2,172 matches
-
L-ai și văzut! Chiar Cel Care vorbește cu tine. Acesta este.” (Ioan 9, 35-36); „ Cum i se adresează Iisus, orbului vindecat?” (ca unui prieten, ca unui frate, ca unui om de încredere.) „ Ce primește el de la Iisus, pe lângă vindecarea trupească?” (Orbul din naștere este mai întâi vindecat de orbirea trupească, iar apoi i se dăruiește și vederea sufletească. Hristos vine la el și-i descoperă, față către față, pe Dumnezeu). Problematizarea Problematizarea, ca metodă interogativă creează în mintea elevilor o
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Acesta este.” (Ioan 9, 35-36); „ Cum i se adresează Iisus, orbului vindecat?” (ca unui prieten, ca unui frate, ca unui om de încredere.) „ Ce primește el de la Iisus, pe lângă vindecarea trupească?” (Orbul din naștere este mai întâi vindecat de orbirea trupească, iar apoi i se dăruiește și vederea sufletească. Hristos vine la el și-i descoperă, față către față, pe Dumnezeu). Problematizarea Problematizarea, ca metodă interogativă creează în mintea elevilor o întrebare sau o situație problemă cu scopul de a le
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
baza organizării oricărei societăți. Vorbind despre premisele analizei societății, Marx exprima clar acest lucru: „Prima premisă a oricărei istorii omenești este în mod firesc existența indivizilor umani vii. De aceea, primul fapt concret care trebuie să fie stabilit este alcătuirea trupească a acestor oameni și raportul dintre ei și restul naturii, raport determinat de această alcătuire” (Marx și Engels, 1958, p. 28). Natura - mediul biologic și fizico-chimic - reprezintă cadrul în care seconstituie societatea. Ea își va pune de asemenea amprenta asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
28, în PSB, vol. 52, p. 166) „Credința este sănătatea sufletului”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 357) ,, Căci aceasta este credința, când cineva pe cele făgăduite de Dumnezeu - chiar dacă nu sunt văzute cu acești ochi trupești - le socoate mai vrednice de crezare decât cele văzute, ce zac sub ochii noștri materiali”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Urările de bun venit ale aceluiași și lauda celor care au venit din împrejurimile Antiohiei, în vol. Cateheze baptismale, p.
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 279) „Tuturor virtuților le premerge credința din inimă, pe care o are cineva atunci când sufletul nu poartă în el o socotință îndoielnică, ci a lepădat cu desăvârșire iubirea de sine (iubirea trupească și egoistă de sine, numită filavtia de către Părinți - n.n.)”. (Cuviosul Nichita Stithatul, Cele 300 de capete despre făptuire, despre fire și despre cunoștință, suta întâi, cap. 28, în Filocalia..., vol. VI, p. 197) „... întâi trebuie să pună temelia, care este
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
creați de la început și-și păstrează constituția lor întreagă și neschimbată.” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul XLIV, I, în PSB, vol. 17, p. 283) „... firea îngerească, fără de trup, care nu poate fi văzută cu ochi trupești, (...) căci ființele cugetătoare sunt ceva fin, curat, fără greutate și ușor mobil, o ființă cerească neputând fi decât fină, ușoară și veșnic mobilă.” (Sf. Grigorie de Nyssa, Despre pruncii morți prematur, către Hierios, Preliminarii, în PSB, vol. 30, p. 416
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
a zis Pavel (I Cor. 2, 8)”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. VI, LIII, în PSB, vol. 15, p. 150) „Iar toate textele care-ți vorbesc de firea Lui trupească, cu care a lucrat mântuirea oamenilor, pe care ne-a arătat-o prin venirea Lui în trup, în care El spune că a fost trimis (Ioan, 3, 17), că nu poate să facă de la El nimic (Ioan, 5, 30), că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Despre principii, Cartea I, VII, 2, în PSB, vol. 8, p. 62) „Când învățăm deci că Fiul este din ființa Tatălui, și anume că e născut, iar nu făcut, atunci nu trebuie să ne ducem cu gândul la niște înțelesuri trupești ale fenomenelor naturale. Căci ființa Tatălui nu a fost împărțită, așa încât de la Tatăl să treacă să ajungă și la Fiul, și nici nu se naște printr-un fel de scurgere sau prin producere, așa cum se întâmplă cu pomii care rodesc
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
nașterii dumnezeiești nu se poate explica și nici înțelege de cugetarea omenească. E un semn de cugetare nedemnă și senzuală să asemeni lucrurile veșnice cu cele stricăcioase și trecătoare și să crezi că Dumnezeu Se naște așa cum se nasc ființele trupești, câtă vreme în vederea dreptei credințe trebuie să cugetăm cu totul altfel, gândindu-ne că numai ființele muritoare se comportă așa, pe când în cazul lui Dumnezeu, Cel nemuritor, lucrurile stau cu totul altfel. Așadar, nici nu trebuie să tăgăduim nașterea dumnezeiască
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
aceeași ființă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LV, IV, în PSB, vol. 23, p. 638) „... Cuvântul deoființă (ομοούσιος). Și pe acest cuvânt l-a explicat 38, zicând să nu se spună că este deoființă, în ce privește suferințele trupești, nici că a luat ființă din Tatăl prin despărțire, sau printr-o separație (tăiere), fiindcă nu este cu putință ca firea cea imaterială, inteligentă și fără de trup, să fi luat pentru sine o suferință trupească. Astfel de învățături se cuvine
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
că este deoființă, în ce privește suferințele trupești, nici că a luat ființă din Tatăl prin despărțire, sau printr-o separație (tăiere), fiindcă nu este cu putință ca firea cea imaterială, inteligentă și fără de trup, să fi luat pentru sine o suferință trupească. Astfel de învățături se cuvine să le medităm cu cuvinte dumnezeiești și negrăite. Prea înțeleptul și evlaviosul nostru împărat gândea astfel de lucruri, iar episcopii au compus această scrisoare în legătură cu adăugirea cuvântului deoființă (ομοούσιος).” (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria bisericească
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Ce spui în fața acestor cuvinte? Nu cumva unul și același este chipul lui Dumnezeu și al îngerilor? Că trebuie neapărat ca aceeași formă să aibă și Fiul și Tatăl. Negreșit înțelegem forma așa cum se cuvine lui Dumnezeu, nu în chip trupesc, ci în însușirea dumnezeirii. Ascultă și tu, care ești din proaspăta tăiere împrejur, care profesezi iudaismul, făcând-o pe creștinul. Cui îi spune Dumnezeu: După chipul nostru? cui altcuiva decât Celui Care este strălucirea slavei și chipul ipostasului (Evr. 1
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul al II-lea împotriva arienilor, LV, în PSB, vol. 15, p. 291) „Pentru noi și mântuirea noastră, Cel Ce este în sânul Tatălui a primit să ia chip de rob, să îndure toate celelalte suferințe trupești, să se nască din femeie, să se nască din Fecioară, să stea nouă luni în pântece, să fie înfășat, să fie socotit Iosif, logodnicul Mariei, tată al Său, să crească trupește puțin câte puțin, să se taie împrejur, să aducă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și drepte sunt judecățile Sale (Ps., 118, 137) și la El nu este părtinire (Rom. 2, 11). El va judeca pe fiecare în raport cu bunurile pe care El le-a pus, în mod diferit în natura umană, fie că sunt bunuri trupești sau spirituale, fie că constau din cunoașterea prudentă sau discernământ. Când va judeca pe fiecare, va cere roadele virtuții și va răsplăti faptele fiecăruia după dreptate. Cei puternici amarnic se vor pedepsi, iar cei mici vor avea parte de milă
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
lacrimă, nici plânset - căci cum să fie plânset, acolo unde nu este cădere? -; acolo se găsesc sfinții tăi, scutiți de rătăciri și griji, de nechibzuință și ignoranță, de frică și de groază, de pofte și de toate impuritățile și patimile trupești; acolo e tărâmul celor vii”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Despre binefacerile morții, X. 55, în PSB, vol. 52, p. 498) „Dumnezeu luând loc în toți îndeobște și în fiecare în parte”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea a Doua, Către Prea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mare ca aceasta și atunci accept că dușmanii mei spun adevărul”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a XXIV-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 598) 77 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Duhul Domnului ne eliberează de robia patimilor trupești. El e Duh superior celor trupești și e Duh de Domn, stăpân peste tot ce robește, dându-ne și nouă puterea de a fi duhovnicești și de a fi stăpâni peste cele ce ne robesc. Duhul nostru fiind întărit de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
că dușmanii mei spun adevărul”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a XXIV-a, VII, în PSB, vol. 17, p. 598) 77 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Duhul Domnului ne eliberează de robia patimilor trupești. El e Duh superior celor trupești și e Duh de Domn, stăpân peste tot ce robește, dându-ne și nouă puterea de a fi duhovnicești și de a fi stăpâni peste cele ce ne robesc. Duhul nostru fiind întărit de Duhul Sfânt putem domni peste patimile
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
unde este Hristos 98“. (Sf. Chiril al Alexandriei, Închinare în Duh și Adevăr, Cartea a Unsprezecea, în PSB, vol. 38, p. 397) „Când auzi de Biserică, să știi că vorbim de mulțimea sfântă a credincioșilor, a cărei moarte pentru viața trupească în spațiul lumii, e cale spre creșterea petrecerii și vieții în Hristos și mod de strămutare spre cele mai bune și mai înalte”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea a Patra a Glafirelor la Facere, 12, în PSB
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
se părea că deodată îndoielile mi se spulberă, cele închise se deschid, cele întunecate se luminează, ceea ce înainte mi se părea greu devine ușor, socoteam că pot înfăptui ceea ce este imposibil. Era astfel ușor de recunoscut că tot ce aveam trupesc și supus greșelilor venea din lumea pământească și că a început a aparține lui Dumnezeu ceea ce era de acum însuflețit de Duhul Sfânt”. (Sf. Ciprian, Către Donatus, IV, în PSB, vol. 3, p. 417) „Noi am crezut și cunoaștem că
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
n-ar fi prevăzut-o cu toate condițiile de supraviețuire, dacă El n-ar fi dorit continuarea acestei existențe”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XIII, în PSB, vol. 2, p. 507) 116 „Dacă omul n-ar putea supraviețui (după moartea trupească — n.n.), totul ar fi zadarnic: în zadar i s-ar fi însoțit sufletului nevoi și pasiuni trupești, cu tot avântul lor; în zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea și de frâul sufletului, spre atingerea țelului final al înclinărilor și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
acestei existențe”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XIII, în PSB, vol. 2, p. 507) 116 „Dacă omul n-ar putea supraviețui (după moartea trupească — n.n.), totul ar fi zadarnic: în zadar i s-ar fi însoțit sufletului nevoi și pasiuni trupești, cu tot avântul lor; în zadar ar fi împiedicat trupul de mustrarea și de frâul sufletului, spre atingerea țelului final al înclinărilor și dorințelor, zadarnică activitatea rațiunii, zadarnică funcționarea minții, zadarnică înțelepciunea, dreptatea, practicarea oricărei virtuți, promulgarea și controlarea oricărei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Însă fiindcă nici toate aceste lucrări ale lui Dumnezeu și nici toate aceste daruri, care provin de la El, nu pot fi socotite zadarnice și fără rost, atunci în chip necesar trebuie legată de dăinuirea veșnică a sufletului și prelungirea vieții trupești, precum și corolarul ei firesc, învierea”. (Atenagora Atenianul, Solie în favoarea creștinilor, XV, în PSB, vol. 2, p. 509) „Cum poți să te iubești pe tine însuți, dacă nu iubești viața cea veșnică?” (Clement Alexandrinul, Pedagogul, Cartea III, cap. XI, 78.1
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
teologie apofatică, ci și o sociologie apofatică. Ea ar defini socialul prin negație : ar nega suveranitatea societății asupra persoanei, ar postula o ierarhie care recunoaște primatul persoanei asupra societății, al societății asupra statului. Tema omului interior, față de care omul exterior trupesc, finit, perisabil, mundan, social e doar un aspect limitativ, necesar, dar nu dominant, străbate filozofiile și religiile lumii. ̨ nsă ele tratează subiectul fără să fie în completă cunoștință de cauză, aș îndrăzni să spun. Ele vorbesc despre raportul dintre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
acest lucru, nu ne surprinde faptul că pentru Vechiul Testament omul este considerat aproape indivizibil și unitar, nu se descompune în trup și suflet aflate în opoziție reciprocă. El este înțeles mai degrabă în sens global, ca individ înzestrat cu dimensiune trupească, inteligență și voință. Ființa umană a fost creată chiar de la origine cu o corporalitate și sexualitate proprie (Gen 1,27), astfel că poate să existe - am spune în limbaj modern - doar ca unitate psihosomatică. Imaginea din Gen 2,7 în
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sfărâmătorul lanțurilor nașterii, deschizătorul drumului către Transcendentul Nepieritor, aflați aici într-o unire armonioasă, deschid ochilor o priveliște situată dincolo de dualitățile gândirii. Buddha a rămas în starea de iluminare timp de șapte săptămâni, fără a mai avea sentimentul vreunor necesități trupești. În cea de-a patruzeci și noua zi, prin locul acela au trecut doi negustori care i-au oferit mâncare, iar el a acceptat-o. Dintre evenimentele fabuloase pe care ni le-a păstrat tradiția, reținem ultima încercare a lui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]