3,283 matches
-
respectivei istorii. Unde sunt cei ce nu mai sunt? Interogația lui Nichifor Crainic ar trebui să tulbure orice suflet și să împiedice amnezia colectivă la care părem a fi condamnați. Ubi sunt? O statistică a celor care au murit în temnițele vechiului regim nu e deocamdată cu putință. Studiile, memoriile, cronicile deja scrise înregistrează numai o parte din cei care nu mai pot striga prezent, acum, în ceasul libertății. Jertfa lor stă însă la temelia edificiului democratic pe care ni-l
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
marilor experimente, însă angajând oarecum o planetă întreagă, e la ordinea zilei. Să ne bucurăm, dacă mai avem putere. Căci sfârșitul acesta (sfârșit de-ar fi!) e plin de melancolie. Milioane, zeci de milioane și-au pierdut viața în lagăre, temnițe, mizerie fără să-l poată măcar bănui, atât de teribil le-a fost destinul. Cum să ignori asemenea realități? Unii o fac, bucuroși că tăvălugul n-a trecut și peste ei sau că au scăpat ieftin din tragicul angrenaj. Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
poezia cu titlul Rădăcini (transcrisă într-o formă aproximativă, cum a păstrat-o memoria unui martor) putea fi identificată în volumul Filtru de Ion Omescu (1968, p. 49-50), unde regăsim versiunea corectă a textului, alături de un florilegiu născut în universul temniței. Dar poate că cea mai impresionantă parte a fasciculei o formează rugămintea unor rude sau prieteni, reprodusă la urmă, de a li se comunica știri despre "omul pierdut" cândva în acel univers. Sunt apeluri dramatice la memoria supraviețuitorilor și totodată
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
binecuvântații Părintelui Meu, de moșteniți împărăția gătită vouă de la întemeierea lumii» (Matei, 25-34). - Pentru ce? - «Pentru că am flămânzit și Mi-ați dat să mănânc; am însetat și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; în temniță și M-ați cercetat» (Matei, 25, 35-36). Ce poate fi mai ușor ca poruncile acestea? Hristos nu ne-a poruncit să iscodim și să cercetăm pe cei pe care vrem să-i ajutăm. Tu fă-ți datoria ta, ne spune
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
creier), într-un corp nici mai mare, nici mai mic decât, să zicem, o bobiță de coacăză, pentru a descoperi cum funcționează pânza pe care și-o construiește, ce capcană ingenioasă poate fi, unul din mijloacele cele mai eficiente e temnița. Totuși, această nevoie de iubire, această nevoie de afecțiune care se cristalizează în jurul păianjenului, unul din animalele cele mai dizgrațioase de pe lume, este ciudată. În realitate, păianjenul nu-i atât de urât pe cât se zice. Dacă ne ocupăm de el
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
obsesivă pentru artificial, pentru kitsch, lumea întreagă fiind un imens panopticum, dar și în asemănarea pe care, de exemplu, Andreea Răsuceanu o menționa în Observatorul cultural dintre ,,omul-carcasă" al lui Dali și ,,corpul-vid" al lui Blecher: Dubla natură a corpului-cavernă temniță a interiorității, unde eul se află înlănțuit, dar și spațiu al libertății absolute, dobândite prin intermediul experienței vizionare, e la primul, introspecția psihologică, înlocuită de un alt fel de autoanaliză, ce vizează dimensiunea anatomică, fiziologică a propriei ființe, la al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
concepții privind rolul corectiv al justiției rezidă în modul în care Bentham consideră o închisoare. Aceasta nu ar trebui să fie un loc de pedepsire și de abandon ci, din contra, un mijloc de educație. Panopticul ilustrează nu numai reforma temnițelor, pe care Bentham o preconizează, ci rezumă întreaga sa teorie. Rămîne totuși de stabilit norma ce ne va permite să ca-racterizăm ceea ce este dezirabil de atins în mod efectiv. Interesul fundamental al principiului individual al utilizării rezidă în faptul de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
pe unde a trecut guzganul, poate trece acum și șoricelul...Devii și dumneata complice beneficiar cu noi..."229 Pe tronul țării s-a așezat abuziv și insidios un asasin și crima lui se răsfrânge asupra cetățenilor, metamorfozând regatul într-o temniță. În piesa lui Camil Petrescu tot un asasin se află la conducerea Ministerului justiției și această nefastă stare de lucruri ultragiază în egală măsură condiția morală și logica bunului simț ale lui Gelu Ruscanu. A-l accepta pe Saru Sinești
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Lapedatu s-a confruntat cu gama de măsuri politice represive îndreptate împotriva liderilor de altă orientare politică , de către noile autorități. Personalitățile politice care s-au opus dictaturii comuniste și sovietizării României, conform ideologiei leninist staliniste, trebuiau arestate, torturate, aduse în temnițe de exterminare sau lagăre de muncă forțată sau chiar exterminate. De aceea, conducătorii politici ai tuturor partidelor au fost trecuți sub observarea serviciilor secrete. Alexandru Lapedatu a fost unul dintre ei68. El a fost nevoit nu numai să renunțe la
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
unui jucător de rasă. Eroic, misterios și totuși obsedat de partida pentru care supraviețuise unei probe infernale. Partida cu miză supremă. Cuceritoare este narațiunea anului de ucenicie a lui Hans (Castorp?), pregătirea acestuia amintind de claustrarea într-un sanctuar și temniță totodată. Un fel de antrenament tortură la un șah "propedeutic". O perfecționare extremă a minții prin derealizare în timp și spațiu. Eventualele greșeli erau penalizate prin "șocuri electrice" emise de piese. Ca și eroul din "Jocul cu mărgele de sticlă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
veche de țară, departe de lumea dezlănțuită (la 10 km de Londra și la 3 km de satul Lewes), cu pivniță, din care se ajungea într-o debara-criptă. O dotează cu tot ce trebuie pentru a face din ea o temniță ermetică și funcțională. Fapte ce deja prefigurează derapajul colecționarului (alias Caliban din lecturile Mirandei). Printr-un act de violență calculată fură piesa rară și-o ascunde într-un fel de groapă mobilată, spre a avea exclusivitatea comuniunii sperate. Un act
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Lapedatu s-a confruntat cu gama de măsuri politice represive îndreptate împotriva liderilor de altă orientare politică , de către noile autorități. Personalitățile politice care s-au opus dictaturii comuniste și sovietizării României, conform ideologiei leninist staliniste, trebuiau arestate, torturate, aduse în temnițe de exterminare sau lagăre de muncă forțată sau chiar exterminate. De aceea, conducătorii politici ai tuturor partidelor au fost trecuți sub observarea serviciilor secrete. Alexandru Lapedatu a fost unul dintre ei68. El a fost nevoit nu numai să renunțe la
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
promite de altfel a pune în pagină un program construit după regulile liricii moderniste, vizionare, aplecate asupra marilor interogații și dileme existențiale, contrase în cunoscuta formulă a identității plurale: "Vorbind despre mine, învăț să folosesc pluralul/. Duplicitatea pătrunde în chiar temnița umbrei" povero pagliaccio. Foarte rar, poetul Valeriu Stancu scrie și va scrie despre efemeridele noastre socio-politice, spre deosebire de romancierul Valeriu Stancu, mult mai atras (după cum o arată în special trilogia compusă din Pelerinul de cenușă 2000, Conspirația vagabonzilor, 2001 și Crematoriul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai rătăcească și să nu mai perceapă alteriatea ce îl condamnă la singurătate și suferința, pe de altă parte însă trăia constant mirajul depărtării, dorindu-și în eterno să se afle altundeva. Energia să se canaliză în direcția înfrângerii acestei temnițe a singurătății, din ce in ce mai apăsătoare: mai unul, măi singur (Odihnă ierbii); Singur stă fiecare pe inimă pământului / străpuns de o rază de soare / și pe data e seara (Și pe data e seară, trad. MB).370 Cuvinte din cea mai cunoscută
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Totalizează, conform volumului de concordante scris de Giuseppe Savoca (CQ) 32 de ocurente. 259 Alteori autorul se raportează la constelația de elemente și locuri ce formează universul cunoscut așa cum se raportează la cuvânt. Cuvintele conturează spații încărcate cu energie, din temnița cărora eul poetic vrea să evadeze: Naufrago: e în ogni sillaba m'intendi / che dalla terra scava îl suo spiraglio / e nell'ombra s'allarga / e albero diventa o pietra o sangue / în ansiosa formă d'anima (Vită nascosta). Ieșind
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
judecată, călugărul Macarie găsește pe lângă chiliile călugărițelor un obiect textil, fin, de culoare liliachie, fără să știe ce e ori la ce folosește și caută, fără izbândă, lămuriri de la călugărițe. Așadar, a urmări sfințenia în condițiile situării fără scăpare în temnița materialității înseamnă pentru călugării lui Stănoiu fie a cultiva deliberat murdăria, fie a ignora, la marginea senilității și a patologiei mintale, realul și datele fenomenale ale lumii. Ca și până acum, și aici aflăm la lucru aceeași strategie a inversării
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de Rênal. Julien nu e decît un seducător mărunt, un ambițios mediocru, un ipocrit neînsemnat, un mic laș. Cînd se trezește, pare că nu mai este același om. E rîndul celorlați să pară mărunți: "Un judecător își făcu apariția în temniță. Am ucis cu premeditare, îi spune Julien; am cumpărat și am pus să mi se încarce pistoalele, la armurierul cutare. Articolul 1342 din Codul Penal e limpede, merit moartea și o astept. Judecătorul, mirat că i se răspunde astfel, voi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Vincent se întreabă, ezită, suferă. Pentru mulți, el s-a stins, a devenit un parazit. Vincent simte, ghicește în el niște posibile: "Știu că aș putea fi un cu totul alt om." Dar e ca și cum ar fi prizonierul unei teribile temnițe: bariere invizibile pun stavilă posibilelor sale. Ce poate ajuta o ființă umană să scape din închisoare, să-și elibereze posibilele, să se deschidă posibilelor sale? Prietenia, fraternitatea, afecțiunea, iubirea, răspunde Vincent. Are loc o primă bifurcație, o primă răsturnare, urmată
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mod constant relativizată, chiar contrazisă: Scena presupune posibilități dar și constante obligatorii: climatul, anotimpurile, relieful sunt tot atîția factori ai Istoriei." Oamenii de care vorbește Braudel sunt atît de puțin liberi: "Cadrul mental e, și el, pentru multă vreme, o temniță." Istoricul cercetează imposibilele pe care le induc realitățile profunde ale Istoriei. Două măști din piatră, figuri umane încastrate una în alta. Ochii măștii exterioare sunt deschiși, cei ai măștii interioare sunt închiși. Ochii prezentului sunt închiși de ochii trecutului. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o constrîngere exterioară, este viziunea noastră asupra lumii. Lumea nu răspunde nici unei necesități, nici unui determinism, nici unei constrîngeri exterioare. Produsă de imaginația omenească, lumea este efemeră și contingentă. Noi înșine suntem constrîngerea: sunt poveștile pe care le istorisim și care devin temnița noastră atunci cînd le luăm drept realitate. Libertatea noastră? Putem oricînd inventa, istorisi alte povești, schimba, prin urmare, lumea. Libertatea de care vorbim este finită și infinită. Sporind în mod considerabil libertatea noastră, teoria prezentată ne face extrem de responsabili în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a cuvîntului, dar cu decența și delicatețea scriitorului care știe ce responsabilitate majoră îi incumbă atunci cînd atacă asemenea subiecte. Personajul bătrînei Ioana, de exemplu, protagonista nuvelei Coji de portocală, biată ființă uitată de lume și regimuri în străfundurile unei temnițe comuniste, cu o soartă demnă de o povestire urmu ziană, în care absurdul îi dispută tragicului întîietatea, este o figură pe care nu o poți șterge ușor din memorie, odată cu închiderea cărții. Băbuța aceasta, zdrobită de inepția nivelatoare a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
s-a declanșat și pușcăria a-nceput să ardă. madamele trezite la apel își mai masau pe burtă cașaloții iar paznicul, un fost jandarm tembel, credea că la cazarmă au dat hoții. cu fiecare vers mai rotativ mă acuzau cu temnița cea grea și m-ascundeam în cazul ablativ iar roata morii se mai învârtea. dar unde sunt ogarii mei frumoși? i-au împușcat mogulii într-o seară. doar doamna farmacistă, la strămoși, le prescria pilulele de ceară. bunicul îmi zâmbește
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
cu el duhoarea ei întreagă spre râul nostru, moștenit din veac. Golful oval, întins spre lizieră reverbera un turn cu mitralieră. În acel golf, ingenui ne scăldam nebănuind, prin râsete și zarvă că pe sub piele ni se furișa tăcut, scârnava temniței otravă ce parcă șuiera: "Sunteți ai mei ai mei, fără cruțare și scăpare!" Ne pângăreau prelingerile ei copilărie, țară și hotare. Neștiutori, am ingerat cu toții văzduhul putred al nelibertății! Astăzi, pliviți și deparazitați suntem pilduitori bunici și tați dar eu
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
Neagu organizează o partidă de vânătoare, în timpul căreia, dintr-un accident în care se topesc, anapoda, răul hazard și orgoliul cinegetic masculin, fata moare împușcată chiar de pețitorul ei. Supus unui proces răsunător, eroul este condamnat la zece ani de temniță, din care nu ispășește decât puțin, fiindcă domnitorul îi acordă o grațiere. Ieșit, astfel, din pușcărie, boierul trece prin mai multe întâmplări stranii. Una dintre acestea este întâlnirea cu fosta slugă, Ion, care, fără a-l recunoaște, îi povestește cum
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
miile de români din partea autorităților sovietice, austriaco-maghiare ori de alte origini. "Drepturile omului" pot funcționa și preferențial.) Au fost, în schimb, contorsiuni chinuitoare, răsfrânte în așa-numitele modernizări, întrerupte de evenimente neașteptate ori simple capricii, suportate cu mulți ani de temnițe, bătăi și nelegiuri comise asupra oamenilor de rând, rămase fără nici o recunoaștere din partea urmașilor imperialilor de odinioară. "Judecata istoriei" are încă multe lucruri de îndreptat. Religia și secularizarea Evenimente ca cele din 1989-1990 nu puteau să nu readucă religia în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]