541,899 matches
-
pe un ring de box a fost prezentată cea mai mare carte din lume - un album intitulat Goat editat în 10 mii de exemplare, conținînd peste 3000 de fotografii ale lui Muhammad Ali, considerat cel mai mare boxer al tuturor timpurilor. În vîrstă de 61 de ani, bolnav de Parkinson, el a fost prezent la această premieră absolută, ovaționat de sutele de admiratori. În spațiul rezervat presei, o splendidă expoziție de fotografii refăcea în contemporaneitate istoricul voiaj al lui Marco Polo
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
lucru. Toate aceste evenimente ieșite din comun i-au determinat pe organizatori să afirme, după ce Tîrgul și-a închis porțile, că actuala ediție, a 55-a, ar fi „impulsionat”, ar fi împrospătat tradițiile... Așa să fie... însă - încotro? Încă din timpul desfășurării celui mai mare eveniment promoțional de carte din lume (cum este considerat Tîrgul de la Frankfurt), experții deplîngeau trivializarea, propensiunea spre facil și vulgar a literaturii, comercializarea excesivă a fenomenului literar și transformarea întregului program într-un show. Iată și
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
eroii unor scandaluri. La aceasta se adaugă faptul că ei înșiși împărtășesc convingeri politice extremiste sau sunt vinovați de comiterea unor fapte penale. Din noua generație face parte și Vladimir Makanin al cărui roman intitulat Underground sau Un erou al timpului nostru a stîrnit aprecierile unanime ale criticii. Se conturează o tendință nabokoviană și în scrierile unor autori care au transformat emigrația în diasporă. Între aceștia figurează Vladimir Kraminer, al cărui ultim roman tradus în germană - Propria mea carte a junglei
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
Cornel Munteanu Catedra de Română din Budapesta Una din cele mai durabile în timp instituții de învățământ superior în limba română din afara României, Catedra de Filologie Română a Universității ELTE din Budapesta a depășit, iată, pragul a 140 de ani de existență și dăinuire culturală. Momentul de la 1863, când Alexandru Roman își rostea misionar
Moment aniversar (1863-2003) by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/13444_a_14769]
-
după zece ani, în 1872, ca urmare a bunei prestații în calitatea de dascăl, să primească titulatura de profesor ordinar. Era o recunoaștere oficială și publică a rolului său de întemeietor și mentor de conștiințe. Catedra a devenit, în scurt timp, punctul de întâlniri spirituale între studenții români de la celelalte facultăți, Drept, Economie, Teologie, Filosofie, prin activitatea Societății de lectură și a unor programe culturale vestite în epocă, precum balurile anuale ori semestriale ale tinerimii române. Fostul elev al lui Alexandru
Moment aniversar (1863-2003) by Cornel Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/13444_a_14769]
-
memoriei, fac parte din intenția programatică a memorialistului: „Un incident mărunt menținut în prim-planul memoriei ia adeseori proporțiile unui cataclism. Văzute prin luneta întoarsă a anilor scurși, din întîmplări zguduitoare la vremea lor nu rămîn adesea decît amintiri incerte. Timpul este un concept flexibil, dar distanța produce și ea schimbări de optică. O scriere memorialistică este de asemenea intens subiectivă. Perspectiva ierarhizează și nu de puține ori distorsionează profilul evenimentelor. Pînă la urmă, biograful are libertatea și, îndrăznesc să spun
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
de filozofie. Încă mulți alții. Printre ei, reprezentanți ai securității, procuraturii și comisariatelor militare” (p. 106). Corect cu sine însuși și cu cititorii săi, autorul nu îi uită nici pe cei care l-au ajutat în perioada respectivă chiar dacă, în timp, reputația unora dintre ei nu a rămas fără pată. Un astfel de exemplu este Tudor Bugnaru, fost decan al Facultății de filozofie, cel care, la un moment dat, a refuzat să dea curs solicitării de exmatriculare a studentului Eretescu. Ulterior
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
ar putea face invidioși pe foștii agenți ai KGB sau ai Securității. Relevant este, în acest sens, modul în care a fost urmărit și șicanat vreme de mai bine de zece ani senatorul Albert Gore, tatăl fostului vicepreședinte american din timpul administrației Clinton. Tot la secțiunea americană autorul face și unele supoziții privind asasinarea savantului de origine română Ioan Petru Culianu, pe care o asociază unei alte crime ce avusese loc cîțiva ani înainte la Montreal: cea a editorului ziarului „Tricolorul
Șansa nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13452_a_14777]
-
cîte un scurt răgaz. Atunci privesc în urmă. Cu mîndrie, cu furie, cu neputință, cu lacrimi în suflet, cu exuberanță, cu aripi, cu deznădejde. Cu speranță?! Poate. Citesc însemnări mai ample sau lapidare ce s-au adunat de-a lungul timpului în zeci de carnețele. Viața mea stă stivuită în pagini peste pagini. Greutatea amintirilor nu-mi deformează bloc-notes-urile. Doar sufletul. Comentarii nostime sau cinice. Care nasc altele și altele, stări, refugii, disperări. Așa că-l înțeleg pe Krapp în exercițiul lui
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
Există o asemenea rigoare în textele acestui scriitor, în indicațiile cu care își însoțește replicile, încît îndoielile și relativismul nu și-ar găsi locul. Și totuși. Krapp este și personajul pe care îl joacă Marcel Iureș, nu de foarte mult timp, la Teatrul Act, în regia lui Alexandru Dabija. Și este pentru prima oară cînd abordează monodrama, în puritatea acestei specii atît de specială pentru orice actor de talie. Sigur că drumul pînă aici a fost pregătit pas cu pas, ca
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
personaj și se întregesc în tot ce ține de uman, zi și noapte. Sau invers. Asta nu se mai întîmplă des. Teatrul nu mai este pentru mulți ca un mod de a fi sau însăși rațiunea existenței. Nu mai există timp, stare și interes pentru astfel de întîlniri artistice, umane, spirituale. Cu împliniri și neîmpliniri. Repetițiile, ca și viața, sînt expediate. Nu generalizez, desigur. Teatrul Act este un spațiu al artei în care întîlnirile sînt posibile. Acolo poți coborî într-o
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
oglindire, e un alt fel de scufundare în lumile și în conflictele propriului eu. E un alt mod de a juca teatru. E un alt mod de a te confrunta direct, la vedere, cu eurile personajului tău. Sînt ritmuri diferite, timpi diferiți, este un “atunci” și un “acum”, este o cascadă de cuvinte și de impresii “atunci” și o sărăcie teribilă de nuanțe și de reacții “acum”. Mi s-a părut că și traducătorul, Bogdan Budeș, a simțit exact toate acestea
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
reușit să accentueze în traducerea piesei opozițiile dinamic/devitalizat și ritmurile frazelor ce derivă de aici. E o încercare deloc simplă. Și pentru actor, și pentru regizor, și pentru spectatori. Textul pare să aibă o structură laxă și, în același timp, indicațiile și notele autorului trasează un drum dificil, riguros, definind o altă manieră de a simți o replică, o poveste, de a structura tensiunea și emoția dinăuntru personajului. Și toate astea la vedere, în timpul real în care se întîmplă un
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
viață, sărăcuța fiind căzută în fund după mine - las’ că am cea mai grea servietă din Sud-Estul Europei-, întovărășit de țuțeri, reporteri, partizani ai originalelor mele opinii. Depășind meschina sută de ani, voi trăi, totuși, cea mai mare parte a timpului în scumpa noastră republică, redevenită socialistă, România fiind mai departe guvernată de un puternic partid majoritar cu bune note în NATO și U. E. Tensionatele raporturi, mirosind a război, dintre acestea ne vor găsi situați cu cea mai vie adeziune de
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
acest fapt chiar pe autorul însuși, pictura lui Șerban Foarță este o componentă a spațiului central-european, a acelui spațiu cultural în care contradicția este o condiție a supraviețuirii și identitatea difuză un echivalent al existenței. Sensibile și glaciale în același timp, lucrate în amănunt și stăpînite în ansamblu, violente și tandre în egală măsură, exacte pe spații mici și misterioase prin întreaga lor atmosferă, Cromografiile ar putea anunța un poet de un extrem rafinament și cu o enormă conștiință a creației
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
care acestea se adăpostesc pline de sfială. Coborît astfel din Materie, așa cum bizarul personaj al lui Urmuz cobora tacticos din maimuță, și înfruptîndu-se visător din deliciile dumnezeiești ale Substanței, Poetul suportă revelația magmei, a lumii casante și onctuoase în același timp, a luminii întrupate în corpuscul și undă (tertium datur est!), a orgasmului retinian și a urletului contiguu, adică revelația Culorii, a tonului, a pigmentului. Și atunci, ca într-un profund ceremonial mistico-alchimic, esența se mișcă, se petrece o tainică transmutație
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
trei poezii sunt: Ai noștri tineri, Criticilor mei și Lacul. O altă poezie eminesciană tradusă de Ge Baoquan este Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, publicată în august 1959 în revista „Literatura universală” (continuatoarea revistei „Traduceri”). După aceea, însă, timp de două decenii, nici el, nici alți traducători chinezi n-au putut continua opera de traducere în limba chineză, întrucât China aproape și-a închis porțile în domeniul relațiilor culturale cu străinătatea și a intrat, din vara anului 1966, în
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
și a intrat, din vara anului 1966, în perioada „revoluției culturale”. Deși pe la mijlocul deceniului al VIII-lea, favorizate de relațiile politice speciale dintre China și România, au fost editate în limba chineză cărți de istorie și geografie a României, totuși, timp de mai bine de zece ani, nu s-a tradus și tipărit nici o carte de beletristică română. După ieșirea din această perioadă de barbarie culturală, China a pășit pe un drum de dezvoltare generală rapidă, caracterizată prin deschidere și reformă
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
traducători precum și cu prietenii români. Este de regretat că această primă ediție chineză a operei lui Eminescu a avut un tiraj de numai 6.500 de exemplare, puține în comparație cu alte cărți de pe vremea aceea, și s-a epuizat într-un timp scurt. Cartea rămâne mulți ani sursă principală de selecții pentru antologii de literatură universală. Eminescu, apreciat drept cel mai reprezentativ liric român, este inclus în mod firesc în diverse antologii de poeți universali editate în China timp de două decenii
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
epuizat într-un timp scurt. Cartea rămâne mulți ani sursă principală de selecții pentru antologii de literatură universală. Eminescu, apreciat drept cel mai reprezentativ liric român, este inclus în mod firesc în diverse antologii de poeți universali editate în China timp de două decenii. Prezentările și comentariile despre Eminescu le întâlnim mai ales în enciclopedii, dicționare și istorii literare. Între primele texte trebuie amintită prezentarea făcută de Wang Mingsheng, în Scriitori străini, biografii (Editura Academiei Științelor Sociale din China, 1979). În
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
Dar, în condițiile economiei de piață, fără comenzi profitabile solide sau un sprijin material substanțial acordat, adesea un proiect, oricât de atrăgător, se duce greu la bun sfârșit. Asta a fost și soarta manuscriselor profesorului Feng care au zăcut ignorate timp de aproape 20 de ani. O oportunitate pentru reeditarea operei eminesciene în limba chineză s-a ivit în urma vizitei în România și în Republica Moldova, la începutul verii anului 2002, a delegației scriitorilor chinezi condusă de domnul Danzeng (transcris și „Tensing
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
îl compune Bucureștii mahalalelor. Cartea se deschide cu un text oarecum programatic al editurii, o scurtă prezentare a felului în care studiul acesta ajunge în fața cititorului, și care așază polemic miza cărții: distanțarea față de imaginea-clișeu a Bucureștiului idilic, construită în timp de scrieri și albume nostalgice. Din trecutul Capitalei, volumul selectează în principiu partea neagră, maladivă, secvențe ce au atras mai puțin sau chiar deloc interesul istoricilor și care alcătuiesc o poveste deloc plăcută. Nu știu însă dacă imaginea neagră a
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
apărută după primul război mondial, care, paradoxal, a ajuns să capete astăzi statutul de zonă rezidențială. Dar spiritul periferic e pretutindeni, mai mereu stăpîn. E cît se poate de vizibil și în centru, singura parte a orașului care, pentru scurt timp, între 1920 și 1940, reușește să se sustragă atmosferei de margine. Bucureștiul, spune Adrian Majuru, e o iluzie de oraș: Capitala „nu a reușit să se descotorosească de amprenta unei adunături de sate transformate în aparente periferii ale unui tîrg
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
care superstițiile rurale despre calici și mișei capătă o formulă de mahala. Există, de altfel, o teză secundară a cărții care afirmă tocmai acest fapt, transferul unui model mental dinspre rural spre urban: „Toate tîrgurile valahe, Bucureștiul îndeosebi, devenite cu timpul orășele care au abordat la iuțeală modelul citadin european, au fost hrănite demografic cu țărani liberi, mai ales clăcași. Aceștia, în ciuda deceniilor petrecute în periferiile Bucureștilor, nu s-au desprins mintal și comportamental de satul de baștină. Prima generație de
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
minoritar, în timp ce a-normalul, vizibil peste tot, s-a impus, fără să întimpine prea mare rezistență. Adevărul e, poate, ceva mai nuanțat. Din cenușiul istoriei cartea distilează doar negrul, așa cum alte cărți distilează doar albul. Defect și calitate în același timp. Din nou despre Nichita Colecția „Canon” a Editurii Aula s-a îmbogățit recent, sub semnătura lui Vasile Spiridon, cu Nichita Stănescu, monografie, antologie comentată, (dosar de) receptare critică. Încercând să surprindă fizionomia spirituală a poetului și treptele devenirii sale încă
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]