2,711 matches
-
spre suferință, dar trebuie să fug, mă bântuie chipul cioplit În marmura iubirii mele. 30 ianuarie 1965 (sâmbătă) Pe drumurile vieții ne fugărim amarnic. E undeva o soartă, dar nu ne mai ajunge. Suntem nebuni și trupul ne tremură de trudă. 31 ianuarie 1965 (duminică) Lui Martin. Hai să uităm o clipă că suntem atât de străini unul altuia, să intrăm În prima cârciumă și să ne Îmbătăm din același pahar... Să plecăm apoi, sprijinindu-ne cu greu pașii șovăielnici, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mă rog, cel mai mic — dar tot era de vis, un vis frumos și norocos într-o clădire în care Leigh nici nu sperase că își va permite să stea vreodată, fiecare metru pătrat scandalos de scump fiind plătit din truda și economiile ei. De unde era ea să știe că vecina de sus, care părea o femeie la locul ei, purta în permanență saboți ortopedici din lemn? Oricum, Leigh își blestema zilele fiindcă și-a imaginat că numai tocurile înalte ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
alea, lasă-le jos și vino la mine, câine. Era foarte slabă în bătaia luminii. Părea unul dintre acele mici nevertebrate, cu exoscheletul anemic, care ies din pământ primăvara. Tot așa și ea părea să-și facă apariția dintr-o trudă. Mergea spre casă într-o zi oarecare a mizerabilei sale vieți, fără uimire. Ce caracter avea? De ce se machia atât de puternic? Sacul din petece colorate i se lovea de picioare. Trebuia să plec. Se oprise într-un con de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ei; iubea Spania aceasta ce avea să-i furnizeze materia primă a operelor sale pe care urma să-și întemeieze gloria viitoare. Paparrigópulos își consacra puternicele energii ale spiritului său cercetării intime a vieții trecute duse de poporul nostru, iar truda sa era pe cât de plină de abnegație, pe-atât de temeinică. Aspira nici mai mult, nici mai puțin decât să resusciteze în ochii compatrioților săi trecutul nostru - adică prezentul strămoșilor lor - și, cunoscând eroarea tuturor celor ce încercau s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să tot fiu singur și m-am oferit să ajut la „ajutat“. Când am pus mâna pe coada unei lopeți și am înfipt iar și iar tăișul în pământul argilos, am înțeles că acest ajutor era pur și simplu o trudă care dura ore în șir, până făceai bătături în palmă și te dureau șalele. În loc să sap cu Karl, băiatul grădinarului sau să „târguiesc“ cu Felix, ceea ce însemna să alerg de trei, patru ori până la băcănie pentru un pfund de zahăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fără să fi băgat nimeni de seamă, s-a dus la plimbare, din familie și din lume. —La fiecare prânz, socru-meu își punea pălăria, își lua bastonul și părăsea casa ca să se întoarcă abia către seară, îmi povestea tante Trude, care își păstrase temperamentul și plăcerea de a povesti și după ce trecuse de nouăzeci de ani. Pe vremuri fusese o femeie brunetă, foarte atrăgătoare, a cărei înfățișare trebuie să-i fi amintit lui Curt, fratele mamei, de o româncă, atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ai bătut joc în grădina publică, la zece pași de paznic, pe pajiște, câinește, fără să-mi spui cine ești, unde stai și cum te chemă, zise a patra, îndârjită, scuipându-mă între ochii rămași întredeschiși. Ah, da! Asta-i Trude și înțeleg de ce mă scuipă: - Nu acolo, s-a văitat atunci, când diavolul întruchipat în țap mi se opintise cu fruntea în fese. Una după cealaltă, ele se cufundă în tapet, fără urmă, în vreme ce prin ușa pe care Moartea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
gimnazist, împodobită cu C-ul auriu, și mi se părea că am motive să fiu mândru, tot mereu cu nasul pe sus, fiindcă eram elev al unei prestigioase instituții de învățământ, căreia părinții trebuiau să-i plătească banii strânși cu trudă pentru taxele școlare în valoare de nu știu cât; o povară lunară de care fiul afla numai prin sugestii discrete. Prăvălia de coloniale a cărei ușă laterală dădea în holul îngust ce ducea la ușa locuinței noastre și de care se ocupa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
micșorat, strat după strat, să o găsești totuși înscrisă durabil pe foile cele mai ascunse: ba cu majuscule, ba ca propoziție secundară sau notă de subsol, ba perfect lizibilă, apoi din nou cu hieroglife care pot fi descifrate numai cu trudă, în caz că mai pot fi descifrate vreodată. Pe mine mă vizează, lizibil, inscripția lapidară: am tăcut. Dar cum au fost atât de mulți aceia care au tăcut, rămâne considerabilă ispita de a ignora propriul eșec, de a acuza, în schimb, culpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acel cufăr ce a devenit călăuzitor pentru mine - așa a evaluat mama mea, peste ani, această descoperire. Și, deoarece și fiul ei era tentat să considere acest indiciu ca fiind important, pe la mijlocul anilor ‘60, când, după o mult prea lungă trudă la jugul unor manuscrise de romane, i-au ieșit din mână câteva povestiri scurte, el le-a publicat ca Arthur Knoff, deghizat sub numele fratelui preferat al mamei, într-o serie de broșuri scoase de Literarisches Colloquium Berlin; o plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
instrucție, numai comenzi în limba germană care, pe ger, era purtată cât se poate de departe. Instruirea noastră pe modele învechite - Panzer III și Panzer IV, care fuseseră aruncate în luptă în primii ani de război - se desfășura ca o trudă istovitoare. Eu credeam că așa trebuie să fie, dar rezerva de înflăcărare a entuziasmului inițial se răcea din ce în ce mai tare. Noi, recruții de vârsta mea și soldații cu vechi state de serviciu care fuseseră transferați de la Luftwaffe în chip de așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eram în tură îmi lăsa destul timp, așa că doar o dată sau de două ori am pierdut trenul și a trebuit să o iau în urma lui pe jos, singur pe toată distanța aia lungă. Un ritm atât de agitat miroase a trudă care te face să asuzi, nu glumă, și a cartele de muncă grea câștigate cu mult chin, dar nu era chiar atât de rău, din cauză că în timpul aproape oricărui schimb cădea curentul pentru o oră sau două, ceea ce nu era neobișnuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sacul meu de marinar - prin zăpada înaltă peste care cădea încontinuu, cu fulgi când învârtejiți, când plutitori, zăpadă proaspătă. Ținta mea era gara Stommeln, aflată la vreo patru kilometri. Doar cu ajutorul stâlpilor de telegraf putea fi recunoscută direcția. Înaintam cu trudă atunci când am pornit la drum pentru ca - lacom de artă - să-mi potolesc și cea de-a treia foame. A treia foame Încă tânăr fiind, ea nu a putut fi ținută în frâu nici cu restricții ascetice - limitare la alb-negru -, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Stadionul Olympia din Berlin, gusta fata mea de nici un metru. Mai mult: în iarna lui ‘49-‘50, fata zâmbind un pic prostește a fost evidențiată retroactiv, împreună cu o sculptură la fel de înaltă, dar considerabil mai lată în șolduri a colegei mele Trude Esser, ca lucrare a semestrului și reprodusă în raportul anual al academiei. Fotografiat frontal, mulajul de ghips vopsit și imitând astfel bronzul stătea oblic și obraznic cu greutatea lăsată pe un picior. O pagină întreagă, proaspăt ieșită de sub tipar, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
chiar că ar fi daltonist, dar atrăgea elevi care căutau expresivitatea și care, ca mine mai nou, erau încăpățânați. Cu colegii mei am rămas în continuare prieten, cu Beate Finster, fata nebăgată în seamă care înflorea constant, îndeosebi însă cu Trude Essner și frumosul ei Manfred, cu capul buclat de viking din Nordfriesland, care mai târziu - asta ar fi o poveste în sine - a fost răpit și dus la Paris. Noul meu profesor va fi avut vreo cincizeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care asistam la apariția ei uimiți ca în fața unui fenomen natural, ea a cântat, seara, cântece revoluționare în germană și-n rusă. În timpul ăsta, l-a zăpăcit pentru mult timp pe prietenul meu Geldmacher și i l-a suflat lui Trude Esser pe iubitul ei, Manfred, ca să-l răpească și să-l ducă direct la Paris, unde, treptat, acesta a început să surzească. Mie, însă, pe care proaspăta suferință din iubire mă făcea imun la atacuri de acest fel, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a permis economisirea unei acțiuni secundare care, bogată în personaje, a devenit mai târziu autonomă și a alimentat omnivorul roman, astfel încât pentru continuarea acestei relatări nu mai pot fi folosite decât niște rămășițe. În niște fotografii făcute de Hannes, fratele Trudei Esser, Geldmacher și cu mine fumăm împreună cu Franz Witte niște chiștoace semănând cu cele de trabuc. Cât de importanți părem, fiecare în rolul lui! Ah, prietenii mei! Amândoi continuă să-mi lipsească. Amândoi s-au stins de tineri. Amândoi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu se întâmplau prea multe, în afară de faptul că încercările de zbor pe pânză ale lui Franz Witte și ale mele au eșuat. Nici un alt miracol nu ne-a redat credința, doar dacă nu cumva am privi supa de pește a Trudei Esser, pe care o gătea din nenumărați heringi pentru prieteni flămânzi, ca pe o miraculoasă înmulțire a peștilor. Și, ciudat de schimbată, ca și când i s-ar fi întâmplat un miracol adevărat, sora mea s-a întors de la Roma și de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Fierro. În agitata cronică a investigației polițiste, lui don Isidro Îi revine onoarea de a fi primul detectiv Întemnițat. Dar criticul, al cărui fler este deja recunoscut, poate sublinia ceva mai mult decât simpla apropiere. Fără să evadeze din camera trudei sale nocturne, aflată În faubourg St. Germain, Domnul Auguste Dupin prinde Îngrijorătoarea maimuță care a stat la originea crimelor din rue Morgue; retras În Îndepărtatul palat unde se confundă somptuos gema cu cutia muzicală, amforele cu sarcofagul, și idolul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mine ne-am Îndreptat spre castelul cu apă pentru irigații; Montenegro s-a retras În casă cu guvernanta. Muñagorri, obsedat de viitoarea expoziție și lipsit de interes pentru natură, s-a dus la o altă paradă de tauri. Singurătatea și truda sunt cele două cârje ale adevăratului literat; profitând de un cot al drumului, mi-am părăsit prietenii; m-am dus În iatacul meu, adevărat refugiu fără ferestre, unde nu ajunge nici cel mai Îndepărtat ecou al lumii exterioare. Am aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
iconoclastul nostru Întâi a reprodus și apoi a spart vechile tipare; dar el va trebui să admită fidelitatea științifică a copiei. Ricardo e o promisiune argentiniană; povestirea sa despre contesa de Chinchón va uni cufundările arheologice cu spasmul neofuturist. Această trudă necesită confruntarea in-foliilor lui Gandía, Levene, Grosso și Radaelli. Din fericire, exploratorul nostru nu e singur. Eliseo Requena, devotatul său frate de lapte, Îl secondează și-l Îmboldește În periplu. Pentru a-l defini pe acolit, voi fi strâns ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pe Pereda În modernitate, pe Valle-Inclán În doctrină și pe Azorín În spirit critic“; presupun că oricare altul În afară de mine i-ar fi oferit lui Ricardo un zer, și nu o astfel de frișcă. Dar, după doar câteva minute de trudă magnetizantă, defunctul și-a luat la revedere cu generozitate și plăcere. Nici nu-mi pusesem bicicletele pe ochi, ca să-mi continuu truda, când, de cealaltă parte a rotondei, a răsunat fatidica Împușcătură. Afară am dat nas În nas cu Requena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi oferit lui Ricardo un zer, și nu o astfel de frișcă. Dar, după doar câteva minute de trudă magnetizantă, defunctul și-a luat la revedere cu generozitate și plăcere. Nici nu-mi pusesem bicicletele pe ochi, ca să-mi continuu truda, când, de cealaltă parte a rotondei, a răsunat fatidica Împușcătură. Afară am dat nas În nas cu Requena. Ușa dormitorului lui Ricardo era larg deschisă. Pe podea, maculând cu sângele dezonoarei blana pufoasă, hoitul zăcea În decubit dorsal. Revolverul, cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mai departe. A anexat, ca să spunem așa, un opus complet, Parcurile lăsate de izbeliște, de Herrera y Reissig. O confidență divulgată de Maurice Abramowicz ne revelă delicatele scrupule și inexorabila rigoare cu care Paladión și-a dus la Îndeplinire anevoioasa trudă a creației poetice: prefera Apusurile de soare În grădină de Lugones Parcurilor lăsate de izbeliște, dar nu se considera demn să le asimileze; invers, recunoștea că tomul lui Herrera corespundea posibilităților sale de atunci, căci paginile lui le exprimau plenar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-o alde Medeiro, s-a putut dedica pe deplin scrupuloasei redactări a unei opere capitale, ale cărei manuscrise s-au pierdut și al cărei nume nu se cunoaște. Acolo, În călduroasa vară a anului 1935, foarfeca lui Atropos a scurtat truda obstinată și viața aproape monahală a poetului. Șase ani mai târziu, s-a brodit că directorul ziarului Ultima oră, un bărbat a cărui curiozitate mereu trează nu lăsa deoparte fenomenul literar, mi-a Încredințat misiunea, Între polițistă și pioasă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]