2,444 matches
-
ce înfloresc o singură dată pe an./ Frumos ești!? Te dezbraci lent, ceremonial,/ iar eu îți vopsesc trupul" etc. În ciuda acestei evidente autarhii a thanaticului, universul construit de Carmelia Leonte în Melancolia pietrei nu este însă unul gol de orice transcendență. Deși ființa poetică își conservă, tacit, conștiința Morții ca una dintre ultimele certitudini ale existenței, ea optează frecvent pentru camuflarea ei, pentru explorarea unor modalități specifice de a contrabalansa spaima de extincție. Așa cum am văzut, refugiul deloc forțat în discursul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poate ascunde suficient adevărata identitate a poeziei pe care o scrie Carmelia Leonte, începând cu Procesiunea de păpuși și terminând cu Fiul Sunetului: o poezie gravă, solemnă, intensă, implicată total în descifrarea raporturilor dintre ființă și Ființă, dintre existență și transcendență, dintre poezie și religie. Referințe critice (selectiv): Ion Holban, în "Cronica", nr. 8, august 1996; Al. Florin Țene, în "Convorbiri literare", nr. 12, decembrie 1998; Valeria Manta-Tăicuțu, în "Luceafărul", nr. 14, 12 aprilie 2006; Adrian Alui Gheorghe, în "Convorbiri literare
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ireal, dintre viață și moarte. Este vorba, firește, despre spațiul circumscris, în cheie poetică, "țării bursucilor", metaforă-simbol dominantă a textelor din prima secțiune a cărții, care iradiază întregul imaginar liric al autorului. De aici, atmosfera similifabuloasă specifică, dar și fiorul transcendenței pline, în cazul său. De aici, anxietatea difuză ori stranietatea contagioasă transmisă de poemele în care ritmurile vitaliste ale cosmosului sunt pe nesimțite anulate de meditativul greu. Astfel se întâmplă, spre exemplu, în Vânătoarea bursucilor, poem al suferinței de a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încinsă a/ purificării", ființa "pustie" a femeii adorate este încinsă, "la marginile orei", cu insomnii și "corole de spini magici" și, în general, toate "iubitele sunt turnuri de mănăstiri", poetul este dăruit de bătrânul, credinciosul corb cu "semințele mătăsoase ale/ transcendenței", un alt personaj ambiguu îi împletește "armura singurătății", gravată cu "crini dureroși", în sunet de "trâmbițe melancolice" etc. etc. Într-un mod încă și mai evident față de cărțile precedente, pe parcursul acestui op se privilegiază tratarea acelor motive lirice care dau
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
absurd,/ iar arca'n care oamenii și animalele se adunaseră/ era căruța de nebuni ce-ardea magnific" (Magia de tine, din Beggarland Poema inițierii (Falii 5), editate în 2004). Pe de altă parte, vocabule ale inițierii, ale accesului la o transcendență al cărei cod nu poate fi parcurs de orice profan. Doar inițiatului, desigur, îi este dăruită "din sorii altei lumi o scară/ ca sufletu'mi ce prin fântâni coboară/ să fie tânguire unui clopot" (Stelele umbrite, din Falii 2, Poema
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
deschisă (Editura Junimea, Iași, 1984), Ascunsa rană (Editura Helicon, Timișoara, 1996), Poezii din secolul trecut (Editura Junimea, Iași, 2002), notele mistice, înfiorările carnale trecute în extaze, pâlpâirile melancolice datorită cărora clipele de împlinire în doi devin forme de revelare a transcendenței. Toate contrazic diagnosticul mai vechi, pus de unii critici convinși, ca Virgil Cuțitaru, că Nicolae Turtureanu este "un glacial sedus de dorul durerii și nu de durerea în sine". În special Atâta verde peste cerul alb (Editura Tipo Moldova, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
săi sînt, chiar în vremea lor, în mod curios asociați, de către numeroși interpreți, teologi și mai ales preoți din parohiile sătești, unei Frânte străvechi tradiționale și creștine 54. Punctul de plecare ține în mod clar de un alt tip de transcendență. Dar față de "simplitatea veacurilor dintîi", lumea modernă aceea pe care o pun în mișcare marile puteri irezistibile ale capitalismului industrial și financiar, aceea pe care se străduiesc să o domine acești stăpîni din vremurile noi care sînt negustorul, bancherul, meșteșugarul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
din structurile lor organice, să fie revărsate dincolo de cadrul instituțional. După Saint-Simon, Auguste Comte și mulți alții, la începutul secolului, Durkheim insistase, la rîndul său, asupra necesității de a regăsi, de a redefmi și de a restaura noi forme de "transcendență socială", văzute drept condiții esențiale pentru a menține coeziunea în societățile occidentale. În societățile tradiționale, se știe, puterea n-a încetat să-și găsească legitimitatea în sacru. Întorcîndu-ne la fapta de altădată a Zeilor și Eroilor, care au făcut să
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
să reprezinte Vechea Franță... Și, fără îndoială, "ruptură inaugurală" fiind, revoluția a distrus, a făcut să dispară vechile practici ale farmecelor, ale vrăjitoriei, ale magiei. De îndată însă s-a putut observa instituindu-se, apoi dezvoltîndu-se un nou tip de "transcendență socială", acela despre care putem spune că ține și de un misticism laic, și de un pozitivism sacralizat. De fapt, prin ritual, prin simboluri, prin retorismul său, a apărut o nouă formă de religiozitate politică, reconstituită în jurul unui sistem relativ
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
ceea ce este miraculos, ceea ce ține de o străveche realitate legendară, ilustrațiile publicitare mobilizează tensiunile din visele unei întregi societăți, îi exaltă fantasmele, îi oferă forme, semne și simboluri noi. E adevărat totuși că, desprinsă din acel plan ascuns al adevăratei transcendențe, lipsindu-i dimensiunea sacrului, puterea socială are tendința de a se defini de-acum înainte numai pe baza criteriilor eficienței și raționalului. În mecanismele organizării colective, singura funcție îngăduită imaginarului este una strict formală, trecută fără pierderi în contul unor
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
filosoful francez, omul este condamnat să fie liber își alege valorile, își alege esența. Spre deosebire de existențialiștii religioși (K. Jaspers, Gabriel Marcel ș.a.) după care există un transcendent absolut spre care omul tinde, J.-P. Sartre consideră că omul însuși este transcendență, putîndu-se proiecta fără intervenția divină. Deși are libertatea de a-și alege valorile, alegerea sa nu se încheie decît odată cu viața. De aceea și pentru J.-P. Sartre omul nu e o realitate, ci o posibilitate; el nu este, ci
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Gîndirea totalitară, chiar cea de natură religioasă 15, este o gîndire fără Dumnezeu. În numele lui Dumnezeu este ucis Dumnezeu. Acolo unde Noul Testament este inclusiv, totalitarismul este exclusiv 16. Aceasta este enorma miză contemporană a acceptării sau a neacceptării Terțului. Asasinarea transcendenței este împlinirea gîndirii binare. Relativul devine un absolut, astfel încît să se poată afirma totodată orice și contrariul său. Adversarii acționează fiecare "în numele lui Dumnezeu"? Care Dumnezeu ? Să fie, oare, tot atîția dumnezei cîte religii ? LOGICA ENERGIEI ESTE O LOGICĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lume este material. Lupasco mi-a răspuns: "Este materie-energie în sensul celor trei materii. Dar Dumnezeul pe care îl considerăm transcendent este, de fapt, un Dumnezeu al identității sau al eterogenității. Deci recade în cele trei materii. Nu avem drept transcendență a energiei decît afectivitatea ontologică. Atunci, putem spune că, în măsura în care considerăm că Dumnezeu este Ființa, Dumnezeu ar fi afectivitatea"5. Problema incognoscibilității s-a ivit în discuțiile noastre cînd Solange de Mailly-Nesle l-a citat pe Pseudo-Denis: "Dumnezeu este cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
99, 112, 114. 39 Ibid., pp. 101, 110. 40 Ibid. p. 105. 41 Pentru domeniul muzical, a se vedea Costin Cazaban, Le Temps de l'immanence contre l'espace de la transcendance: oeuvre organique contre oeuvre critique (Timpul imanenței versus spațiul transcendenței: operă organică versus operă critică), in Stéphane Lupasco L'Homme et l'œuvre, op. cit., pp. 225-236; Costin Cazaban, Temps musical/espace musical comme fonctions logiques (Timp muzical/spațiu muzical ca funcții logice), in L'esprit de la musique. Essais d'esthétique
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
îndoiala; gîndirea mitică și gîndirea critică; empirismul și raționalismul; existența și ideea; particularul și universalul; problematizarea și refondarea; filozofia și știința; cultura umanistă și cultura științifică; vechiul și noul; tradiția și evoluția; reacțiunea și revoluția; individul și colectivitatea; imanența și transcendența; pe Hamlet și pe Prometeu; pe Don Quijote și pe Sancho Panza etc. Desigur, în orice cultură există dialogică, însă în majoritatea culturilor această dialogică a fost mai mult sau mai puțin încorsetată de dogme și interdicții, iar desfășurarea sa a
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de exemplu, îl concepe ca pe un plăsmuitor al lumii. El acționează ca un olar care modelează lutul din care, sub mâinile sale, vor ieși formele vieții. El se distinge de lume, reflexie a "slavei" creatorului ei, cum scriu teologii. Transcendenței Creatorului i se opune imanența creatului. Dumnezeu ar fi putut să nu facă lumea. Ar fi putut s-o facă altfel decât este. Creația este trecerea de la infinitatea lumilor posibile și concepute în judecata divină la unica lume reală în
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
al XX-lea ( La mort de l'homme la M. Foucault, rimbaldianul Je est un autre, nuclearizarea limbajului ca model epistemologic general). Totalizarea structurală înseamnă o "tăietură epistemologică" (coupure épistémologique la Gaston Bachelard) în raport cu noțiunea de centru, de origine, de transcendență: "Limbajul invadează cîmpul problematic; este momentul cînd în absența centrului, a originii, totul devine discurs" (J. Derrida, 1967: 411). Analiza structurală se plasează sub semnul jocului (cf. metafora jocului de șah la Saussure sau a jocurilor de comunicare la Claude
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
socială primează. * Mass-media ne oferă posibilitatea participării la marile celebrări colective (jocuri olimpice, lansarea unei nave în spațiul cosmic, semnarea unor tratate internaționale, alegerea unui președinte etc.). Analiza rituală a demonstrat de altfel rolul paraliturgic al mass-media ca sursă a transcendenței, a "experienței estetice", culturale, emoționale. În raport cu aceste trăsături dominante ale mass-media, democratizarea culturii și responsabilizarea individului ca actor social trebuie întemeiată pe competența "context-dependentă" a producerii de sens, altfel spus pe lectura critică a discursului public (instituțional și mediatic). 10
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cea magică, pe care am numi-o, la un loc, ca fiind cogniția arhetipală. Semnificantul care unește cele trei căi cognitive ține de o absență, obținută prin simplificarea excesivă, prin abstracție sau prin credință. Căile cognitive ale contingenței, arhetipului și transcendenței elimină din natura (sau măsura) lucrurilor materiale sau spirituale rolul naturii umane sau cel puțin reduce acest rol la destin. Ele sunt căi ale cunoașterii reducționiste, mânate de criteriile purității logice și ale randamentului absolut. Toate explică fie partea, luând
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
autori drept o veritabilă știință. Motivul pentru care descifrarea semnelor cerului a fost și a rămas un fapt destul de serios, cu greutate științifică, îl regăsim exprimat în opera lui Mircea Eliade: "Cerul dezvăluie în mod direct, "natural", distanța nesfârșită și transcendența zeului (...). Simpla contemplare a boltei cerești este suficientă pentru a declanșa o experiență religioasă. Cerul se vădește infinit, transcendent. Față de acest nimic pe care-l reprezintă omul și mediul înconjurător, el este, prin excelență, acel ganz andere (cu totul altul
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Simpla contemplare a boltei cerești este suficientă pentru a declanșa o experiență religioasă. Cerul se vădește infinit, transcendent. Față de acest nimic pe care-l reprezintă omul și mediul înconjurător, el este, prin excelență, acel ganz andere (cu totul altul n.n.). Transcendența se dezvăluie prin simpla conștientizare a înălțimii nesfârșite. "Preaînaltul" devine, în mod spontan, un atribut al divinității"92 Deși confruntat cu imaginea unui zeu transcendent și îndepărtat, omul nu exclude posibilitatea comunicării cu el. Cerul se transformă pentru om într-
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
manifestă pe de o parte în funcționarea instinctului, care poate ajunge până în sfera corpului. Instinctul este, ca să zicem așa, unul dintre aspectele lor. Pe de altă parte, arhetipurile indică mai cu seamă când se manifestă în conștiință și simboluri o transcendență a vieții, adică ceva spiritual care nu poate fi sesizat ca atare. Acest caracter dublu, cu întindere largă conferă acțiunii lor o notă misterioasă și face ca oamenii să fie cuprinși de o sfială oricând îi simt prezența"265. Este
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
lirice propun și ele o viziune despre lume care este marcată subiectiv. Astfel, viziunea eminesciană este impregnată de tentativa evadării din real în sfera idealului, în lumea geniului solitar, în spațiul tristeților metafizice, în timp ce viziunea pesimistă a lui Bacovia refuză transcendența, asumânduși exilul existențial ca pe o „învățare a morții“. Ideile artistice vizează informațiile, reflecțiile, judecățile de valoare, conceptele etc. pe care scriitorul le transmite prin opera sa. Aceste idei pot fi formulate explicit - mai ales de către personaje, în creațiile epice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
pe mister, care, la rîndul lui, nu este absolut nimic altceva decît emoția provocată de spaimă sau de pasiune imanentă vieții psihice. Presupusele realizări ale științei nu sînt decît o ficțiune, înțelegerea imanenței misterului excluzînd orice speculație asupra pretinsei sale transcendențe este realizabilă cu condiția ca științele să se hotărască să-și asume studierea tuturor manifestărilor aparente ale misterului: viața intrapsihică și lumea înconjurătoare. Intrapsihicul nu poate fi studiat decît prin intermediul introspecției, singura în stare să constate imanența misterului, emoția în fața
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
atunci când performează, tehnologia și corpul său se împreunează pentru a forma un sistem de părți coerent și colaborant (vezi Stelarc în Melanitis, 1999Ă. Scopul artistului este de a spori facultățile extrasenzoriale ale trupului uman obiectivizat care obține, în mod contradictoriu, transcendența, desprinderea de constrângerile gravitației 12: ca obiect, corpul poate fi amplificat și accelerat, extins și poate evada din forța de gravitație planetară. Un alt front pe care operează artistul este cel al inserării tehnologiei în corp. În acest caz, tehnologia
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]