3,082 matches
-
ne oprim privirea doar asupra minuțio- zității cu care parcurge fiecare element în re- prezentarea lui, și să nu acceptăm dincolo de aceste aparențe temeinica sa preocupare pentru organizarea compozițională a spațiului tablo- ului; analizarea la rece sub aspectul strict plas- tic a fiecărui obiect și element privindu-i forma și caracterul acesteia, structura materială în ra- port și relație cu celelalte obiecte care împreună se grupează pentru a deveni o compoziție ex- presivă plastic, dar și purtătoarea prin con- ținutul său
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
în cazul dumneavoastră, de o relație ca de la maestru la discipol, dar vi se părea, în discuțiile pe care le purtați, că avea anvergura unui maestru? R.D.M.: Să știți că nu am simțit lucrul acesta, în sensul că n-avea ticuri pedagogice sau porniri apodictice; era mai degrabă un sfătuitor, un luminător, un însoțitor. Încă o dată, discuțiile noastre abordau în general teme filosofice și, tangențial, teme politice; trebuie să spun și acest lucru. Eu eram interesat în special de generația căreia
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Efectul de omenie al gesturilor Oamenii cei mai seducători sunt, fără îndoială, cei care au cel mai simplu mod de comunicare. Foarte departe de perfecțiune, prin felul lor de a fi sunt uneori neîndemânatici și pot chiar să aibă unele ticuri în comportament, gesturi sau atitudini pe care nu le regăsim la nimeni altcineva. Dar, lucru straniu, tocmai ciudățeniile modului lor de comunicare îi fac seducători. Politicienii știu foarte bine acest lucru. Ei știu că întotdeauna le crește popularitatea atunci când sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
ea singură, este cea care ne face seducători. În mod paradoxal și contrar subînțelesului anumitor precepte, pentru a fi cu adevărat seducător nu rebuie să ne controlăm, ci să ajungem să ne lăsăm purtați de val, să dăm frâu liber ticurilor care dovedesc autenticitatea comportamentului nostru. De alfel, unele dintre gesturile noastre sunt ceea ce se numește „ritornelă gestuală”. Avem tendința de a le repeta mai des decât altele, pur și simplu pentru că aceste gesturi sunt transpunerea vizibilă a categoriilor de gânduri
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
alfel, unele dintre gesturile noastre sunt ceea ce se numește „ritornelă gestuală”. Avem tendința de a le repeta mai des decât altele, pur și simplu pentru că aceste gesturi sunt transpunerea vizibilă a categoriilor de gânduri frecvente. Nu este vorba despre adevărate ticuri, ci, mai degrabă, de exprimarea atitudinii noastre psihologice. Gesturile care anulează distanțele Seducția nu este una dintre preocupările noastre constante. În viață, atunci când modul nostru de comunicare este de bună calitate, ne apropiem de interlocutori, fără să fi vrut neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
de gândire și de Înțelegere propriuzisă a temei, exersând În același timp și aptitudinile care le vor fi verificate. Sporește participarea activă, constructivă a elevilor Lecțiile vor avea un impact mai puternic și vor fi mult mai interesante III. INTEGRAREA TIC ÎN PROCESUL DE PREDARE ȘI ÎNVĂȚARE În anii 1950, B.F.Skinner și N. Crowder, teoreticieni americani, au emis idei despre instruirea programată, aceștia fiind considerați pionierii modernelor tehnici de instruire cu ajutorul calculatorului. Principiile instruirii programate au fost aplicate Într-o
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
societății informaționale poate să sprijine creativitatea și inovația și să fie atenți la problematica referitoare la validitatea și credibilitatea informației disponibile și a principiilor legale și etice implicate În folosirea interactivă a tehnologiei societății informaționale. La nivelul de bază, abilitățile TIC (Tehnologii Informaționale și de Comunicație) cuprind utilizarea tehnologiei multimedia pentru a primi, evalua, stoca, recupera, produce, prezenta și schimba informații, și pentru a comunica și a participa În rețele prin intermediul Internetului. Folosirea tehnologiei societății informaționale cere o atitudine critică și
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
cunoștințe și deprinderi intr-o varietate de contexte - acasă. la serviciu, În educație și instruire. Motivarea și Încrederea individului sunt cruciale pentru această competență. Deprinderile de Învățare urmează dobândirii unor deprinderi de bază fundamentale cum ar fi alfabetizarea, numerația și TIC, care sunt necesare pentru Învățarea ulterioară. Construind pe aceste competente, individul trebuie să fie capabil să acceseze, sa dobândească, să prelucreze, să asimileze noi cunoștințe și deprinderi. Aceasta presupune un management eficient al propriei Învățări, cariere sau modele de lucru
Învăţarea centrată pe competenţe by Băsu Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1279_a_1900]
-
de ziar". Capitolul IV și ultimul al cărții, "Mitologia Moftului Modern", oferă o incursiune în istoria gazetărească a Revoluției de la 1848, aptă să argumenteze că mitul revoluției a fost în primul rând o "invenție a presei", Poporul suveran devenind un tic verbal al demagogiei iresponsabile, dar cel mai adesea profitabile. Caragiale și-a găsit deja personajele "coapte", gata pervertite de limba de hârtie "care pusese stăpânire pe mințile fragede ale acestui popor al gazetei născut din lectura ziarului (...)". S-a schimbat
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
trăită fiind în intimitate, nu putea avea parte niciodată de publicitate. Restul era trăncăneală teologică sau paradă culturală, vreascuri uscate fără putință de înflorire. Ioan Pintea și-a îndeplinit bine menirea de înregistrator al farmecului lui Steinhardt. Îi redă lexicul, ticurile verbale și obsesiile adînci, zugrăvindu-l verosimil și convingător. E lesne să constați că Steinhardt are un stil propriu de exprimare, un stil pe care l-aș putea numi "enumerare ritualică de sinonime pitorești", căci monahul are obiceiul de a
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
Gilligan e rezervistul frustrat, Emmy o Jane Eyre căreia i se refuză șansa happy-end-ului, reverendul Mahon e părintele naiv și sentimental, incapabil să perceapă dimensiunea tragediei desfășurate sub privirile sale, în fine, mica armată a personajelor colective e infectată cu ticurile bineștiute din atâtea romane victoriene și post-victoriene ce descriu încremenita viață a târgurilor de provincie. La rigoare, Januarius Jones însuși se pliază pe modelul Don Juan-ului de ajuns prizonier într-o lume de bigoți. Cu o atent studiată virulență, schimbarea
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
tragediei. Sosirea cortegiului cvasi-mortuar la Charlestown echivalează cu ridicarea unei noi cortine. O parte a personajele din "sceneta" anterioară dispar din prim-plan (conductorul, Julian Lowe, Schluss etc.), iar atenția e acaparată de "oamenii vechi", de locuitorii târgului încremenit în ticurile propriei neputințe: Januarius Jones, reverendul Mahon și soția acestuia (părinții soldatului muribund), Cecily Saunders, logodnica lui Mahon, George Farr, bărbatul îndrăgostit de Cecily, Emmy, iubita de-o noapte a lui Donald Mahon, precum și mulțimea de figuranți-ciocli gata să se înfrupte
Primul Faulkner (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6836_a_8161]
-
face, mai degrabă o demonstrație de forță la nivelul analizei limbajului, reconstituind, în jurul unui pretext fictiv, toate tipurile de discurs din viața publică românească. Bogdan Teodorescu își cunoaște bine personajele, știe care sînt expresiile lor favorite și chiar micile lor ticuri de limbaj. Dincolo de amuzamentul de a descoperi chipurile familiare aflate îndărătul fiecărei măști și admirația în fața virtuozității stilistice a autorului (care, repet, scrie în stilul recognoscibil al principalilor actori ai vieții publice) cartea este și un bun prilej de meditație
Măști ale tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14541_a_15866]
-
unui roman. Să fie rotund, să aibă sens și să nu mizeze doar pe expresivitatea fragmentarismului. Câte din jurnalele contemporane răspund acestei pretenții? Prea puține. Publicarea confesiunilor, aproape în priză directă, nu mai e demult o modă. E aproape un tic profesional. Probabil și o formă a lenii, pe lângă indubitabila doză de narcisism presupusă de decizia de a-ți împărtăși micile sau marile gânduri. Toate acestea sunt de natură să-mi diminueze apetitul pentru lectură Atunci când distanța e anulată, când întâmplările
Jurnal cu The Boss by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2810_a_4135]
-
adică locul unde la prima vedere convențiile nu au ce căuta, pînă și ea este prinsă în matca unor gesturi obligatorii, al căror ritm aduce izbitor cu aerul hieratic al pompei oficiale. De aceea, cînd vorbim de obișnuințe, tabieturi sau ticuri vorbim de forme profane ale riturilor, lipsa fastului nefiind un amănunt care să le excludă din clasa ceremoniilor. Altfel spus, faptul că un ritual este neceremonios nu-l face să fie mai puțin ritualic. Lardellier nu face distincția dintre rit
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
și stilistică a post-pașoptismului muntenesc - este în general lipsită de valoare; poezia simbolistă compusă după 1890 pare scrisă de altcineva și ne înfățișează un Macedonski - poet antologic. Poezia hiper-romantică dominantă în Muntenia pînă pe la 1870 a dus la exces toate ticurile romantice și a filozofat în mod tenebros: ea avea să cadă în uitare odată cu apariția lui Eminescu. Printr-o ciudată mișcare regresivă, cu sens antijunimist, Macedonski revine programatic la originile romantismului românesc, declarînd că dorește reluarea tradiției lui Heliade-Rădulescu; o
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
plătește 2500 dolari tona de păcură față de 1500 dolari anul trecut”; „Și iată că avem import”; „Și atunci iată că am pierdut 713 milioane dolari” (Antena 3, 6.02.2012). În ultima vreme, marcatorul iată tinde să devină un supărător tic de limbaj. Excesul de reliefare își anulează proprietățile și tinde spre nivelare și banalizare. Reportajele de televiziune și prezentările de știri recurg tot mai mult la un stil insistent, exagerat, demonstrativ, în care atragerea atenției spectatorului devine un simplu mecanism
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
care nu este nici prezent, nici cert - reprezentând o simplă ipoteză: „ați avut alte rude care, iată, au pierit?” (RTV, 12.03.2012). În ultimul exemplu, iată nu are decât rolul unui cuvânt de umplutură, evitând o pauză. Transformarea în ticuri e caracteristică marcatorilor discursivi, înregistrându-se, de exemplu, și în cazul celor care stabilesc continuitatea (deci) sau aproximarea și atenuarea (mă rog). Fenomenul există în toate limbile, în varianta lor vorbită. Și în scris, în presa tradițională și în internet
Iată... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4805_a_6130]
-
Mircea Mihăieș Provenit, din câte se spune, din corpul ofițeresc al grănicerilor, dl. Timofte, directorul S.R.I., nu s-a dezbărat nici azi, după reciclarea prin Parlament, de unul din curioasele ticuri ale armei pe care-a servit-o ( sau nu). După cum știe orice răcan, grănicerii armatei comuniste păzeau granița stând cu fața spre interiorul țării. Da, spre interior, și nu spre exterior, așa după cum ar fi fost normal. Numai acest detaliu
Edgar Allan Poe la S.R.I. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13787_a_15112]
-
gura mea se afundă în curbura cefii tale ca stridia în lingura ei". Ori: ,cine-mi face vraiște creierul care se mută de-a valma ba-n subsuori, ba-n călcîie". Ori: ,șanțul ăsta dintre Sodoma și Gomora e un tic căpătat de curînd, o eczemă de sezon". Ori: ,rochia de pe umeraș începe să tremure și face spume la gură". Ori: ,plouă cu fire de păr și pe-un pod și pe altul". ,casa cu iederă a pleznit ca un pepene
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
stat! Lipsită de dragostea la care constant aspiră, între persoane împlinite, însă în materialitate, între prieteni și prietene cu reacții imprevizibile, dar care îi reproșează ei comportamentele, în compania câte unui bărbat ce se rezervă evaziv, între sclavi ai unor ticuri existențiale, eroina notează recoltele zilelor, cu observații ce se transformă în maxime, aforisme ale înțelepciunii scump și inutil plătite. Dar unde este adevărul? Mergând mai departe, o voce secundară dă cuvânt celor care au lovit-o prin grosolănie, indiferență, insensibilitate
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
versului românesc,/ Vreau să-ți spun un adevăr/ Despre ceea ce gândesc." etc.) Și nu e de mirare că elevii "creează" în acest mod, cînd textele profesorilor sînt și ele pline de versuri de aleasă simțire, Luceafăr, nepereche și toate exasperantele ticuri didactice devenite reflex condiționat. Între penele ARIPILOR (senzația la lectură este chiar că, de pe vremea scrisului cu pana, limba didactică și-a păstrat șabloanele), am găsit și un interviu luat de învățătoarea Elena Marin președintelui Academiei Române, Eugen Simion. Întrebat despre
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
vizează cu precădere porțiunile de umbră ale frămîntatului relief ce ni-l oferă actualitatea. Bunăoară Dumitru }epeneag deploră indiferența scriitorului român față de promovarea literaturii autohtone în străinătate. Ar fi la mijloc "o tactică eminamente feminină", de o vinovată pasivitate, un "tic mioritic". "În timpul lui Ceaușescu, existau două categorii privilegiate (din punctul de vedere al publicării în străinătate): disidenții (în frunte cu Goma) și cuminții regimului (Zaharia Stancu, }oiu și alții). Nici Goma, nici }oiu nu mai publică decît, cu chiu cu
Seductia dialogulu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8887_a_10212]
-
în sensul ei propriu și-o vom include într-un lapidar who's who al epocii. Care e - de fapt - tehnica subtilă a Ioanei Pârvulescu și de ce trebuie ea corect decriptată? Primul pas e cel al documentării atente. Personaje, gesturi, ticuri sunt înregistrate laolaltă și sistematizate atent. Apoi în jurul acestora se naște povestea, ficțiunea - speculativă sau nu - cu concluziile date pe mâna cititorului. Așa aflăm, bunăoară, că Răcnetul Carpaților avea drept corespondent real o Trompetă a Carpaților condusă de Bolliac, iar
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
în scenă de către Gervasi. Rezultatul frumos cartonat este modest și convențional, impulsul explicativ face din film o lecție pentru școlari astuțioși. Remarcabil însă efortul lui Anthony Hopkins, care-l interpretează pe Hitchcock, de a da viață unui personaj prin gesticulație, ticuri, manieră, expresivitate lingvistică etc. Hitchcock-ul interpretat de el articulează cuvintele ca în fața unui logoped, ele primesc forma buzelor, în timp ce restul chipului rămâne litificat precum o mască. E ca și cum Hopkins ar sculpta sunetul care trebuie să primească inflexiunea potrivită prețiozității vocabularului
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]