singură persoană, ci de munca colectivă în care dramaturgul, regizorul, actorul, compozitorul, coregraful, scenograful și fiecare din echipa tehnică își are rolul aparte bine prestabilit fără de care nu poate lua naștere opera teatrală. Asta doresc să subliniez, anume că, în fapt creația din cadrul teatrului este o contribuție colectivă chiar dacă procentele creației se pot împărții actorilor de pe scenă. Forma finală e un întreg compus din participarea fiecăruia. Evident conceptul regizoral asupra dramaturgiei dă notă
INTERVIU CU UCENICUL MARILOR MAEŞTRII AI TEATRULUI, ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350692_a_352021]
-
în slujba concepției prevăzute, materializând cuvântul scris de pe hârtie în acela dorit, adică în noțiunea, coregrafia și scenografia planificată. Ori, dacă vrei să ne lăudăm un pic, atunci putem spune că actorul - este singurul membru din echipa prevăzută unei piese teatrale fără de care/în lipsa lui, nu se poate face teatru!! V.M.- Mă bucur de completare, de faptul că și tu nu întâmplător vii cu remarca precum că în orice domeniu, oricare om se împlinește dacă iubește ceea ce face, dacă iubește semenii
INTERVIU CU UCENICUL MARILOR MAEŞTRII AI TEATRULUI, ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350692_a_352021]
-
Richi, cred că este un mobil profund.. De altfel, care este motivația care te-a împins și te susține în continuare către această artă frumoasă? Actorul Richard Bovnoczki: -La mine nu a existat la început o motivație conștientă pentru ordinul teatral. N-am fost un amator de teatru, nici nu umblam înainte în lumea lui cumva. Practicasem înot și schi de performanță în tinerețe, iar asta îmi ocupa mult din timp.. Mă aflam, deci, într-un punct total opus și nu
INTERVIU CU UCENICUL MARILOR MAEŞTRII AI TEATRULUI, ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350692_a_352021]
-
un tânăr student la Politehnică ce visa o lume mai bună... Era un autentic boem și era atras de lumea teatrului, frecventând “Teatrul Studențesc Podul” (se află în Podul din Casa de Studenți) - sau ’Preoteasa’, se mai intitula - un centru teatral coordonat pe atunci de Cătălin Naum... 'mult regretatul Dl Naum', după cum îi spunea toată lumea... Prin acest tânăr, Sergiu, chiar și acum bun prieten, am ajuns la Teatrul „Podul” pe unde s-au perindat mai toți actorii mari ai țării noastre
INTERVIU CU UCENICUL MARILOR MAEŞTRII AI TEATRULUI, ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350692_a_352021]
-
pe unde s-au perindat mai toți actorii mari ai țării noastre, începând cu generația anilor 70. Aici am auzit pentru prima dată de Academia de Teatru și Film (prescurtat A.T.F). În „Pod”, luam parte la un univers teatral aparte pe care Dl Naum îl crea cu aceia care ardeau de dorința de a da examen de admitere la facultatea de teatru și film. A fost un an bogat cel pe care l-am petrecut în Pod-ul Studențesc
INTERVIU CU UCENICUL MARILOR MAEŞTRII AI TEATRULUI, ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350692_a_352021]
-
se numește ’’Sono Poetica’’. Singurul pedagog întâlnit în anii studenției ce a avut o „metodă” în adevăratul sens al cuvântului, iar acum cred că nu-i o altă situație... Dânsul era cântareț de canto, conferențiar și profesor la Institutul Artă Teatrală și Cinematografică din București, un profesor de canto si de tehnică vocală - urmărind vorbirea de performanță!! Împreună am lucrat la un mini recital, care a fost construit în proporție de 80% atunci... și-mi doresc să-l duc la capăt
INTERVIU CU UCENICUL MARILOR MAEŞTRII AI TEATRULUI, ACTORUL RICHARD BOVNOCZKI! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350692_a_352021]
-
Proiectul a fost desfășurat în școala noastră, cu participarea elevilor, cadrelor didactice și a adulților participanți la spectacolele elevilor. Teatru-forum sau teatrul opresaților este o tehnică de teatru interactivă. Elaborată de către regizorul de teatru Augusto Boal în Brazilia, această tehnică teatrală își propune să transforme “monologul” pieselor tradiționale de teatru într-un “dialog” între audiență și scenă. In timp ce unii oameni fac teatru, spune Boal, noi toți suntem teatru. Vizând formarea, animația și prevenirea privind unele teme sensibile, ea permite
TEATRU-FORUM SAU TEATRUL OPRESAŢILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358898_a_360227]
-
opțional. Cei 102 elevi participanți au susținut nouă reprezentații de teatru pentru șase sute de elevi din 12 școli din oraș și localitățile învecinate. A fost o experiență unică, inedită chiar, pentru elevii care s-au implicat direct în activitățile specific teatrale ( scenariu, actorie, sonorizare, regie, scenografie) și au realizat activități auxiliare ( afișe, invitații, fotografii, interviuri, bannere, broșura). - Te rugăm să ne vorbești despre colaborarea pe care ai început-o în anul 2000 la proiectele „Comenius”. - Mă bucur că mi-ați pus
TEATRU-FORUM SAU TEATRUL OPRESAŢILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358898_a_360227]
-
Angela Hewitt și-a exprimat preferința pentru Loure din a doua suită interpretată după Tocată - French Suite No.5 în G Major BWV 816 - alcătuită din șapte piese (Allemande, Courante, Sarabande, Gavotte, Bourrée, Loure, Gigue). Ea consideră Loure un dans teatral, un Gigue lent. Nouă celor care am ascultat această parte a suitei, ni s-a părut o reverie, ca și cum am fi privit un apus de soare și am fi ascultat valurile unei mări, puse în evidență prin diferitele intensități sonore
BACH ŞI DEBUSSY ÎN INTERPRETAREA PIANISTEI ANGELA HEWITT de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359328_a_360657]
-
existențială. O copleșitoare, spun eu, din punct de vedere emoțional și cognoscibilă artă a seducției de o vibrație liturgică aproape ireală... Așa a fost și va rămâne toată viața în sufletul meu remarcabila piesă de teatru didactic (sau de didacticism teatral, să-l numim), pe care Profesorul Ion Chivu o definea iarăși și iarăși cu fiece oră de literatură în parte. La fel ca între zidurile unui lăcaș monahal străvechi, unde se străduiește din răsputeri raza solară ca să pătrundă timid printre
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]