KorAP: Find »[drukola/base=trist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...613 >

15,306 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

-i stătuse În puteri s-o pună la loc, dar acum se terminase. Acum era neputincios și fericit. — „Vom pleca Împreună În livada de la capătul grădinii.“ Și iarăși nu găsi amintirea nici unei fete care să-l consoleze, ci doar fețele triste și frumoase ale săracilor, care-i promiseră pacea. Făcuse tot ce-i stătuse În putință. Nu se mai aștepta nimic din partea lui. I-au Încredințat nefericirea lor, secretul frumuseții și fericirii lor, ca și pe cel al durerii lor, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Oh, eu nu știu nici un cântec din acelea care ar putea să-ți placă, Îi spuse ea cu seriozitate, căutând În același timp În memorie ceva mai de modă veche și mai melancolic, ceva care să Împace calitatea unei idile triste cu cântecul pe care-l cântase el. — Trebuie să ne petrecem timpul cumva, spuse el. Și ea Începu brusc să cânte, cu o voce slabă și limpede precum clinchetul unei cutii muzicale: — „Stăteam Într-o mașină Cu Michael; Mă uitam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

Întreaga istorie Îngrozitoare. Era o străină pentru mine, dar, până la urmă, o grămadă de oameni plătesc În fiecare săptămână În cadrul ședințelor de terapie o avere tocmai ca să-și povestească unui străin cele mai intime gânduri. Pe când Îi spuneam lui Lauren trista mea poveste, mi-am dat seama că eram mai mult decât jenată de situație. Adevărul era că luna mea de miere părea a fi la fel de romantică pe cât ar fi acum o Încarcerare solitară. Proaspătul meu soț, Hunter, fusese nevoit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
un sentiment de vină. Uite cum stăteam acolo, 100% amuzată În luna mea de miere care nu era deloc o lună de miere, de fapt. Dumnezeule, mă gândeam, sorbind din mojito, nu ar fi trebuit să mă simt ceva mai tristă În clipa aia? — Ce rău de ea, nu-i așa, Tinsley dragă? făcu Lauren o glumă. Apoi se Întoarse către mine și spuse: —Și? Când o să-l cunoaștem și noi pe Hunter? Se mai Întoarce? Sau ăsta e, de fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
invitat... —Ce chestie... Și eu voiam să te Întreb ceva În legătură cu Alixe, spuse Lauren, surprinsă. —Ce? am Întrebat-o, brusc intrigată. Nu, spune tu prima, zise zâmbind Lauren. Am dat cărțile pe față și i-am povestit lui Lauren toată trista istorie, de la cap la coadă. Când am terminat, a luat telefonul mobil, a sunat-o pe Alixe Carter și i-a ordonat să poarte o creație Thackeray Johnston la balul ei din ianuarie. Din ceea ce puteam să prind din conversația

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
o femeie Însărcinată În luna a opta să Încapă În jeans Kate Moss: era mult mai bine ca Phoebe să fie imitată cu multă admirație și ca soția să facă un efort să fie radioasă pentru soțul ei și nu tristă până la deznădejde. Aveam să-i gătesc lui Hunter un rizotto foarte gustos, apoi urma să mă schimb Într-o rochie nouă, din jerse, pe care o cumpărasem de la Daryl K cu câteva zile Înainte ca el să se Întoarcă. Avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
te Înveselească. Mă simțeam mult prea neliniștită ca să mai am chef de ceva romantic În noaptea aia, cu sau fără așternuturi Olatz. Iubito, ce s-a Întâmplat? Întrebă Hunter drăgăstos. —Nimic, i-am răspuns, cu ochii Închiși. Sunt obosită. —Pari tristă, insistă el, mângâindu-mă pe păr. Ăăă... nu sunt tristă, am bălmăjit eu. De fapt, eram furioasă, dar nu știam ce să fac. —Voiam să te Întreb dacă ai putea veni cu mine la Paris pentru o săptămână, când plec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
chef de ceva romantic În noaptea aia, cu sau fără așternuturi Olatz. Iubito, ce s-a Întâmplat? Întrebă Hunter drăgăstos. —Nimic, i-am răspuns, cu ochii Închiși. Sunt obosită. —Pari tristă, insistă el, mângâindu-mă pe păr. Ăăă... nu sunt tristă, am bălmăjit eu. De fapt, eram furioasă, dar nu știam ce să fac. —Voiam să te Întreb dacă ai putea veni cu mine la Paris pentru o săptămână, când plec data următoare. Am de gând să merg În prima săptămână

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
lor. Hunter pleca la Frankfurt, apoi În Danemarca și, de acolo, la New York. Eu plecam la Moscova de pe un alt aeroport decât el și apoi mă Întorceam la New York. Săptămâna noastră minunată la Paris se Încheiase, dar nu mă simțeam tristă, chiar dacă nu aveam să-l văd pe Hunter timp de două săptămâni. De fapt, mă simțeam refăcută. Căsnicia era un paradis. Când m-am dus să verific dacă bagajele fiecăruia erau În mașina care trebuia, m-am simțit protejată În fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
amânarea iadului și aș fi Înrăutățit și mai mult lucrurile. Când am ajuns eu la Carlyle, Hunter era deja la masa noastră. Un pahar de șampanie mă aștepta În dreptul locului meu, așa că l-am băut cât ai zice pește. Așa tristă cum eram, nu am putut totuși să nu observ ce atmosferă plăcută era În local: fast strălucitor, dar intim, o ușurare binevenită față de vremea de ianuarie geros de afară. Te simți bine, iubito? Întrebă Hunter, simțindu-mi starea imediat. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
imensă broșă Verdura cu un safir. Eu, la rândul meu, eram atât de traumatizată din cauza faptului că nu mai vorbisem cu Hunter de trei zile, Încât eram la fel de ineptă ca și ea. Singurul lucru care mă putea scoate din izolarea tristă pe care mi-o impusesem era o Înmormântare. Îmi prinsesem, chiar, un văl În păr, sperând că nimeni nu o poată astfel să bage de seamă mâhnirea din ochii mei. În mod inevitabil, am ajuns amândouă atât de târziu la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

Și Mona strigă: — Un pic de atenție, un pic de atenție! E momentul să începem Invocația, zice. Deci, dacă am creat spațiul sacru, zice, putem să începem. Alături, veteranii din Razboiul Civil se târăsc pe drumul spre casă, spre muzica tristă și Reconstrucție. Cu Stridie dându-mi târcoale, piatra pe care o țin în mână s-a încălzit. Și număr în continuare: 11, 12... Mona Sabbat va trebui să vină cu noi. Pentru că ea nu are mâinile pătate de sânge. Mona

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
în gură. Dă capul pe spate, și berea începe să bolborosească. Mașinuțele de curse au roți ovale, înclinate în față. Râgâie și zice: Băi, voi sunteți de-adevăratelea? Părul negru îi atârnă peste fruntea ridată, de Frankenstein. Are niște ochi triști și pungiți, de copoi. Cu mâna întinsă spre el, îi zic: Domnule Sierra, am venit să împărtășim bucuria iubirii Domnului. Și individul cu mașinuțele de curse se încruntă și zice: — De unde știi tu cum mă cheamă? Mijește ochii la mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

ce i-a fost înmînată, privește spre tînărul din fața sa, aruncă apoi ochii spre pavilionul administrativ, după femeia cu care a stat de vorbă, îi urmărește un timp mersul, privește din nou spre tînăr și surîde molcom, cu un aer trist: Tov Vlădeanu, un bătrîn ca mine are și-acasă... Lăsați, Don Șef! Dumneavoastră bătrîn?! rîde tînărul, să împrăștie zîmbetul trist. Oricum, murmură Don Șef nu tînăr ca dumneavoastră. N-ați văzut ce privire v-a aruncat? Frumoasă femeie! Și tînără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
a stat de vorbă, îi urmărește un timp mersul, privește din nou spre tînăr și surîde molcom, cu un aer trist: Tov Vlădeanu, un bătrîn ca mine are și-acasă... Lăsați, Don Șef! Dumneavoastră bătrîn?! rîde tînărul, să împrăștie zîmbetul trist. Oricum, murmură Don Șef nu tînăr ca dumneavoastră. N-ați văzut ce privire v-a aruncat? Frumoasă femeie! Și tînără... Și-aveți amîndoi niște ochi, parc-ați fi frați. Ia vedeți, am impresia că vă place... Vorbele șefului l-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un măr și i-l pune în mînă, îndemînd-o să muște, la care Aura se supune, simțind un gol imens în stomacul învățat în ultima vreme cu mese la ore fixe. Din ochii ei frumoși, frumoși chiar și cînd sînt triști un căprui voalat de durere și de gînduri -, încep să se prelingă, pe gene, picături infime de lacrimi. Își amintește de noaptea cînd Radu, puțin amețit, ieșit împreună cu toți prietenii pe pîrtia de lîngă cabană, a prins viteză, a luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
distrage atenția, îi face să uite de greață. Dacă nu-i zahăr... murmură țăranca. Actorul își răstoarnă servieta în speranța că va găsi pe acolo ceva dulce, să dea copiilor. În zadar. Lîngă el, Nina stă neputincioasă, aruncînd uneori priviri triste telefonului de pe capătul barului, simțind un fior de emoție, dar mai ales de plăcere cînd mîna grijulie a actorului îi așază mai bine haina de blană pe picioare; cuneori, ochii lor se întîlnesc și-și surîd cu drag, prietenește. Lazăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întîmpinat cu mîna întinsă, ieșită grațios prin mîneca largă. "Uite așa va fi și fiică-sa peste ani" își amintește că și-a spus. Pot să iau loc? A? Poftim, poftim! Scuză-mă, eram cu gîndul... dezvelește bătrîna un surîs trist pe obrazu-i săpat adînc pe alocuri de vreme. Nu ți-e teamă, domnule Teofănescu? întreabă ea, aruncîndu-i o privire clară, pătrunzătoare. "Doamne!, așa mă privea și Maria..." Nu e deloc plăcută situația noastră, dar... atît timp cît avem apă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
înflorim asemeni trandafirului... Ochii bătrînei, vii și frumoși, întineriți cu douăzeci de ani, se scaldă încă în viscolul de afară și doar buzele, în colțul cărora timpul a înflorit cîteva cute, se deformează lent, ca un chin prelungit, fluturînd surîsul trist: Adevărat, dar ce te faci cînd ți se toarnă gunoi în cap, ești trîntit în noroi?... Cred că o fire mai slabă s-ar fi călugărit, desigur... N-aveau mănăstirile atîtea locuri pentru cîți ar fi trebuit s-o facă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întinde mîna spre cutia cu vodcă, Mihai o învăluie pe Cristina în privirea sa, insistînd asupra celor două părți ale lanțului de la gîtul fetei. Ce noroc nebun au obiectele de aur! murmură el, încrețindu-și colțul gurii într-un surîs trist. Ca și unii bărbați, dealtfel adaugă, prinzînd sub braț cutia, luînd în cealaltă mînă revista de pe masă. Tulburată de-a binelea de vorbe și de surîsul trist, Cristina lasă privirea să-i cadă în jos, spre adîncitura dintre sîni, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
au obiectele de aur! murmură el, încrețindu-și colțul gurii într-un surîs trist. Ca și unii bărbați, dealtfel adaugă, prinzînd sub braț cutia, luînd în cealaltă mînă revista de pe masă. Tulburată de-a binelea de vorbe și de surîsul trist, Cristina lasă privirea să-i cadă în jos, spre adîncitura dintre sîni, unde se întîlnesc cele două părți ale lanțului de aur, apoi, cu o mișcare bruscă, semn al unei hotărîri de moment, întinde mîna să-l oprească pe Mihai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pînă la durere palma tînărului. Nu trebuia, Mihai, te rog! Nici nu-ți închipui ce mult îmi iubesc soțul, căsnicia! spune femeia dintr-o suflare, parcă să se convingă și ea de cele spuse. Știu surîde Mihai, înfiorat de gîndul trist că iar vînează himere. Noi am început ca prieteni și n-o vom sfîrși altfel. Dar mi-a fost dor de tine precizează el -; ești sinceră, iubești teatrul, știi să fii o parteneră ideală în munca artistică; ți-am dorit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ea, că i-ai pierdut urma..., iar eu voiam s-o întîlnesc o clipă măcar, cît să-i sărut mîna... Crezi că eu nu mi-am dorit s-o fac? se uită Mihai fix în ochii Mariei, cu o privire tristă. Am vrut să urc pe ușa din față la mansarda în care locuia; ușa de serviciu, de lîngă gunoier, pe unde urcam, fusese zidită. N-am fost lăsat, ba mi s-a reținut și buletinul la intrarea în bloc; a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sînt scumpe ale naibii... Că parcă păpușile-s mai ieftine!... Da' bine că-s sănătoase toate trei! Să-i duc niște flori și să-i spun că-s bucuros: "Știi, fete voiam, dar mă gîndeam că..., să nu fii tu tristă". Chestie psihologică. Să-mi împrumuți dicționarul onomastic, să aleg două nume de fată, două frumoase, să nu-mi fie jenă să le pronunț nici în casă și nici în lume, că eu, uite, ba nu, că haina mea de fîș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

de lumina farurilor. Petrecerea s-a dovedit a fi refularea de după examen a lui Dan. Alți tipi, toți în uniformă de rebeli, cu salopete mulate și șepci de lână, îi tot cărau pumni peste umeri. Carol i-a observat zâmbetul trist, autodepreciativ, dar cumva ospitalier, întrebându-se dacă era la fel de tare ca ei la tăvăleala prin baruri. Era. În acest scop fusese ales Atherstone, pentru că era orașul din Anglia (și, de asemenea, din Țara Galilor) cu cele mai multe baruri pe o singură stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]