38,269 matches
-
subiectului empiric nu ar putea aspira la un caracter etic și la valoare absolută; această manifestare nu-și găsește caracterul și valoarea decât În măsura În care subiectul se ridică, prin deciziile sale, la acea universalitate pură existentă În el prin putere, ca tendință fundamentală a ființei sale, precum un ordin categoric al conștiinței sale, dar care așteaptă tocmai de la el această realizare. Dacă subiectul nu se conformează acestui ordin, el va continua, bineînțeles, să facă parte (În calitate de particula) din universul natural și va
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
elementul său esențial, adică facultatea de a-și impune dar și respinge această Împietare. Este, bineînțeles, vorba despre o facultate În sens juridic, mai exact despre o autorizare, legitimitate care există În absența puterii sau forței fizice propriuzise necesare respingerii tendinței de Împietare sau pentru restabilirea dreptului violat. Dreptul și facultatea de a Împiedica violarea dreptului sunt, din punct de vedere logic, o singură și aceeași chestiune, Întocmai cum În domeniul moralei există obligația de a efectua un lucru determinat, dar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
prezintă o multitudine variată și s-ar putea spune, o Înflorire de concepții și de norme chemate să realizeze modurile de existență cele mai diverse, dar În care se manifestă totuși, anumite concordanțe importante și-un fel de unitate În tendințele fundamentale. Se poate afirma, cu o anumită aproximație, că legile și cutumele diferitelor popoare reflectă nu numai formule imuabile de evaluare etică, dar, de asemenea, Într-o anumită măsură, conținutul propriu al principiului suprem, care nu apare În toată plenitudinea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu nici una dintre voințele individuale (sau cel puțin nu este necesar ca ea să coincidă cu ele), și ea nu reprezintă (cum s-ar putea afirma pentru morală) mai mult un fascicol, un snop de voințe paralele, ci este rezultanta tendințelor adesea contradictorii, o sinteză de voințe care se Întâlnesc Într-un mediu comun. O distincție unanim asumată relevă faptul că: În vreme ce morala pozitivă se manifestă viabil Într o modalitate difuză și Își exercită autoritatea asupra oamenilor dintr-o societate fără
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
afirmație asupra valorii raționale a unei activități poate fi de ordin moral sau de ordin juridic, În funcție de natura activității luate drept obiect al judecății. Când activitatea, obiect al judecății, este pur interioară, când este un sentiment, o pura intenție, o tendință non-exterioară, ne aflăm În domeniul moralei; dimpotrivă, orice acțiune exteriorizată și manifestată printr-un gest material al agentului, În raport cu celălalt, intră În domeniul dreptului și poate, În funcție de circumstanțe, să devină drept pozitiv. Sentimentul de milă față de cerșetor și simpla intenție
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pot „justifica”. Orice credință juridică, fie că ar fi Întemeiată pe ordinea de drept pozitivă, fie că s-ar produce În noi ca o convingere independentă, nu ar fi decât efectul conștient al presiunii pe care societatea o exercită, prin tendințele și interesele ei, asupra fenomenologiei sufletului nostru; ea nu s-ar putea, prin urmare, Întemeia logic din punctul de vedere specific al eticii - și orice afirmare etică n-ar reprezenta decât o simplă „prejudecată”. Conștiința etică, explicabilă prin cauze de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Întrebăm În acest caz ce face sau ce a făcut În realitate legiuitorul (aceasta o știm, o constatăm), ci dacă e drept sau nu ceea ce face. Pe ce cale răspundem la această Întrebare? Nu ne mărginim să constatăm care sunt tendințele și interesele sociale sau individuale În prezență, sau cum s-au produs ele pe cale evolutivă și istorică, ci, odată aceste fapte fiind constatate, apreciem că unele interese sunt preferabile altora, În sensul că ar fi drept ca satisfacerea unora să
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
obiectului astfel sugerat. A cerceta și a descoperi obligații nu e, prin urmare, În nici un fel totuna cu a descoperi procesul cauzal care a produs stările psihice prin care noi le gândim În mod subiectiv. Judecând că unele interese sau tendințe constatate sunt eticește preferabile altora și recunoscând că există o obligație ca satisfacerea unora să se facă cu sacrificarea altora, nu facem o simplă constatare a realității intereselor În prezență, ci procedăm la o ierarhizare a lor, și anume după
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
activ de liberă creație, În acest caz le raportăm Întotdeauna la anume subiecte, care sunt În realitate subiecte logice, pe care le numim „persoane” și față de care produsele cunoașterii apar Întotdeauna ca ceva nou; fiecare din cunoștințee umane, fiecare din tendințele sufletului nostru, chiar și fiecare din stările noastre afective apar atunci, raportate la subiect, ca creații spontane, și de aceea produsele civilizației pot fi În progres și pot reprezenta o creștere a spiritualității, o adițiune neîncetată la capitalul dinainte câștigat
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
căci spiritul de asociere - este bine să o spunem din nou - derivă din natura umană Însăși și se realizează, În noi, natural, printr-o serie de grade urcând de la individ si până la Stat. Nici o lege arbitrară nu poate distruge această tendință care este, totodată, un drept imanent al persoanei, și numeroase experiențe au demonstrat clar, că restricțiile excesive aduse acestui drept, nu au putut niciodată să dureze mult timp, sau să nu aibă alt efect decât să transforme În societăți secrete
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a caracteriza bazale relațiilor Între state. Aici - arată Del Vecchio -, determinarea ideală precede, ca exigență etică sau deontologică, realizarea de fapt care vine apoi, parcurgând vicisitudinile lente și diverse, În care se pot observa, uneori, stagnări și retururi parțiale. Dar tendința generală este totdeauna de recunoscut, clar, rămânând mereu intactă, În ciuda oricărei negații empirice, valoarea ideală a acestei exigențe”. Capitolul VII Mitul statului și criza statului 1. Dreptul preexistă Statului Dreptul, ca fenomen istoric și pozitiv preexistă Statului, spune ferm și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fie imperfecte): el poate să emită pretenții și exigențe, tinzând de a impune activității altuia limitări corespunzătoare, cu condiția de a-și recunoaștelui Însuși supuneri față de limitări analoge, vis-à-vis de exigențele altuia”. Reflectând la „rezultanta” ce decurge, psihologic, din diversele tendințe individuale, gânditorul ajunge la concluzia că: „Printr-o necesitate profundă și umană, se poate afirma că acolo unde este societate (ceea ce e totuna cu a spune: acolo unde există un om), există un drept”. Ceea ce nu e totuna cu a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
organele de stat propriu-zise. Se stabilește, astfel, un fel de colaborare reală Între organele generatoare de reguli, având origini extrem de disparate și eterogene, susține, pe drept cuvânt, Giorgio del Vecchio. Desigur, recunoaște gânditorul italian, apar adesea contradicții de neîmpăcat: Între tendințele particulare (cu pretenții arbitrare sau extra-legale) și regulile coerente ale Statului. În scara evoluției juridice, există grade extrem de diverse ale unor astfel de contradicții firești, „naturale”. Toate Însă, trebuie să recunoaștem, aparțin „genului logicii dreptului”. Filosoful Dreptului face observația profundă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
toți cei care susțin că: Dreptul ar deriva exclusiv de la Stat, „care consideră drept erezie concepția despre un drept non-statal”, fapt care intră În contradicție cu realitatea istorică. Filosoful dreptului ne arată că numai istoria nu ne dovedește existența „unei tendințe către etatizarea dreptului; dimpotrivă, această tendință de a se erija În sistem, având o intrinsecă logică și coerență pozitivă, și, prin urmare, chiar un centru propriu, În jurul căruia toate elementele sau instituțiile gravitează, este caracteristică procesului de formare istorică a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
ar deriva exclusiv de la Stat, „care consideră drept erezie concepția despre un drept non-statal”, fapt care intră În contradicție cu realitatea istorică. Filosoful dreptului ne arată că numai istoria nu ne dovedește existența „unei tendințe către etatizarea dreptului; dimpotrivă, această tendință de a se erija În sistem, având o intrinsecă logică și coerență pozitivă, și, prin urmare, chiar un centru propriu, În jurul căruia toate elementele sau instituțiile gravitează, este caracteristică procesului de formare istorică a dreptului În general. Dar, alte tendințe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
tendință de a se erija În sistem, având o intrinsecă logică și coerență pozitivă, și, prin urmare, chiar un centru propriu, În jurul căruia toate elementele sau instituțiile gravitează, este caracteristică procesului de formare istorică a dreptului În general. Dar, alte tendințe, Într-un sens contrar, se opun acesteia, așa cum În natura fizică, forța centrifugă se opune forței centripete. Astfel, numeroase sunt motivele care Împing formațiunile juridice particulare să-și conserve și să desfășoare o autonomie proprie, rezistând astfel atracției unei sinteze
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
del Vecchio abordează, cu o vocație de incontestabilă actualitate istorico-politică, problema atitudinii Statului vis-à-vis de „grupele de indivizi” și de „organizații sociale”, precum „organizațiile religioase”, „sindicatele” și „corporațiile”, elemente sociale care au ridicat și ridică o „problemă și mai gravă”: tendința de a se crea un „drept autonom care le este propriu”, care poate „concura” Statul, sau chiar poate fi un „pericol pentru Stat”. De aici, aparentul „caracter rațional” al directivei politice experimentat În timpurile Îndepărtate ale Revoluției franceze, care se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
tuturor sistemelor care se numesc democratice este exact aceea de a crede că totul În Stat, poate să fie obiect de deliberări făcute valabile printr-o majoritate oarecare de voturi. Din nefericire - continua remercabil gînditorul neokantian al Dreptului -, există o tendință nesănătoasă, la majorități, puse pe sacrificarea minorităților, ca cei mai puternici să subjuge pe cei mai slabi”. Or, tocmai contra acestei tendințe reale, se opune Dreptul, iar „Dreptul unui om (individ) este la fel de sacru ca și acela al unui milion
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
făcute valabile printr-o majoritate oarecare de voturi. Din nefericire - continua remercabil gînditorul neokantian al Dreptului -, există o tendință nesănătoasă, la majorități, puse pe sacrificarea minorităților, ca cei mai puternici să subjuge pe cei mai slabi”. Or, tocmai contra acestei tendințe reale, se opune Dreptul, iar „Dreptul unui om (individ) este la fel de sacru ca și acela al unui milion de oameni, de semeni.” Giorgio del Vecchio stabilea În mod kantian etic, moral, că: „Un Stat care nu va recunoaște egalitatea juridică
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
poate exista chiar dacă lipsesc celelalte legături sociale. Pe de altă parte, națiunea constă În elemente naturale, care se pot menține chiar și În afara unității politice”. GÎnditorul italian trage următoarea concluzie: „Prin urmare, e natural ca orice națiune să aibă o tendință de a se constitui În unitate politică, adică de a-și da o organizare politică potrivită relațiilor sale de viață, care trebuie să se dezvolte În cercul său și să se sprijine pe el. Națiunea este (Ă) fundamentul natural al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fi proprietar al unei părți a solului, ca și al oricărui alt lucru (bunuri patrimoniale), dar În acest caz, el se găsește, pentru aceste bunuri, Într-o poziție analogă cu aceea a cetățenilor privați. De altfel - observă Giorgio del Vecchio - tendința științei economice și financiare moderne e mai mult contra formării și creșterii unui atare patrimoniu, Întrucât el constituie o sustragere a unei părți a bogățiilor din frecvența circulației din care economia generală și Însăși visteria Statului Își trag cea mai
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
conceapă Statul ca un rău necesar, care trebuie deci să fie conținut În limitele cele mai restrânse posibile (a se vedea Herbert Spencer, Omul contra Statului). După opinia lui Spencer, Istoria ne va arăta emanciparea progresivă a individului față de Stat. Tendințe asemănătoare s-au manifestat și În domeniul economiei politice, În sensul limitării sau excluderii - pe cât posibil - intervenției Statului, lăsând joc liber așa-ziselor legi naturale ale producției, așteptând cel mai mare folos pentru societate de la principiul liberei concurențe (ex. Adam
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
prin urmare, ar favoriza creșterea excesivă a populației, peste măsura mijloacelor disponibile. Ricardo, continuând pe Malthus, a atribuit creșterii progresive a populației, ca urmare necesară, descreșterea progresivă a salariilor (legea „salariului natural”), până la limita minimă indispensabilă pentru menținerea muncitorului. Aceste tendințe individualiste și-au primit replica din partea doctrinelor care au tins să atribuie Statului o funcție cu mult mai amplă, mergând până la a-i Încredința sarcina de promovare a culturii („Kultur-Staat” sau „Stat cultural” și de „organizare a muncii”). Astfel este
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
spunea aceleași povești. Anumite episoade care mă făceau altădată neîncrezător îmi păreau acum perfect credibile. E adevărat, boala a provocat în mine nașterea unei lumi noi, a unei lumi necunoscute și tulburi, plină de forme și culori și ascultând de tendințe despre care oamenii sănătoși n-au cea mai precară intuiție. Trăiam interiorizat peripețiile din aceste povești și resimțeam o bucurie de nespus. Redeveneam copil. Chiar acum, când scriu aceste rânduri, resimt emoțiile de atunci. Toate astea se situează în prezent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și că eu trebuia să fiu într-o zi acea persoană căreia ar fi vrut să i se destăinuiască. Speram totuși să nu fiu numai o astfel de persoană. Și, pe lângă că nu era vorba de orice dramă, manifesta mereu tendința de a mărturisi totul. Tocmai de aceea, toate preocupările mele diurne focalizau în jurul acestor enigme: cine este Iozefina, de ce suferă și bineînțeles și întrebarea cea mai banală, pentru unii: dacă mă iubește. În fiecare seară îmi propuneam să-mi deapăn
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]