7,094 matches
-
unul doar de veselă, de exhibiționistă paradă, nu are cum să rateze, în plan general, și reușita spiritual-morală. Ar fi de neiertat s-o rateze. Ei, aici e-aici. Ieșiți la terminarea victorioasă a meciului din cămine, din case, de pe trotuarele restaurantelor și bistrourilor, cum i-a prins momentul, în maieuri, cu șlapi, în chiloți, înșfăcînd din fugă sticlele goale și făcîndu-le să sune ca darabanele napoleoniene sau ca tobele africane în jurul focului, miile de băieți și fete, într-o comuniune
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puțintică răbdare. Chestiune de vocație națională. 27 iulie Despre eroi și morminte. Doar titlul, împrumutat o clipă din Ernesto Sábato, fabulosul, gravul. În rest bagatelele și dardanelele noastre de toate zilele, asumate de noi cu oarecare eroism... Întîlnire (jovială), pe trotuar, cu fostul demnitar C.C. și lector de socialism, de altfel figură nu dintre cele mai indigeste în acei ani, ba, incitant și simpatic în dialogurile dincolo de sediu și de catedră. Trecînd strada (el, de data asta) să mă salute, îi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bietul de el, că te miri cum de nu se sinucide. Dar sinuciderea oricum nu intră în vederile lui. Nu știe ce-i. Așa că, de ani și ani, zilnic, pe ger, pe arșiță, se strecoară ca o caradașcă lovită spre trotuarele din zona Halei, trece-ntîi pe la birtulețul vînăt din colț, își umple ploscuța cu ceva de culoarea mercurului, se rostogolește-napoi pe tortuar, s-așază, își socate din mînecă mîna ciungă o cioată fulgerată și cu ea sub bărbie, ca cel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atribui unui atare spațiu, oricum fascinant, vinetele tale angoase (probabil temporare)? Cu ce e de vină Berlinul că Nora Iuga, în trecere prin el, se află în pasă neagră. De reținut, oricum, acribia observației. Flanările fostei frumoase femei pe niște trotuare imunde, cu tentația aproape mărturisită de a fi acroșată de vreun gigolo musculos, sînt tratate cu rară acuitate. În aceste pasaje desăvîrșite, pînă și scîrba, pînă și epitetele groase, de trotuar, preferate de plimbăreața dezabuzată, dispar, făcînd loc unei lecturi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
oricum, acribia observației. Flanările fostei frumoase femei pe niște trotuare imunde, cu tentația aproape mărturisită de a fi acroșată de vreun gigolo musculos, sînt tratate cu rară acuitate. În aceste pasaje desăvîrșite, pînă și scîrba, pînă și epitetele groase, de trotuar, preferate de plimbăreața dezabuzată, dispar, făcînd loc unei lecturi de dragul lecturii. Stilul învingător. Bătrînul pictor, ieșind cînd soarele încălzește blînd, pe terasa din fața atelierului. Și căutînd vorbă. Pitorescul cîrcotaș are verb dialectal-parșiv, de o plasticitate concurîndu-i binișor arta cealaltă, din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
maeștrilor flamanzi sugerîndu-ne oricum claustrarea, la Utrillo (1883-1955) aceeași situație pare cumva paradoxală, pictorul revendicîndu-se din plainair-iști, din "dependenții" de natură. Plimbăreții. Ei bine, marele consumator de absint, omul bodegii, a pictat tot ce se putea picta doar ieșind pe trotuar. Locanta "La iepurele sprinten" e numai unul din reperele atît de dragi... consumatorului, dar nici acesta, cum e tratat el minuțios, aproape fotografic, nu ne convinge că a fost pictat cu șevaletul așezat pe caldarîm. Se știe, de altfel, că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anevoie se poate face demarcație netă între profesionalismul indubitabil și amatorismul (la fel de indubitabil). Mai aproape, mult mai aproape, ieșeanul Victor Mihăilescu-Craiu, devoratul de peisaj, era omul uliței lui. De cîte ori nu m-a condus, distrat, dincolo de poartă, departe, pe trotuar, în papuci de odaie, ca și cum totul ar fi fost, de altfel, o mare odaie. Chiar dacă prin ea trecea trotuarul. Odată, l-am găsit terminîndu-și un peisaj din... Leningrad (ducă-se pe pustii, denumirea!). El, care nu ieșise nici pînă la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Victor Mihăilescu-Craiu, devoratul de peisaj, era omul uliței lui. De cîte ori nu m-a condus, distrat, dincolo de poartă, departe, pe trotuar, în papuci de odaie, ca și cum totul ar fi fost, de altfel, o mare odaie. Chiar dacă prin ea trecea trotuarul. Odată, l-am găsit terminîndu-și un peisaj din... Leningrad (ducă-se pe pustii, denumirea!). El, care nu ieșise nici pînă la Vaslui. O văd, prima dată, pe Lăpușneanu, de parcă e una din cele Cinci femei pe stradă ale îndepărtatului Kirchner
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se pare, pentru totdeauna, de... binefacerile colectivismului în care și-a consumat, în cea mai mare parte a existenței, energia. Ce dezamăgire! Cîtă vinovată autoamăgire în perceperea mentalității tinerilor care atît de antrenant ne înconjoară, ne depășesc în buestru pe trotuar, ne replică trufaș-biologic în foaiere, ne privesc nostim-persiflant printre tablouri. Nu am în vedere ușurătatea (de ce nu și motivată cu care, susținuți de părinți, cei mai dotați dintre juni caută rosturi în alte îndepărtate zări, cît momentul consumat recent, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
puțin închipuiți, au simțit brusc plăcerea ieșirii în stradă. În pijamale și capoate. Credeam atunci că e doar puseul unei defulări atît de mult așteptate, că democrația brusc ivită presupunea pe loc și naveta despuiată între paturi de spital și trotuar. Naivitate! Naveta asta, chiar și după deceniul de rodaj democrat, continuă cu brio, iar pe trotuarele din preajma spitalelor dăm nas în nas cu pijamaliștii mirosind a iod și-a urină. Atunci, prin '90, îmi mai ardea și de glumă: observam
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e doar puseul unei defulări atît de mult așteptate, că democrația brusc ivită presupunea pe loc și naveta despuiată între paturi de spital și trotuar. Naivitate! Naveta asta, chiar și după deceniul de rodaj democrat, continuă cu brio, iar pe trotuarele din preajma spitalelor dăm nas în nas cu pijamaliștii mirosind a iod și-a urină. Atunci, prin '90, îmi mai ardea și de glumă: observam (oarecum expresionist) că internații ăștia cu duiumul, ieșiți la cumpărături sau la plimbare, aveau, în lenevia
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și-a urină. Atunci, prin '90, îmi mai ardea și de glumă: observam (oarecum expresionist) că internații ăștia cu duiumul, ieșiți la cumpărături sau la plimbare, aveau, în lenevia lor, un aer teribil de roz, comparați cu sfrijitele cohorte de pe trotuare, "sănătoșii", cărora "bolnavii" le aruncau priviri sfidătoare. Unul din ăștia mi-a și spus-o mustățind: dom' le, fii atent, ești cam palid, întremează-te! Mai poate fi tratată cu glumă situația de-acum? Evident, referitoare nu numai la internații
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale interbelicului, încîntătoare, au scăpat neatinse, altele, și mai ales după ultima modă operînd chiar și într-un Iași oricum mult mai important arhitectonic cunosc hărnicia bidinelei de țoapă. Pereții boiți violent-chimic, la fel cu gardurile, cu băncile, cu bordurile trotuarelor: cît de departe e acest totuși iubit Dorohoi de cel din ilustrata din 1927. Același motiv pereții de un verde agresiv mă alungă fulgerător din fața casei părintești. În care aș fi vrut să-mi regăsesc, o clipă, zbenguita copilărie. Nici o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de glorie din a permite vulgarității să năpădească mai tot orașul. Arterele principale, cele cu faimă de rezonanță nobilă, au fost îmbrățișate pînă la sufocare de unsuroasele mîini ale talciocarilor. Tarabele și corturile (asezonate cu privatele de rigoare) au blocat trotuarele și au umilit legendarul oraș. Dacă, dincolo de scontatele beneficii comerciale municipale a fost luată în calcul și eventuala defulare a pulsiunilor agresive la acest nivel de jos, încă am mai putea cauționa revărsarea generală a prostului gust; tare ne e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale mele, din seria care avea să-mi contureze oarecum făptura publică de-acum. (Se vede, nu îndeajuns de bine pusă la colț cînd trebuia...) Refac, pas cu pas, dorohoiana stradă Cuza-Vodă (între fosta Prefectură și Vila Ciopec), al cărei trotuar îl romantizam cu gingaș-renoiriana domnișoară Georgeta Wagner, azi la fel de renoiriana soție... eroină Georgeta Gheorghiu. În răstimpul în care, alături de minunatul pictor Craiu, beneficiam acolo, sus, în Pășunile Raiului de oblăduirea fabulosului magistru Brânzei, Craiu mă lua de braț și, pe sub
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
simfonism zguduindu-mi coșul pieptului. Delirul clipei m-ar putea dezechilibra, dacă n-aș percepe imediat că pasajul transpune doar majestuosul fast al imperiului. Au mai dispărut pîrlitele alaiuri nupțiale cu "să se pupe mirii" și cu zbieretele false de pe trotuare. În schimb semn că românul a mai prins ceva la pungă orașul e vînzolit sîmbăta de coloanele de mașini staniolate și împăpușate, sunînd din claxoane și alarme. Aceleași care excedează, doar după doi-trei ani, completele de judecată cu răcnetele motivelor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
multe alte întrebări strigă după răspuns, iat-o pe Cerasela flanînd cu minunea ei teriercanișă în lesă. Punînd capăt și întrebărilor, și răspunsurilor. Ningea. 6 decembrie De Samson cum că muierea... Văzînd-o pe Mariana Codruț cum se strecoară felin pe trotuar și cum răspunde suav la salut, n-ai crede că poate scrie: "Chiar și simpla prezență a unui bărbat care se arată calm într-o situație de criză la o tribună, la serviciu, într-un mediu oarecare sau pe stradă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu... tigvele proaspăt dezgropate. Aici, rîsul filosofului e total: gîlgîit, sufocat, devastator. "Ianus bifrons" reversul inocent. Rîsul Scălîmbului de Ribera (1591-1652), dacă n-ar fi atît de frumos în sine, ca pictură, ne-ar putea duce imediat în stradă, pe trotuarul nostru, unde același tip de copil, refuzat, își pendulează, dement, minima condiție. Și, ca să nu ne îndepărtăm de geniul spaniol, să revedem și un alt fel de rîs, cel al "Băiatului cu cîine" de Murillo (1618-1682). Sufletul topit în milă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lucrări și mi-o bagă sub nas, gata să mi-o vîre pe gît: Spune, îți place? Îmi place, zic. Și operațiunea se repetă cu încă cinci-șase pînze. Așa că, după minutele de... contemplație, simt nevoia să mărșăluiesc o oră pe trotuare. E și ăsta un fel de a-i cere celuilalt părerea. Ce s-o fi declanșînd în făptura bîntuită de orgolii, de îndoieli, de reușite și insatisfacții, încît confruntarea cu celălalt de ce nu firească nu numai la modeștii sau ratații
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și vine fugind în fața mașinii. (Evident, ras la tîmple, cu cerceluș în stînga.) Încetinesc, neștiind ce l-a apucat. Se-aruncă pe botul mașinii și-și lățește fața pe parbriz: O fi țicnit? Mi-ar plăcea. Nu: Cei doi de pe trotuar fac pe ei de rîs. Ăsta continuă să-și turtească fața de monstru și, în timp ce dau încet înapoi, se prelinge pe asfalt. E, în Bucovina, vestita mască de urît, rivalizînd, în frumusețe păgînă, cu cea africană. Masca ăstuia din parbriz
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dureros-nostalgică ("nostalgia este o formă de autointerpretare, uneori chiar chinuitoare și obsesivă" Paul Ricoeur). Într-un recent album cu bucureșteana Cale a Victoriei, colcăind de imagini incredibile (pentru noi, cei de azi), în care se răsfață inconfundabile clădiri de stil, trotuare cu promenade la patru ace, carosabile cu bizarele, dar frapant-elegantele pe-atunci Forduri. Alte imagini au valoare documentară: un incendiu lîngă clădirea CEC (premoniție la scandaloasele matrapazlîcuri ale CEC-ului de azi?), un simpozion al Societății Scriitorilor, Regele Mihai aruncînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
după care, cum altfel! să revenim la inevitabilele noastre ticuri. 18 iulie Am crezut, la un moment dat, că S. oprise în loc timpul Iașului. Că totul încremenise la mișcarea lui de baghetă (dreptu-i, una de maestru): și foiala pe muiatele trotuare, și sfîrîitul mașinilor pe cleiosul carosabil, și harțagul tarabelor, și mătăniile în sfintele ziduri, și pana inspiraților poeți, și pensula lafeldeinspirațilorpictori, și politicalele, și pocalele, și poalele. Că numai o profesionistă respirație bouche à bouche ar mai fi putut aduce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Insula Șerpilor. Adică ne-au luat Insula, dar ne-au dat căciula cu urechi turanice. Lucrurile s-au mai schimbat. În sensul că Insula e tot a lor, dar spăimoasa căciulă a cam dispărut. Și nu numai la nivel de trotuar sau de tramvai, ci și la soldați (și ofițeri). Erau, după '90, niște parade în Piața Unirii, de credeai că veniseră iar să ne elibereze. Urechiatele băteau pasul ca-n Piața Roșie. Zilele astea am văzut, la niște intersecții aglomerate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bună) într-acolo. Promenada de la Agapia sau de la Văratic, dar și cea de la Bălțăteștii Adelei lui Ibrăileanu refăceau Lăpușneanu și Carol. Unde-i lumea aceea îmbătată de propria ei frumusețe! Dar și lumea mai de dincoace! Rămînînd un împătimit al trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da' de unde! Mă strecor ogar tomnatic printre exemplarele coborîte parcă atunci din aeronavele ce bîntuie, schizofrenic, televizoarele, și muțenia atelierului rămîne intactă și pe trotuar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trotuarelor, îmi doresc, la părăsirea muțeniei atelierului, să-ntîlnesc pe cineva, să schimb o vorbă cu cineva. Da' de unde! Mă strecor ogar tomnatic printre exemplarele coborîte parcă atunci din aeronavele ce bîntuie, schizofrenic, televizoarele, și muțenia atelierului rămîne intactă și pe trotuar. Băieți și fete, e adevărat, de-o eclatantă performanță biologică, vorbesc o limbă stranie, gesticulează straniu, mă strecor în muțenie și mă-nfior. Ei, nici chiar așa... Contact motor și, în cîteva minute, orașul rămîne departe, în pîclele lui voievodale, șoseaua
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]