40,073 matches
-
alcătuindu-se în circumstanțe agravante. Petru Dumitriu e un asemenea "caz" nefericit, în pofida faptului că "își pune cenușă în cap", conștient (dar pînă la ce punct consecvent măcar cu căința d-sale?) că a semnat "pactul cu diavolul roșu". Din trecutul neguros al prozatorului este desprins volumul său, din 1954, Despre viață și cărți, în care se afirmă între altele: "Puține contraste între trecut și zilele pe care le trăim sînt mai izbitoare decît contrastul între condiția scriitorului în societatea burgheză
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
la ce punct consecvent măcar cu căința d-sale?) că a semnat "pactul cu diavolul roșu". Din trecutul neguros al prozatorului este desprins volumul său, din 1954, Despre viață și cărți, în care se afirmă între altele: "Puține contraste între trecut și zilele pe care le trăim sînt mai izbitoare decît contrastul între condiția scriitorului în societatea burgheză și condiția scriitorului în epoca aceasta de construcție a socialismului. Lumea în care trăiește scriitorul de azi la noi e sănătoasă, frămîntată de
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
contrastul între condiția scriitorului în societatea burgheză și condiția scriitorului în epoca aceasta de construcție a socialismului. Lumea în care trăiește scriitorul de azi la noi e sănătoasă, frămîntată de lupta îndîrjită pentru construirea viitorului, de lupte necruțătoare cu canaliile trecutului, tocmai ale acestui trecut al cărui martir a fost Eminescu, iar cel mai puternic factor în crearea noii condiții a scriitorului este sprijinul neprecupețit pe care i-l dă partidul". Urmează cîteva aprecieri acide: Întreaga carte este plină de asemenea
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
în societatea burgheză și condiția scriitorului în epoca aceasta de construcție a socialismului. Lumea în care trăiește scriitorul de azi la noi e sănătoasă, frămîntată de lupta îndîrjită pentru construirea viitorului, de lupte necruțătoare cu canaliile trecutului, tocmai ale acestui trecut al cărui martir a fost Eminescu, iar cel mai puternic factor în crearea noii condiții a scriitorului este sprijinul neprecupețit pe care i-l dă partidul". Urmează cîteva aprecieri acide: Întreaga carte este plină de asemenea "perle" dadaist-comuniste, care, publicate
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
a-i identifica și de a le solicita concursul. O pagină consacrată zilnic în marile cotidiene sintezelor de economie, drept, politică culturală, educație, civism, istorie, susținută prin contribuția exclusivă a unor specialiști și făcând obligatoriu apel la optica comparată prezent/trecut, România/ Europa/ lume ar identifica rapid un public cititor fidel. Este cert în interesul de termen lung al sferei politicului să dispună de un electorat educat mai curând decât de o masă docilă, ușor manevrabilă prin abilitatea partizană a mass-media
Situarea României în lume by Matei Stârcea Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/16961_a_18286]
-
O contribuție esențială la dezordinea din final are Ștefan Bănică jr, interpretul lui Laertes, agitat fără înțeles. Este încă unul din momentele cînd gesturile și vorbirea actorilor sînt în dezacord cu intensitatea momentului dramatic. Fortinbras (neidentificat, alt interpret decît cel trecut în program), anunță într-o recitare calpă surlele și fanfarele, fără prea multă legătură cu ceea ce s-a întîmplat pînă atunci pe scenă. Restul e hărmălaie, nu tăcere. Poate că Liviu Ciulei este mai înțelept acum, decît atunci cînd a
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
Cristian Teodorescu Se poate bănui de pe acum care vor fi temele de campanie ale principalilor candidați la președinție. Dl Constantinescu a început să dezvăluie dedesubturile trecutului negru și corupt, iar concurenții săi vor continua să atace prezentul mizerabil, sărăcia și gafele puterii actuale. Din acest punct de vedere, atuurile d-lui Constantinescu, care dorește un nou mandat, vorbind despre continuitate, se adresează memoriei alegătorilor și sancțiunilor
Startul prezidențiabililor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16958_a_18283]
-
alteritatea (Entre l'Ange et la Bête. Le mythe de l'Homme différent de L'Antiquité è nos jours), milenarismele și apocalipsul (Sfârșitul lumii. O istorie fără sfârșit), spațiul cosmic (L'Exploration imaginaire de l'espace), imaginarul istoric (Jocul cu trecutul), miturile politice (Mitologia științifică a comunismului, Istorie și mit în conștiința românească). Imaginarul științific face și el obiectul unei analize fascinante prin chiar scopul său - adevărul științific al unei epoci nu se confundă întotdeauna cu dreptatea științei (ca să-l parafrazez
Jocul cu imaginarul by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16966_a_18291]
-
Caragiale". De fapt, I.D. Sîrbu a avut ocazia de-a verifica justețea vorbei lui Caragiale... Ca o reacție împotriva exilului alutan (oltenesc) ce i-a fost sortit, I.D. Sîrbu se exprimă într-un amplu Jurnal, operă incomodă nu doar pentru trecut, ci și pentru prezentul amnezic ori excesiv de tolerant cu injustiția, circumscrisă "literaturii de sertar" (pe care unii o contestă cu nonșalanță), propunîndu-și a enunța "o nouă stare" (cea mai veche și mai tragică din lume): starea de Iovie: "Complexul lui
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
aproximativ, oarecum, întrucîtva, destul de...), indefinite (undeva, oriunde, cîndva) - și chiar prepozițiile (prin, pe la). Folosirea unor forme și construcții ale impreciziei se poate urmări foarte bine în domeniul temporalității. Pentru a indica, de pildă, plasarea unor fapte sau stări într-un trecut apropiat, fără a se preciza momentul realizării lor, există chiar în registrul standard, al limbii cultivate, mai multe posibilități: "zilele trecute", "acum cîteva zile", "cu cîteva zile în urmă", "de curînd", "nu de mult" etc. Nevoia de asemenea mijloace temporale
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
Nicu Horodniceanu Timpul Este trecutul mai șters, mai vag decît prezentul? Desigur! Și viitorul mai clar decît prezentul? S-ar părea că da... căci lucrurile devin mai clare în imaginație decît în realitate, atunci cînd încă nu există. Îndoiala în cazul ăsta se referă doar
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
vile cu piscină construite la câteva zeci de metri de pista aeroportului. Se vorbește, de asemenea, de redistribuirea zonelor de influență între capii lumii interlope susținuți, firește, de aceiași tartori securiști. Unii intră la închisoare, alții sunt eliberați iar alții trecuți pe linie moartă, după cum dictează capetele neîncoronate, dar pline de grade pe umeri. Nu pot încheia acest tablou al României post-constantinesciene fără să mai spun o dată ceea ce-am spus până la sațietate în ultimii patru ani: că pentru debandada, ticăloșiile
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
cu ființa iubită se consumă sub auspiciile rememorării, paradoxal nu a unei experiențe niciodată trăite, ci mai degrabă a uneia intens așteptate, îndrăgostitul este, de fapt, un nostalgic incurabil care privește spre viitor fără a ști că încearcă să recupereze trecutul. Iubirea se afirmă și se confirmă tocmai ca nostalgie, ca redescoperire a unei stări trecute, germinată de un sine aflat în veșnică așteptare, iar apoi conservată de memorie și savurată în închipuire. Dar ce poate să însemne o "amintire a
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
vieți și se pun la cale trădări mai mari decît cea inițială. Kawabata înțelege gelozia mai bine decît iubirea, în toate articulațiile complexe ale sentimentului, nu doar ca invazie a intimității gîndirii cuiva, ci și ca formă de a revendica trecutul unei persoane, ori de a-i controla manifestările în viitor. Formă maximă de posesivitate, gelozia apare, în paginile lui Kawabata, și drept extremă absolută a iubirii. Geloasă fiind pe bărbatul de care a fost cîndva îndrăgostită prietena ei, Keiko se
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
să plătească impozite, ca orice cetățean, pentru considerabila sa avere. Examinarea celui de al doilea proces caracteristic pentru puterea actuală - tehnicizarea galopantă - ar putea duce la concluzia greșită că, indiferent de forma politică, puterea este astăzi mai mare decât în trecut, că tinde spre Leviathan-ul hobbesian. E ceea ce afirmă Bertrand Russell, bazându-se pe rachete, sateliți, laser etc. Adevărul este mai degrabă contrariu. Cel puțin în ceea ce se numește "lumea liberă". Sporesc mijloacele tehnice de care dispune Președintele S.U.A., dar scade
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
Mihai Stoian Memoria este persistența trecutului apropiat sau mai îndepărtat. Zicala: " Cine ține minte totul o duce greu" vrea să spună că povara ținerii de minte este o zbatere în plus, supraomenească. De aceea ideea la care ținem a ne referi dovedește ingeniozitate și simț prospectiv
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
Iar titlul volumului la care ne referim sună convingător: Exerciții de memorie (absolut necesare, deoarece nu se cuvine a uita nimic din cele întîmplate, aducerile-aminte fiind ecoul faptelor reverberate în memoria tînără, atît de legată de prezent, însă și de trecut, gata să fixeze profund ceea ce-l privește direct pe individ, ceea ce e plăcut, în comparație cu ceea ce e neplăcut, precum și ceea ce coincide cu propriile convingeri). Prin exercițiu, aducerile-aminte sînt un ecou reverberat al celor trăite și învățate de copii, de adolescenți. Cităm
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
actualul om în toată firea încheie astfel răspunsul la anchetă: "Aceasta este o întîmplare legată de represiunea comunistă, trăită de tatăl meu pe vremea cînd el însuși era copil, în anul 1959". Au trecut peste patru decenii de-atunci... Recitind trecutul, iată-ne retrăin-du-l în prezent. Citind prezentul punem sub semnul întrebării viitorul, căci ne mirăm întruna de decăderea morală a unei însemnate părți din populația țării: înjunghieri, violuri, incesturi, hoții, bătăi (cu cruzime), hrană deficitară, îngrijire medicală precară, igienă discutabilă
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
care le relatează, această carte este, poate, cea mai optimistă și strălucitoare pe care am citit-o în ultimii ani. Și asta nu numai datorită ingenuității, farmecului și autenticității aproape miraculoase a autorilor, ci și datorită reacției lor normale în fața trecutului, pe care refuză să-l accepte altfel decît ca pe o malformație a istoriei. Dar, așa cum Ana Blandiana însăși afirmă, această viziune are nevoie de un suport teoretic, de discutarea în școală a subiectului comunismului, ca să nu rămînă doar amintire
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
sau opțiunile poetice ale Anei Blandiana care, în 1984, glosa pe marginea deosebirilor dintre poezia apolinică și poezia militantă. Mai "actuali" sunt Z. Ornea, intervievat în 1993, și Mircea Cărtărescu în 1991, când își proba talentul de bun evocator al trecutului apropiat și de impecabil exeget al propriilor cărți în contextul anilor '80-'90. Pe Nichita Stănescu l-a prețuit pentru performanta sa gândire în felul presocraticilor, însă cărțile de căpătâi i-au fost cele ale lui Dimov și Frank O
6 autori în oglinzi paralele by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16999_a_18324]
-
un executant disident, interpretînd, cum se spune într-un loc, ideologia junimistă de la dreapta lui P. P. Carp și intrînd adesea în contradicție cu ea. E adevărată aprecierea că Maiorescu, în studiile sale de început, a făcut tabula rasa din trecutul nostru cultural, postulînd că începutul României moderne este anul 1866, nu 1848 sau 1859, ceea ce a produs reacția negativă a lui Xenopol și Eminescu, neacceptată de cercul conducător. E dreaptă precizarea că faza a doua a discursului politic junimist începe
Un naratolog devenit sociolog by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17021_a_18346]
-
și despre traducerile în limba franceză, discutate comparativ și analitic, dominanta rămâne tot cea lingvistico-stilistică, ce se constituie și ca partea cea mai rezistentă a cărții. Gh. Bulgăr pune în lumină mai întâi pasiunea lui Eminescu pentru "dulcea limbă a trecutului", pentru "frumoasa și spornica limbă a cronicarilor". Poetul acordă o mare atenție cuvintelor specifice romanității orientale, considerând necesară modernizarea traducerilor religioase, prea obediente textelor slavone. Opera lui, în întregime, relevă continuitatea fondului primordial latin, marea capacitate de asimilare a neologismelor
Momentul Eminescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17039_a_18364]
-
Țoiu 1954 A alege. A ieși cu orice preț din dilemă, dar a ieși doar formal din dorința aceasta de a termina odată cu nehotărîrea... De aceea alegerea nu e obiectivă. Angajamentul n-are suflet. (Poziție intelectualistă.) * 1954. Fanatismele se aplică trecutului și viitorului. Prezentul este mereu practic și rațional (din cauza necesității imediate). Fanatic este omul care își dublează eforturile în momentul în care își dă seama că e pierdută cauza pentru care luptă. (W. James) * Sept. 1954. Tipul ăsta de alături
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
Păcat! Poate că, într-o regie mai "provincială", filmul ar fi pierdut din anvergura plastic-decorativă, dar ar fi cîștigat în profunzime. Rămîne de văzut în ce măsură Vatel, intrat în circuitul difuzării, își va scoate banii. Înclin să cred că nu. Deși trecutul vorbește despre prezent: "Curtea lui Ludovic XIV e o închisoare aurită, așa cum e Hollywood-ul de azi, zice regizorul. Trăim într-o lume condusă de bani. Sîntem sclavii ei. Valorile esențiale - demnitatea, mila, dragostea pentru lucrul bine făcut - dispar...". Întrebat, după
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]
-
răspuns: "Conversația". O bună parte din scenariile filmului francez practică acest sport. În Esther Kahn am descoperit un alt Desplechin, adept al rigurosului stil clasic și îndrăznind să abordeze, cale de 2h37', un unic subiect: arta actorului. În Londra secolului trecut, povestea unei tinere de extracție socială modestă, o fată cu un spirit amorf, cu un aer somnambulic, care devine, dintr-o piatră - o actriță adevărată; cum? cu ce preț? Dacă nu ești interesat, în principiu, de subiect, filmul te lasă
Români, nu mai cerșiți la Paris! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17027_a_18352]