9,583 matches
-
Amory Blaine, care-și „dăduse adresa“ la etc., etc., fusese rugat să părăsească un hotel din Atlantic City, fiind surprins În cameră cu o doamnă ce nu era soția sa. Pe urmă a tresărit și degetele au Început să-i tremure, fiindcă exact deasupra anunțului citit a descoperit un paragraf mai lung, ale cărui cuvinte inițiale erau: „Domnul și doamna Leland R. Connage anunță logodna fiicei lor, Rosalind, cu domnul J. Dawson Ryder din Hartford, Connecticut...“ A lăsat ziarul să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe toate pistele cu putință! Mișu, convins că el aruncase halterele și că dacă ar fi vrut, ar fi putut să le arunce chiar și mai departe, se lăsa uns peste pectoralii firavi cu o loțiune autobronzantă. O fată tânără, tremurând de emoție, îi aduse o Coca-Cola. - Cititoarele noastre ar dori să știe cum trebuie să fie o femeie pentru a face din bărbatul ei un erou! Fata asta slăbuță, cu ochelari, cu teniși și rochie peste pantaloni nu-l intimida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Doamna Popa se așteptase la orice fel de femeie, dar nu la o sfântă. - Crezi că trebuie s-o reclam la poliție? - Nu... Dacă chiar era ea, bărbatul tău e pe mâini bune. O să se întoarcă mai iubitor. - Crezi? - Categoric! * Tremurând, Mariana își repeta numărul de striptease. Poate că e mai bine să-l anuleze. Poate că e mai bine să fugă pe furiș în America. - Mișule, hai să plecăm mâine! - Nu se poate, poimâine e spectacolul. - Nu vreau spectacol! Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
plus o parte mică, dar importantă a Americii nutrea aceleași gânduri păcătoase care-l făcuseră de rușine pe Popa în fața Contesei. Mariana ofta și dansa, murind încet. Sorinel se apropie de ea, o sărută cu buze reci pe gât... Mariana tremură, străbătută de un fior de gheață. Mișu se apropie încordat. Sorinel cuprinse dintr-o parte trupul fierbinte și îl înălță puțin, foarte puțin, aproape imperceptibil. Mișu realiză într-o secundă grozăvia. Simți prezența rivalului. Simți că Mariana e pe cale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mână de artistă mare și făcând ghiduș cu mâna unei cabiniere la care se interesa așa, în treacăt, dacă mai avea rețeta aceea fabuloasă de murături. Când, într-un târziu, m-am ridicat să plec, era deja seară, perdelele somptuoase tremurau în clipoceala aceea de auriu înnegurat, cănile de ceai zăceau pe tablaua mesei, parcă obosite și ele de atâtea amintiri, iar ușa de stejar masiv s-a închis, acoperind zâmbetul acela inconfundabil pentru totdeauna. La puțin timp după aceea Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
mâna are îndemânare și finețe. Știe cum să procedeze. Să numere bani străini, câtă vreme e lumină afară, iar acum, în întunericul anonim, să ducă mâna unei fete la centrul vieții. Acolo‑i centrul, iată‑l, desigur, e penisul. Bună ziua! Tremurând ca gelatina se ridică precum un monument închinat unor lucruri mărețe. Ei, nu‑i așa că‑i din cale‑afară de frumos? Acum! Ana le face semn scotocind puțin, de formă, prin stofa soioasă a pantalonilor, dar nu‑l găsește - unde‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
exact așa cum a fost descris. Fără cap, Anna n‑ar avea de unde să știe acum că e doar trup și nimic altceva. Anna îl descheie pe Hans la cămașă, cu mișcări tremurânde, pentru că așa se spune mereu, că trebuie să tremuri. Și Hans tremură, dar numai fiindcă ce are el pe dedesubt nu‑i chiar așa de curat cum s‑ar cuveni; însă când ești excitat, nu observi asemenea detalii. Asta nu înseamnă că te iubesc, se grăbește el să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
fost descris. Fără cap, Anna n‑ar avea de unde să știe acum că e doar trup și nimic altceva. Anna îl descheie pe Hans la cămașă, cu mișcări tremurânde, pentru că așa se spune mereu, că trebuie să tremuri. Și Hans tremură, dar numai fiindcă ce are el pe dedesubt nu‑i chiar așa de curat cum s‑ar cuveni; însă când ești excitat, nu observi asemenea detalii. Asta nu înseamnă că te iubesc, se grăbește el să spună. Nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
când în realitate ea e atât de aproape, așa cum aproape se află și lucrurile bune din viață. Cu toate astea, el trebuie să hoinărească prin depărtări. Neplăcut pentru ea, nu și pentru el. * Scuturați de vânt, copaci de tot felul tremură proiectându‑și crengile pe cerul nopții. Arată de parcă ar fi scuturați de niște cârlige de fier; în realitate, această imagine de dezordine aparentă e ceva ordonat și a fost creată special de grădinar, care a grupat astfel copacii. Aceștia oftează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
moment, pentru că omul e prea laș ca să‑și pună capăt vieții înainte de vreme; îl mai așteaptă încă atâtea lucruri în viitor, ceea ce e întotdeauna o eroare, dar lumea așa crede și asta contează, de fapt. Rainer stă jos pe mal, tremurând și alb ca varul, încasează o scatoalcă și spune, n‑am vrut decât să te sperii, am știut exact când să frânez, sunt un șofer cu experiență, tăticule. Te‑ai speriat? Și dacă n‑ar fi funcționat frânele, hă? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
țipăt și dispare plescăind sub apă. Precaut, fratele ei încearcă s‑o apuce pe sub apă, ca s‑o protejeze. Sophie vine și ea iute, ca un pește zglobiu, să dea o mână de ajutor, dar Anna e deja salvată. Rainer tremură, încât Sophie observă acum că nu știe bine să înoate; dar Sophie nici n‑are nevoie să observe așa ceva, ea nu face decât să savureze senzația pe care ți‑o oferă propriul corp angrenat într‑o activitate particulară în calitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și subliniază acum încă o dată, cu hotărâre, acest lucru pe care l‑a susținut deja de mai multe ori. Iubirea este fericire, fericirea fără iubire este pur și simplu de neconceput. Adevăratul sentiment de fericire îți face (se pare) să tremure inima tulburată, numai dacă‑ți dai seama, numai dacă știi că un om îți aparține doar ție, că te iubește cu fiecare fibră a ființei sale și din toată inima, că‑ți este fidel orice s‑ar întâmpla - atunci, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
a decupat câteva postere cu fete din niște reviste ilustrate, dar le‑a îndepărtat sânii și restul corpului cu ajutorul unei foarfeci, doar chipul a ajuns să ocupe acel loc de cinste, pe ușa de la șifonier. O pată uriașă de lumină tremură pe peretele de faianță, un cretin fără creier în cap s‑a jucat cu o oglindă de buzunar. Punțile, scărițele și galeriile se clatină și vibrează sub tălpile ude ale înotătorilor. E o lumină care nu iartă. Anna stă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care‑ți încleștează inima tânără. Dacă ești aproape de cel iubit, te copleșește un sentiment de liniște profundă, pentru ca în clipa imediat următoare să fie înlocuit de o neliniște puternică, atât de puternică, încât mâinile ți se albesc și încep să tremure ușor. Exact asta mi se întâmplă mie. Rainer se agață de balustradă, care e pusă acolo ca să nu‑l lase să cadă, el nefiind un bun înotător. Încheieturile degetelor îi sunt iarăși albe, așa cum bine a spus mai înainte. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i faci pe alții nefericiți de dragul adevărului sau nu. Ce este adevărul, ce este lipsa de onestitate și ce este ipocrizia? Să asculți discuri și să discuți la lumina lumânărilor. Rochii frumoase, prima rochie de seară pe care o îmbraci tremurând de nerăbdare ca să ieși la Burgtheater, unde ți‑a plăcut atât de mult. Don Giovanni la Operă, care de asemenea ți‑a plăcut foarte mult. Dintr‑odată, băiatul pe care‑l cunoști doar ca partener la jocul de tenis - unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cartierului Akasaka luminat feeric. Pe măsuța de sticlă erau trasate mai multe dâre de cocaină. Compozitorul era numai În halat de baie. Fetele mi-au ordonat să desfac dopul celor trei sticle și să torn șampania În pahare. Mâinile Îmi tremurau ca varga și am Înțeles că fetele și-au pus de gând să mă transforme În jucăria lor sexuală. „Ah, uite-l cum s-a excitat!“ a exclamat cu o voce nazală fata cu portjartiere albastre, În timp ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
oare cum aș fi putut explica motivul pentru care sunasem? Așa că am pus receptorul jos fără a lăsa nici un mesaj. Era o voce de femeie, o voce care nu-mi spunea nimic, dar care, În mod paradoxal, mă făcuse să tremur fără să-mi dau seama de ce și fără să mă pot stăpâni. Am sunat la birou pentru a anunța că nu puteam veni la muncă, spunând că am febră. Nu simțisem nici o brutalitate sau răceală În acea voce, dar părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
suport. Totul a Început În pragul verii, da, copacii erau Înverziți, era În timpul pauzei de prânz, vedeam perechi de tineri discutând, fetele purtau pulovere În culori vii, toate astea m-au aruncat brusc Într-o stare de deprimare, picioarele Îmi tremurau numai la vederea lor. În momentul acela am Înțeles că nu mai puteam continua În starea aceea. Mai aveam câteva zile de concediu plătit pe care puteam să mi le iau și m-am hotărât să plec un timp la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
surâdă, dar nu-i permiteau regulile companiei, sau poate că se hotărâse să nu mai zâmbească toată viața, ca urmare a unei nenorociri care i se Întâmplase cuiva dintre cei dragi. Și În timp ce am completat formularul de cazare, deși Îmi tremurau degetele și nu puteam să-mi scriu ca lumea numele și adresa, le-am zâmbit tuturor angajaților aliniați dincolo de recepție. Am zâmbit, Încercând să mă impregnez de un profund sentiment de recunoștință, și Înspre portretul fondatorului hotelului, agățat pe peretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
-mi era imposibil să mai rămân. Instinctul mă Îndemna să fug cât mai repede. Un buton roșu clipea semnalând „Pericol!“. Însă nu puteam face nici cea mai mică mișcare, extremitățile, amorțite parcă de cocaină și de ecstasy, Începuseră să-mi tremure, refuzând să mă asculte. Mi se uscase gâtul, așa că am luat o Înghițitură din paharul cu apă de pe măsuță. — Aa! Aceea era apa mea. Mi-am simțit obrajii În flăcări În momentul În care am auzit-o pe Keiko Kataoka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ceva. Și nu oricum, căci se aștepta la un răspuns bine gândit, pertinent și corect. Vreți să spuneți că sistemul din care făceați parte nu vă permitea să vă exprimați În mod liber voința, nu-i așa? am răspuns eu tremurând. Efortul de a căuta răspunsul la Întrebare, În condițiile În care eram torturat de gândul că aveam o erecție și ea Își dădea seama de asta, și de dorința nestăvilită de a mă arunca la picioarele ei, mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Am cunoscut orgasme de toate felurile, de la cele slabe În intensitate la cele puternice, sau, dacă doriți, de la orgasmele de șoricel până la cele de balenă albastră. Orgasme care mă străbăteau din vintre până În creieri, altele slabe care Îmi făceau să tremure doar clitorisul. Dar nu am avut niciodată impresia că am epuizat toate posibilitățile. Iată ce am Înțeles uitându-mă la tipul care asculta Santana, această muzică care exprima melancolia Europei: la Început credeam că o să izbucnesc În plâns minunându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
rog, spuse ea Îndreptându-și ținuta. Dar să vă Întoarceți neapărat! Când am ieșit din cameră, m-a cuprins amețeala; aerul avea parcă o altă densitate. Nu era o simplă amețeală care te ia când te ridici brusc, ci Îmi tremurau picioarele de parcă tocmai coborâsem dintr-un carusel din parcul de distracții, mi se făcuse pielea ca de găină și-mi venea să vomit. În timp ce mă Îndreptam spre lift, simțeam cum amorțeala din ceafă devenea din ce În ce mai acută și cum de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
așa? Noriko Își răsuci puțin trupul. Părea că nu-și găsea locul pe canapea. Se străduia să se concentreze asupra a ceea ce spunea Keiko Kataoka. Concentrată asupra descrierii vânătorului, simțea crescând Înlăuntrul ei o euforie care-i făcea trupul să tremure și Încercă să scape de acest freamăt care o cuprindea. Însă Îi era cu neputință să se elibereze de el. Freamătul, pe care-l resimțea ca pe un zgomot de pași, nu făcea decât să sporească vidul ce se căsca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pe care o toarnă În pahar. Ca să pregătească un Martini sec, toarnă cu o mână sigură din sticla de gin, apoi din cea de vermut și nu se Înșală nici măcar cu o picătură. Domnișoară Noriko, mă Înțelegeți? Noriko Începuse să tremure din Încheieturi. Era pe punctul de a se prăbuși peste canapea și Întinse mâinile În căutarea unui punct de sprijin. Simțea cum tot ceea ce o alcătuia ca ființă se prăbușea ca piesele de domino. Noriko era conștientă de așteptările pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]