2,401 matches
-
calamități - război, foamete și ciumă - pricinuite la acea vreme de turci (1737 - 1739). Monumentul este confecționat din gresie și are o valoare artistică deosebită, fiind creat la Viena, în stil baroc, și adus la Timișoara pe calea apei, pe Dunăre, Tisa și pe canalul Bega. Statuia a fost restaurată recent cu sprijin german și austriac.
Coloana Ciumei din Timișoara () [Corola-website/Science/308812_a_310141]
-
de crescători de animale. Lemnele erau tăiate de sus cu topoarele, „corhănite” pe jgheaburi cu apă la vale, adunate în stăvilare la Măcârlău și Făina, iar de aici, formate în plute, erau duse pe apa Vaserului și mai departe pe Tisa. Multe din obiceiurile coloniștilor țipțeri au fost preluate și de români. La pădure se lucra toată săptămâna, numai sâmbăta se cobora la vale, uneori pentru cei ce locuiau departe, perioada de lucru se prelungea la 2-3 luni. Butinarii (lucrătorii forestieri
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
cristalin. Masivul principal îl formează Vârful Toroiaga (1930 m), prelungit în est cu Piciorul Caprei (1804 m) și în nord cu Vârful Țiganului (1736 m). Râul Vișeu își are izvorul sub pasul Prislop, la 1414m altitudine și se varsă în Tisa lângă localitatea Valea Vișeului la circa 330 m altitudine. Drenează un bazin hidrografic cu o suprafață de 1606 km 2 , desfășurat între Munții Maramureșului în est și Munții Rodnei în sud. Vișeul are o lungime de 80km și până la Borșa-Moisei
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
iarna în jnepenișuri și pătrunde în molid în căutarea hranei. În Munții Maramureșului sunt doar câteva exemplare, la fel ca și marmota de munte, fiind repopulată începând cu anul 1965. Arifauna alpină este reprezentată prin acvila de stâncă (Aquila cheysaetas), tisa alpină (Anthus apinoletta), brumărița (Prunella collaris), rața sulițar (Anas acuta). Dintre reptile, vipera comună (Vipera berus) și șopârla de munte (Lacecta vivipara) sunt prezente în zonele cu stânci calcaroase. În pajiște e prezentă broasca roșie de munte (Rona tempozozia). Trebuie
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
sunt principala axă de circulație maramureșeană, fiind mărginită la est de treapta unor munți de mică înălțime, care formează bordura marilor înălțimi ale Munților Maramureșului. La est culoarul este dominat de culmea Vișeului, iar în apropiere de vărsarea Vișeului în Tisa, valea se îngustează în defileu. Un obiectiv natural de mare valoare îl reprezintă Valea Vaserului, care izvorăște din Muntele Ignătescu. Aceasta are un mare potențial oferind componentele esențiale ale ambianței umane: peisaj, pământ, aer, apă, dar mai ales omenie. Orașul
Vișeu de Sus () [Corola-website/Science/297021_a_298350]
-
Tir, care încă mai are aspectul unei grădini botanice, prin varietatea speciilor de arbori. Aici se găsesc: „arborele pagodelor, castanul comestibil, varietăți de stejar și pin, maclura originară din preeria americană, smochinul, magnolia, arborele-mamut originar din California, abanosul, rarități de tisa, tuia, alunul turcesc... Poziția încântătoare a Oraviței cu păduri bogate, cu stânci pleșuve, cu ape limpezi, l-a determinat pe Iosif Vulcan să-i cânte frumusețea în versurile publicate în "Familia (revistă)" nr. 38 din 11 octombrie 1874 Prima atestare
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
peste 100 de formațiuni tribale și gentilice ale tracilor, triburile dacilor și geților erau cele mai mari și cele mai puternice. Ocupau teritoriul cuprins între Munții Balcani (Haemus) și Munții Slovaciei, și de la litoralul apusean al Mării Negre până dincolo de bazinul Tisei, adică până la Bazinul Panonic. Triburile denumite "dacice" locuiau pe teritoriul actualei Transilvanii, - Bazinul Carpatic -, și al Banatului, iar ale "geților" în câmpia Dunării (inclusiv în sudul fluviului), în Moldova și Dobrogea de azi. Una și aceeași populație geto-dacă apare la
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
fugit în Moesia, pe Dunărea mijlocie, și în nordul Mării Negre. Hunii stabiliți în Moesia au mai continuat să jefuiască până când au dispărut din istorie, ultima dată fiind menționați în timpul domniei împăratului Zenon. Ostrogoții s-au stabilit în Pannonia, gepizii pe Tisa și în Transilvania de azi, herulii în Slovacia de azi că foederati, scirii între Dunăre și Tisa, rugii în Austria de azi. Chiar dacă pericolul hunic dispăruse, românii nu au putut evita jefuirea Romei de către vandali în 455. În 454 din
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
să jefuiască până când au dispărut din istorie, ultima dată fiind menționați în timpul domniei împăratului Zenon. Ostrogoții s-au stabilit în Pannonia, gepizii pe Tisa și în Transilvania de azi, herulii în Slovacia de azi că foederati, scirii între Dunăre și Tisa, rugii în Austria de azi. Chiar dacă pericolul hunic dispăruse, românii nu au putut evita jefuirea Romei de către vandali în 455. În 454 din ordinul împăratului Valentinian al III-lea, "ultimul român", Flavius Aetius este asasinat. [[Fișier:Alani-map.jpg|thumb|right
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
mai scurtă decât cea standard: "süttem" vs. "sütöttem" „am fript”. În domeniul sintaxei, în această regiune se observă unele dezacorduri: Grupurile de dialecte din regiunea Tisa-Criș sunt cel din județul Hajdú-Bihar, cel din zona centrală a regiunii de la est de Tisa și cel din vestul Țării Călatei (România). În pronunțare îi sunt caracteristice următoarele diferențe față de limba standard: În domeniul verbului sunt de remarcat unele particularități: Geografic aceasta este zona cursului superior al Tisei, inclusiv regiunea Transcarpatia din Ucraina, cuprinzând și
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
zona centrală a regiunii de la est de Tisa și cel din vestul Țării Călatei (România). În pronunțare îi sunt caracteristice următoarele diferențe față de limba standard: În domeniul verbului sunt de remarcat unele particularități: Geografic aceasta este zona cursului superior al Tisei, inclusiv regiunea Transcarpatia din Ucraina, cuprinzând și nord-vestul României, iar grupurile de aici sunt cel al dialectelor din județul Szabolcs-Szatmár-Bereg, cel al dialectelor dintre orașele Muncaci și Hust și cel al dialectelor din zona orașului Ujhorod, împreună cu cele din zona
Dialectele limbii maghiare () [Corola-website/Science/305067_a_306396]
-
importantă destinație artistică: Situat în partea de Nord a Carpaților Orientali, care sunt marcați de masivul Rodna, Carpații Vulcani de Nord și respectiv munții Maramureșului. Limita de nord a zonei se suprapune pe granița cu Ucraina, granița marcată cu răul Tisa începând de la satul Piatra până la vărsarea Vișeului în Tisa. Granița se continuă pe cumpăna apelor din Munții Maramureșului până dincolo de Izvorul Cățelu. Spre vest Maramureșul se învecinează cu Bucovina, la sud cu județul Bistrița Năsăud pe Bistrița Aurie, urcă în
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
Carpaților Orientali, care sunt marcați de masivul Rodna, Carpații Vulcani de Nord și respectiv munții Maramureșului. Limita de nord a zonei se suprapune pe granița cu Ucraina, granița marcată cu răul Tisa începând de la satul Piatra până la vărsarea Vișeului în Tisa. Granița se continuă pe cumpăna apelor din Munții Maramureșului până dincolo de Izvorul Cățelu. Spre vest Maramureșul se învecinează cu Bucovina, la sud cu județul Bistrița Năsăud pe Bistrița Aurie, urcă în Pasul Prislop și în continuare pe cumpăna apelor, peste
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
La începutul secolului al XVIII-lea, orașul Timișoara avea 600-700 de locuitori, din care 446 erau sârbi, 144 evrei și 35 armeni. În 1720, populația orașului Arad cuprindea 177 familii românești, 162 sârbești și 35 maghiare. După ce secțiunea frontierei militare Tisa - Mureș a fost desființată, foarte mulți sârbi din Pomorišje au părăsit regiunea și au emigrat în Imperiul Rus (în principal în Nova Serbia și Slavo-Serbia) în 1752. După semnarea Tratatului de la Versailles (1919), care a definitivat granița dintre Regatul României
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
timp de 12 zile marșuri forțate cu etape mari de 50 de km, uneori atingând chiar și 80 de km, răsturnând toate recordurile în această direcție. Fără nici o zi de repaus, în 15 octombrie 1944, Corpul 4 Armată a trecut Tisa, intervenind imediat în luptă, atacând un inamic puternic organizat. Pentru strălucitele fapte de arme, acesta a fost citat prin ordin de zi pe Armata 1 de comandantul acesteia, generalul de corp de armată Nicolae Macici. Pentru faptul că a fost
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
Donbass, bazin carbonifer din (Ucraina). Ordinea enumerării concordă cu mărimea grupurilor minoritare germane din aceste localități. În locuințele părăsite au fost mutați coloniști unguri aduși de autoritățile Ungariei în anii 1940-1944. Aceștia erau originari din regiuni situate la vest de Tisa și din sudul Slovaciei, teritoriu anexat de Ungaria (în Bihor 40.000 de familii, în Satu Mare 29.000). Odată cu reîntorcerea celor 32.000 de români expulzați din Bihorul de Nord a izbucnit un scandal, intrucât reveniții își revendicau gospodăriile confiscate
Atrocitățile Armatei Roșii () [Corola-website/Science/304849_a_306178]
-
mai 1950 și întemnițat în închisoarea de la Sighet, unde a murit în condiții de exterminare, sâmbătă 16 septembrie 1950 (după alte surse la 15 octombrie 1950, când împlinea 83 de ani.) A fost îngropat în Cimitirul Săracilor de pe malul râului Tisa, fără să i se poată identifica, până acum, mormântul.
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]
-
Bács-Bodrog, la nord cu comitatele Ciongrad ("Csongrád"), Cenad ("Csanád") și Arad și la est cu Comitatul Timiș ("Temes"). În partea de sud, acest comitat formă granița între Regatul Ungariei și Regatul Șerbiei. Fluviul Dunărea formă limită sudică a comitatului, râul Tisa ("Tisza") limită să vestică și răul Mureș ("Maros") limită să nordică. Suprafață comitatului în 1910 era de 10.042 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Torontal a fost înființat înainte de secolul XV. El a fost cucerit de Imperiul Otoman în
Comitatul Torontal () [Corola-website/Science/305622_a_306951]
-
în anul 2009). Rezervația mixtă „Ineu - Lala”, 2.568 hectare, prezintă o largă dezvoltare a reliefului glaciar (custuri, circuri glaciare, văi glaciare, morene), cuprinzând elemente ale rețelei hidrografice (cascade, lacuri glaciare) și elemente ale florei și faunei caracteristice acestor munți: tisa, zâmbrul și cocoșul de mesteacăn. Alte rezervații: Reportaje
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]
-
versanți. Este caracteristică etajarea verticală bine distinctă, respectiv între 600-800 m se așează pădurile de foioase, la 800-1600 m predomină coniferele, iar în zona crestelor peste 1600 m apare vegetația subalpină. În întinsul pădurilor de obișnuite deseori apar petece de tisă, care contituiesc specificul munților Nemira. Fauna este foarte bogată, mamiferele sunt reprezentate de tpate speciile obișnuite din Carpați. În interiorul munților Nemira nu există izvoare carbogazoase, cu atât mai bogate sunt în ape minerale zonele periferice. Băile Fortyogó - a fost o
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
apă minerală au câștigat multe premii internaționale (1881 Frankfurt, 1883 Viena, 1889 Paris, 1894 Budapesta etc.). Rezervația Naturală Izvorul Alb - se află în aproprierea drumul forestier pe valea cu același nume. Este un petec de 45,5 ha suprafață de tise Taxus baccata seculare. Parcul dendrologic Hăghiac, Dofteana - este un parc înființat în anii 20' ce cuprinde 660 de specii de arboret exotic plantat pe o suprafață de 24 ha. "Munții Nemira - Colecția munții noștri," Mihail Albotă, 1982 "Leíró szöveget írta
Munții Nemira () [Corola-website/Science/306307_a_307636]
-
și hidrocentrala electrică de pe Valea Bistriței. Un aspect specific al hidronimiei Munților Bîrgău îl constituie faptul că unele ape curgătoare poartă nume determinate de anumite caractere fizico-geografice. Circa 12 rîuri au denumiri cu semnificație fitogeografică (Valea Teiulul, Făgețelul, Siminicul, Flnațe, Tisa) sau care amintesc că își adună izvoarele din regiuni despădurite (Runcu, Izvorul Arsului, Arșița, Ciotina etc. = pîraile zonelor despădurite). Multe din apele curgătoare poartă numele masivelor din care izvorăsc (Chicera, Muntelui, Măgura, Tomnaticul etc.) sau au semnificație zoo-geografică (Ursoaia, Lupului
Munții Bârgău () [Corola-website/Science/306309_a_307638]
-
din valea Cuiejdiului prin comună Gârcina. Rezervatia forestiera Pângărați se află pe versantul stâng al pârâului Pângărați la o altitudine de 700 m, în partea nordică a satului Poiana, reprezentând o zonă cu rol de protecție pentru specii arboricole de tisa ("Taxus baccata"). Locul fosilifer Cozla se află la nivelul terminației sudice a Munților Stânișoarei pe culmea Cozla (679 m) și reprezintă o zonă de interes paleontologic situată în Oligocen pe fundul Mării Paratethys. Aici s-au descoperit depozite fosilifere de
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
munte (Ranunculus carpaticus), mierea ursului (Pulmonaria rubra), margareta (Chrysanthemum rotundifolium), omagul [Aconitum moldavicum - Aconitum lasianthum (o. galben) - Aconitum toxicum (o. vânăt)], zada (Larix decidua subsp. carpatica). Specii mai rar întâlnite sunt: bulbucii de munte (Trollius europaeus), sângele voinicului (Nigritella rubra), tisa (Taxus baccata). Se regăsește și o specie - relict terțiar: vornicerul pitic (Evonymus nanus), pe valea Tarcăului. Demne de menționat mai sunt plantele medicinale cum ar fi afinul (Vaccinium myrtillus), arnica (Arnica montana), coada șoricelului (Achillea millefolium), mușețelul (Matricaria chamomilla), pojarnița
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
de Piatra-Neamț. Aparține ctitoriilor voievodale din epoca lui Ștefan cel Mare. Lăcașul este de forma unei fortărețe cu ziduri prevăzute cu metereze și contraforturi exterioare. Turnul-clopotniță este atribuit voievodului Petru Rareș. Ușa sculptată din pridvor este realizată în lemn de tisă. "Sihihăstria Solonț" - Schitul Sihăstria Crucii este de călugăr și, se află în satul Cucuieți din comuna Solonț, județul Bacău, în nord - vestul Depresiunii Tazlău pe cursul superior al pârâului Cucuieți, la 5 km nord de satul Solonț. "Mănăstirea Stirigoi" - Este
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]