2,141 matches
-
dezvolta industria textilă, care oferea țesături de fabrică. Nu mai era necesară migala femeilor. Pe de altă parte, bărbații au început să lucreze în unități industriale din oraș, așa încât portul vechi, țărănesc nu li se mai potrivea. Mai era și tirania modei, care răsturna totul în îmbrăcămintea femeilor. Astăzi nu mai vezi pe nimeni îmbrăcat în costum național. Singura ocazie sunt serbările școlare, când elevii îmbracă costumele păstrate de la străbunii lor. În rest și provițenii, ca de altfel toți cei din
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
constă numai în modul de abordare. Tzvetan Todorov, de exemplu, vede și el literatura în mare primejdie din aceleași motive la care mai adaugă și alte aspecte. El pune în discuție și metodele criticii literare care au influențat cursul literaturii, tirania teoriei literare și nu în ultimul rând modalitatea de predare a literaturii în școală, care are un impact major asupra ideii de literatură. Cât despre pozițiile ideologice dominante în viața intelectuală din ultima jumătate de secol, Todorov identifică trei puteri
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Have Been Unfortunate în the Realm of England (....), o colecție de monologuri în versuri atribuite unor personaje legendare din istoria Angliei. Autorul a folosit ca model The Fall of Princes (1494). Lucrarea intenționa să avertizeze conducătorii și supușii de pericolul tiraniei și rebeliunii. 1561 Se publică prima tragedie engleză ce respectă unitățile clasice: Gorboduc, or Ferrex and Porrex de Thomas Sackville și Thomas Norton. Fără a fi devenit o sursă pentru Shakespeare, lucrarea susține esențialmente aceleași idei morale și politice. 1565
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
roman - autorul înfățișează descompunerea unei familii din burghezia rurală, dovedind influența exercitată asupra sa de creația lui Maxim Gorki. Împotriva «stăpânului» casei, numit impersonal «ăla0╗, de care tremură întreaga familie, se ridică fiul său mai mare, Paraschiv Moromete (...). Faptul că tirania chiaburului Moromete nu mai poate fi suportată nici chiar de fiul său, este edificator pentru chipul moral al chiaburului (...). Valoarea schițelor și nuvelelor apărute între anii 1941-1947 și cuprinse în volumul Întâlnirea din Pământuri constă tocmai în măsura în care acestea oglindesc realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că democrația este o modalitate mai bună de a guverna statul decît oricare alternativă nedemocratică? Voi enumera motivele. În comparație cu oricare alternativă posibilă, democrația are cel puțin zece avantaje. (fig.5) Figura 5. De ce democrația? Democrația produce consecințe dezirabile: 1. Evitarea tiraniei 2. Drepturi esențiale 3. Libertate generală 4. Autodeterminare 5. Autonomie morală 6. Dezvoltare umană 7. Protejarea intereselor personale esențiale 8. Egalitatea politică În plus, democrațiile moderne generează: 9. Atitudine favorabilă păcii 10. Prosperitate 1. Democrația ajută la prevenirea guvernării de către
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
aspect standard al guvernămîntului democratic. 2 Numai puțin!, ați putea spune. Oare nu pot guvernămintele democratice să defavorizeze și o minoritate de cetățeni care posedă drepturi de vot, dar care sînt depășiți de majorități? Oare nu este acesta înțelesul sintagmei "tiranie a majorității"? Aș fi dorit ca răspunsul să fie simplu. Dar vai!, este mult mai complicat decît ați putea bănui. Apar complicații din cauza faptului că practic fiecare lege sau politică publică, adoptată fie de o majoritate democratică, o minoritate oligarhică
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
la convenția verbală. Autorul în primul rând romancierul Desperado e cât se poate de conștient că, dacă se năștea un al doilea Joyce, romanul ar fi fost ras de pe fața pământului. Nici poezia n-a dus-o mai bine sub tirania lui T.S. Eliot, dar poezia nu e în primul rând narațiune (deși Moderniștii așa o concep, doar că în maniera lor eliptică și care ar putea păcăli pe mulți), deci Eliot e mai bine tolerat. Din nevoia imperioasă de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să participăm, altfel n-am citi). Vorbele aveau la Moderniști o putere esențială de a comunica altfel decât discursul basmului. Accentul cădea mai mult pe cuvânt decât pe frază. Pe de altă parte, internetul de azi e în fond tot tirania cuvântului. Moderniștii au sfidat un discurs coerent ce se întindea pe nouăsprezece veacuri, fragmentându-l, operând o revoluție în sânul lui. Trans-romanul neagă convenția / coerența însăși. Dar cum am putea să nu știm că orice lucru devine convenție și că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Intriga (în oricare din genurile literare, cu precădere, însă, în roman). Autorul Desperado revine la poveste, la acțiune ca loc de interes, la suspans. După ce autori ca Joyce și Virginia Woolf au înnecat proza în lirism și au supus-o tiraniei cuvântului, au redus acțiunea fie la aventurile cuvântului, fie la aventurile lirice ale eului care rememorează prin asocieri dictate de subconștient, vin Alasdair Gray, Kazuo Ishiguro, Julian Barnes, Graham Swift, John Fowles și mulți alții, care înțeleg primejdia de moarte
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
gândurile de legătură, dar continua să conceapă coerent, ordonat. Un Desperado nu mai are noțiunea de ordine. Lectorul nu se mai hrănește cu o gândire planificată. Literatura Desperado se refuză bucuriei de a descoperi logica întregului. Autorul Desperado nu acceptă tirania logicului, el trăiește în alogic. Paul Valéry exclama, "Un obstacol este un soare!" Autorul Desperado face un astfel de soare, de bucurie a creației din demolarea tuturor convențiilor cunoscute. Romanul distruge happy end-ul, romanțiozitatea, perceperea afectivă a istorisirii, chiar
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
minte, de la roman la poezie, dramă, critică literară, psihologie, în aceeași operă. Așa se nasc romanele poetice ale Virginiei Woolf, care însă nu sunt cel mai bun exemplu al refuzului, deși Woolf e teoreticiana acestui refuz; romanele ei nu scapă tiraniei convenției anterioare. Odată ce terminăm de citit unul dintre ele, episoadele lui sofisticat amalgamate se rearanjează în mintea lectorului tocmai după cele două principii pe care Woolf le detestă: cronologie și intrigă amoroasă. Cei care evadează din convenție și realmente dau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care le-a frecventat cu mama sa și unde reușea să stârnească curiozitate și admirație din partea celor veniți să se întrețină prin conversații. Fermecătoarea Ninon nu și-a legat viața de un soț oficial, căsătoria fiind, în concepția ei, o tiranie, și a avut mai mulți amanți dintre oamenii influenți ai vremii printre care: contele de Coligny, prințul de Condé, marchizul de Villarceaux, marchizul de La Châtres, contele d'Estrées, contele de Fiesque, baronul de Bernier, fiul unui general suedez (Ninon avea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
regăsită de Diderot care preconizează folosirea ei în drama burgheză. De o utilizare dificilă, de fapt ea nu este decât rareori adoptată. Să cităm totuși două excepții importante: Musset, în Lorenzaccio, când vrea să redea efervescența politică a Veneției sub tirania lui Alexandru de Medicis, plasează, în diverse colțuri ale scenei, grupuri diferite pe care spectatorul le aude alternativ. Genet procedează la fel în Paravanele (Les Paravents), când vrea să arate efectele revoluției în tabere opuse. Dar este pus în situația
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
stării create, datorită unei exaltări provocate, în anumite ceremonii, ritualurile inițiatice mai exact, cu ocazia Misterelor din Eleusis sau a Misterelor Orfice. Platon înțelege termenul în a doua accepțiune, definind catharsisul drept starea de liniștire a sufletului care, eliberat de tirania corpului și de dorințele sale, se apropie de Bine. "Dar catarsisul nu este chiar ceea ce spune un text de odinioară, separarea pe cât posibil a sufletului de corp, obișnuindu-l să se ghemuiască în el însuși, separat complet de toate părțile
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ar fi destul să mă facă să pierd dorința de a lucra vreodată la poezia scenică chiar dacă aș avea o puternică înclinație. Și în această privință limba noastră se poate declara mai nefericită decât altele, fiind obligată, în afara versului, la tirania rimei, care înlătură teatrului orice verosimil și orice credit celor care aduc acolo vreo scânteie de judecată." Limbaj al convenției, versul este, după părerea lui, de evitat pe scenă. El îi citează ca modele pe autorii dramatici italieni sau spanioli
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asta, regalitatea absolută a lui Ludovic XV. Louis-Sébastien Mercier, care va ședea, douăzeci de ani mai târziu, la Convenție, alături de Girondini, atacă indirect monarhia de drept divin în Moartea lui Ludovic XI (La Mort de Louis XI) în care critică tirania acestui rege irascibil și perfid. Scriind în 1772, la două sute de ani după Noaptea Sfântului Bartolomeu, Jean Hennuyer, episcop de Lisieux (Jean Hennuyer, évêque de Lisieux), piesă despre masacrarea protestanților, el condamnă fanatismul timpului său, al cărui martor fusese, zece
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tot atât de riguros cum ar fi făcut-o dacă ar fi fost cerute de prezența corului, la care totuși renunțaseră complet. Însă au întâlnit numeroase dificultăți, și chiar situații imposibile: atunci au imaginat o ieșire din impas pentru a se sustrage tiraniei acestor reguli, al căror jug nu aveau curajul să-l scuture. În locul unui loc unic, ei au introdus un loc nedeterminat, putând fi când aici, când acolo. Era suficient ca aceste locuri să nu fie prea îndepărtate unele de altele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vrea să-l omoare pe tiran pentru a instaura republica. I se întâmplă chiar să introducă scene care nu au un raport direct cu una din cele trei intrigi, și care sunt destinate numai să arate în același timp că tirania lui Alexandru este insuportabilă tuturor, dar că nimeni la Florența nu este cu adevărat hotărât să acționeze. De exemplu, el ne face să asistăm la conversația unui argintar cu un negustor de mătăsuri, la cea a unor burghezi ce deplâng
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în scenă este cvasi coregrafică, fiindcă deplasările sale, calculate, scandate de muzică, subliniate de lumină, capătă o înaltă semnificație simbolică. "Regizorii noștri au sacrificat, de mult timp, aparența corporală și vie a actorului ficțiunilor moarte ale picturii. Sub o asemenea tiranie, este evident că trupul uman nu și-a putut dezvolta normal mijloacele de expresie."10 Appia stabilește o ierarhie între cele trei materiale de care dispun decoratorii, pânzele pictate, practicabilele ce permit plantarea decorului, și lumina, element căruia celelalte două
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
devenind, prin intermediul reprezentării tragice (subcapitolul 2.3e), un fel de exorcism pentru canalizarea și proiectarea În exterior, Într-o lume și Într-un timp foarte diferite, a eventualelor crize de ordin socio-politic. Odată cu democrațiile, mitul devine instrumentul pentru exorcizarea spectrului tiraniei, născută dintr-un dezechilibru economic ce atinsese familiile aristocratice În cursul epocii arhaice, și pentru Îndepărtarea tocmai a modelelor eroice propuse de aceasta, Într-o vădită contradicție cu modelul pe care eroul și-l asuma În cetate. 2. EPOCA POLISULUITC
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cetatea Îi respingea pe ei. Onomakritos, care, probabil, a alcătuit un prim corpus al „literaturii orfice”, a fost Îndepărtat din Atenaxe "Atena" fiindcă a falsificat oracolele lui Musaeusxe "Musaeus". La rândul său, Pitagora a părăsit insula Samos fiindcă refuza tirania lui Polycrates, iar la Crotona răscoala lui Kylon și a lui Onatas a nimicit orice Încercare de constituire a unui stat bazat pe canonul pitagoreic. În concluzie, cu excepția pitagoreicilor, cultura greacă oficială dă dovadă de un anumit scepticism În privința acestor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
am promis și din ce se așteaptă de la mine să fac, el transformă ratarea într-un act de pudoare tardiv și își dobândește față de ceilalți libertatea, ca libertate sfidătoare, care contrariază. În acest refuz al oricărei demonstrații, el iese de sub tirania celorlalți și se întoarce la sine, se desface din pactul promisiunilor și așteptărilor străine și, singur cu el, așază dialogul cu limitele proprii în modestia altui început. Bovarismul se naște pe drumul aparent onorabil al insatisfacției resimțite în fața limitelor proprii
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
plece de la putere! O mulțime imensă s-a adunat în jurul statuii lui Mihai Viteazul strigînd un singur nume, cel al lui Maniu: "La luptă! Îl vrem pe Maniu!" Marele cotidian "Universul" a publicat un editorial fulminant despre "zece ani de tiranie sub care tînăra generație naționalistă a fost ucisă mișelește și au fost delapidate miliarde sub pretextul reînarmării". Faptul că cenzura a permis tipărirea acestui articol făcea din el o chemare fățișă la revoltă. Deși starea de spirit era revoluționară, nimeni
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dinainte de Primul Război Mondial. Nu se acordă nici o atenție aspirațiilor naționale ale sîrbilor, fie ele juste sau nu. Autorului acestei cărți îi sună mai veridic inscripția de pe frontispiciul Muzeului Gavrilo Princip [de la Sarajevo]: "[Împușcăturile] ... au constituit un protest violent împotriva tiraniei și au exprimat aspirația de secole la libertate a unui popor... " 12 R. L. Wolf, The Second Bulgarian Empire: Its Origins and History to 1204, în "Speculum" Cambridge, Mass., aprilie 1949, vol. XXIV, nr. 2, p. 175 13 Atunci cînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
s-a simțit stînjenit de răspunsurile ambigue. Vezi Americani și români din America, pp. 314-315. Poate că îl citise pe Marchizul de Custine, care spunea că "a minți în litera legii este mai revoltător decît să proclami cea mai fățișă tiranie" 106 Octavian Goga, Mustul care fierbe, București, 1925, pp. 44-45 107 Heinen, op. cit., p. 99 108 "Neamul românesc", 20 martie 1929 109 În cadrul corespondenței lui Iorga din această perioadă se află și o carte poștală insipidă trimisă de studenți "fostului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]