3,788 matches
-
tăinuite de cărțile destinului, de ghioacele drumurilor și răscrucilor, să-i transmită parte din puterile de a chema la miez de noapte neveniții din cotloanele lor și, mai ales, silnica datorie de a răzvrăti, din când în când, în vremuri tulburi, duhul Ghiolul Negruui de la Lintițaru. Putea Andromada să cheme sorbul și, pentru această știință a ei era temută în tot județul. Se zvonea că, pe vremuri, chiar și la București, în cercurile intelectuale din anturajul Elenei Ceaușescu, numele Andromandei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Fluturi galbeni se desprind ușor de copaci - valsul frunzelor Răpăit de stropi reci și castane arămii - jazz-ul toamnei Clepsidra vegetală - ultima frunză cade din copac Trecut pastelat în zbor - vântul șuieră desfrunzind copacii Ploaie-ndârjită cu șiroaie la streșini - tulbure vreme Noiembrie - lumina arțarilor în liniștea clipei Troiță cu ochi triști de Crist și-un mic buchet de nu-mă-uita Durerea trecutului scânteie-n prezent - sideful perlei Vuietul mării - și peste el țipătul pescărușului Înfrunzind strada o tornadă de șofran - copacii
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
aviditate, fu ce-ar fi să număr banii ăștia picați din neant, măcar aș ști câți am inventat?! Un gând năstrușnic, insinuant, care îl făcu să zâmbească la fel de strâmb cum zâmbise întreaga dupăamiază. Al doilea gând infiltrat în mintea sa tulbure/tulburată îl trimise direct către laptopul rămas până atunci de izbeliște. Sau căzut în dizgrație, așa cum se întâmplă cu aceste scule ale vremurilor moderne atunci când scriitorul s-a plictisit să scrie prostii pe care - este convins de asta - nu le
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tale prelungite și de refuzul obsedant de a lua vreun medicament. Hopa sus, nu face figuri cu mine, te altoiesc aici, în curte, ca să vadă vecinii cum te țin sub papuc! Scriitorul pufni în râs și o fixă cu ochi tulburi. - Ma... Ma... gicianul zice că nu exiști. Spune tu, Lucia, nu e un tâmpit i... irecuperabil? Exiști sau nu exiști? Mi-e dor de tine, toată ziua mi-a fost. Nu te găsesc atunci când îmi este dor de tine, de ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
în lung și în lat, se opri în fața ferestrei și privi câteva clipe cerul în tăcere. Pe bolta înnegrită a cerului, stelele sclipeau pe nemărginirea lui, ca tot atâtea făclii, ca la o înmormântare infinită și neînțeleasă. Gândurile îi rătăceau tulburi, neostenite, răscolindu-i alte amintiri, amărăciuni... speranțe, izgonind mereu liniștea sufletului. Ar fi vrut să plângă, tare ar mai fi plâns... Dar, nici o lacrimă, măcar, nu-i venea. E groznic când nu poți plânge. Deodată, în mintea lui se însăilă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
plouă cu orionide! murmură Iorgu. E luna lui octombrie, luna lor!... O stea cade și moare... e o măruntă tresărire a inimii... ”o lume” stinsă fără zgomot...! Copleșit de amintirile trăite în trecut, dar și de cele din prezent... Sentimente tulburi începură să-i vină în minte, să-i năpădească sufletul. Nu se putea odihni căci mintea-i complet trează alerga de colo-colo... O stea cade și moare, e o măruntă tresărire a inimii... ”o lume” stinsă fără zomot!” îi repetă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îl frământa pe Iorgu, toată această luptă cu conștiința profundă și surdă că se zbate în zadar, că nu e pe calea cea dreaptă. Exista în el o mânie împotriva lui însuși, și deasemeni o părere de rău obscură și tulbure. ”- Trezește-te, omule, trezește-te!... De ce ponegrești ceea ce Dumnezeu cu înțelepciune a orânduit... trezește-te!”... auzi o voce din lăuntrul său.. i - Pedepsește-mă, Doamne, pentru nelegiurirea mea. Gândesc ca un ateu. Iartă-mă, Doamne, iartă-mă!... Ce să fac
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Prutului, iar din dreapta adună alți afluenți precum Simila, Tutova, Zeletinul și Berheciul. Afluent de parte stângă, Bârladul are un regim de stepă, cu creșteri periodice reduse ale nivelului de apă, care, în timpul secetelor, are doar o șuviță subțire de apă tulbure. Densitatea rețelei hidrografice prezintă variații, între 0,30-0,60/0,70 km2, datorită diferitelor condiții fizico-geografice. Lungimea totală a râului Bârlad este de 207 km, iar debitul său variază între 0,20 m3/s (la izvoare) - 7m3/s (la vărsare
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
de-a se retrage spre zone ferite, mai puțin accesibile slavilor. De altfel, s-a dovedit arheologic că în zonele de stepă și silvostepă, așa cum este și habitatul din Podișul și Bazinul Bârladului, unde băștinașii coabitau cu alogenii, în momentele tulburi s-au produs și dislocări de populații, de o mai mică sau mai mare amploare, spre deosebire de zonele împădurite, de deal, piemontane, și în depresiunile intracarpatice, unde populația romanică, ulterior românească, și-a continuat traiul liniștit. Asemănător perioadelor anterioare, și pentru
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
p. 312; Zaharia Em., Buraga 1979, p. 252; Coman 1980c, p. 102, nota 20; Teodor 1997c, p. 48. 14. Bleșca (comuna Ivănești), județul Vaslui a) Marginea nord-vestică a satului: pe panta situată între biserica satului și malul stâng al Pârâului Tulburea s-au descoperit fragmente ceramice din secolele VIII-IX. Cercetare Gh. Coman, 1975. Materialul se află în colecția Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Coman 1980c, p. 160; Teodor 1997c, p. 51. b) Școala Generală: în marginea vestică a localității
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
cum vine toamna e noroi. FĂ o facultate, o să ai o viață mai bună ! Tata, care suferise recent un accident cerebral și era acum În Îngrijirea soră-mii, În locuința ei din Aiud, ne privea dintr-un colț cu ochii tulburi, fărĂ să Înțeleagă nimic din discuția noas- tră. DĂdu doar ușor, placid, din cap când Îmi Întâlni privirea. — Uită de Shambhala, șopti soră-mea. Nu e momentul acum. Cu coada Între picioare, m-am Întors În ziua următoare la Galați
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de dincolo de timp. Aș putea să simplific lucrurile dintr-o singură mișcare, ter- minând definitiv cu Jean-Claude, dar după toate câte s-au Întâm- plat știu că asta nu ar ajuta cu nimic. Pentru că sufletul meu Șaman 155 ar rămâne tulbure, ca un vin care nu s-a decantat suficient, ca Înaintarea sufletului În al cincilea bardo sau ca un Univers pe cale să se nască. Singurul gând care face haosul suportabil este că din ciocnirea atâtor forțe va ieși până la urmă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cum vine toamna e noroi. Fă o facultate, o să ai o viață mai bună ! Tata, care suferise recent un accident cerebral și era acum în îngrijirea soră-mii, în locuința ei din Aiud, ne privea dintr-un colț cu ochii tulburi, fără să înțeleagă nimic din discuția noastră. Dădu doar ușor, placid, din cap când îmi întâlni privirea. — Uită de Shambhala, șopti soră-mea. Nu e momentul acum. Cu coada între picioare, m-am întors în ziua următoare la Galați. Atunci
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fărâmă din Dumnezeu cel de dincolo de timp. Aș putea să simplific lucrurile dintr-o singură mișcare, terminând definitiv cu Jean-Claude, dar după toate câte s-au întâmplat știu că asta nu ar ajuta cu nimic. Pentru că sufletul meu ar rămâne tulbure, ca un vin care nu s-a decantat suficient, ca înaintarea sufletului în al cincilea bardo sau ca un Univers pe cale să se nască. Singurul gând care face haosul suportabil este că din ciocnirea atâtor forțe va ieși până la urmă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe cea de preot. A ales-o pe cea din urmă, socotind că este mai ocrotit, mai bine plasat, În acea zonă, mai bine protejat, de religie, decât de justiție, În iureșul vremurilor care se anunțau a fi tot mai tulburi. Și n-a greșit. A fost o alegere inspirată. S-a căsătorit. A primit parohie Într-o localitate potrivit de mare, potrivit de bogată, cu oameni harnici, muncitori, nebuclucași, soțiile fiind mai religioase, pe când, soții, mai mult bețivi decât credincioși
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dulce a heleșteului, îndemnînd și pe Felix cu atâta insistență, încît acesta îi făcu pe plac și, descălțîndu-se, intră și el în apă. Omul de lângă brișcă le semnala zâmbind locurile neprimejdioase. - Când e cald tare, zise el, și nu e tulbure, apoi vine lumeași se scaldă. Otilia făcu un astfel de gest, că Felix se sperie că avea de gând să se dezbrace spre a se scălda. Era însă prea târziu, se întunecase de-a binelea și trebuiră să se-ntoarcă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o vagă presimțire că ceva trebuia să se întîmple. Prin asociație își aminti de Georgeta. Ideea de a se duce la aceasta i se păru acum cu desăvârșire absurdă. Ciudata familiaritate a generalului, îngăduința lui insistentă, toate i se păreau tulburi și degradante, iar situația de a fi compătimit de Georgeta și de general că iubea pe Otilia i se înfățișă ca rizibilă în cel mai înalt grad. Nu, n-avea să se mai ducă la Georgeta. Chiar dacă Otilia îl uitase
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la unul, când la altul, și tremura. Numai când bătrânul începu să mormăiască, zise stins: "Papa!" Bolnavul ședea pe spate ca un om care a luat un narcotic greu și nu G. Călinescu poate să se deștepte. Cu ochii întredeschiși, tulburi privea prostește în jurul lui, și cu mâinile se silea să găsească ceva în jurul mijlocului. În sfârșit, izbuti să-și aducă aminte: - Che-che... - Cheile? înțelese Otilia. Sunt aici cheile, papa, și-i întinseun inel încărcat cu chei, căzut jos de-a
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
liniștit, acolo, ca un bolnav, să nu-ți cadă gheața de la cap. În timpul acesta, Felix venea aproape gonind cu pachetul de ciocolată, meditând pe drum ce trebuia să facă. Starea bătrânului i se părea gravă, și situația în casă foarte tulbure. Întrucât îl privea, mai avea câteva săptămâni până la majorat și ar fi răbdat până atunci. Dar Otilia era dușmănită de Aglae și putea, în cazul morții bătrânului, să fie oricând izgonită. Îi lăsase bătrânul ceva prin testament sau nu făcuse
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
peste malurile sălbatice. Pustiu loc! își mai găsea de lucru pe afară, asculta ropotul mărunt al ploilor nesfârșite și i se făcea somn. Pământul dimprejur lucea stins în lumina sfîfșitului de noiembrie. Cutarida încremenea într-o tăcere de moarte. Ziua tulbure, ca rachiul, pierea pe la cinci. Soarele nu mai încălzea. Rămânea mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
picior de nun, o sută . de lei și un servici de tort! Iar își arunca ochii împrejur. . - Ce mai dați? adăuga către cei zgîrciti. - Sănătate, că-i mai bună ca toate! răspundeau unii. Spre răsărit, prin crengile vișinilor, răzbea lumina tulbure a zorilor. Lina se așeză pe un scaun lângă ginere care ieșise între timp și asculta glumele mesenilor. Văzu urmele umede de pahare pe fețele de masă și o învălui tristețea. Totul i se păru murdar, cerul ca o leșie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu se cunoștea, că era lumea lor, și la atâta chiloman cine mai sta să-i măsoare? Salonul avea o podoabă de lanțuri de hârtie, colorate în fel și chip, în care se ascundeau becuri galbene și roșii. O lumină tulbure plutea deasupra. Numai la mijloc strălucea cu o sută de luminări vii un candelabru de aramă, cu brațe întortocheate. În dreapta ușii era bufetul, o vitrină aurită, păzită de chelneri ageri. Aceștia serveau la repezeală, și împrejurul salonului se întinseseră mese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu fierbințeli în trup, slăbit, mort aproape. Îl țineau coardele ca pe un frate, că le plăcea tinerețea lui. Gheorghe nu se mișca de lângă pat: - Cum e, mă puișorule? îl întreba când deschidea ochii. 308 Pungașul avea o privire împăienjenită, tulbure. Abia vorbea de durere. Codoșul se ducea după doctor: - Scapă, mînca-ți-aș ochii? - Scapă, n-avea nici o grijă, e sănătos tun. Se mai înveselea ăl bătrân. Îi aducea vin negru, puterea ursului: - Ia, Paraschive, ia, nenică... Șutul se dezmeticise după aia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să se răcorească. Peste Cuțarida se lăsa o ceață ca scama de păpădie. Mirosul mămăligii abia răsturnate umplea mahalaua. Prin magazii, se aprindeau focurile. Copiii erau trimiși după țuică. Muierile răsturnau ceaunele pe mesele mici, cu trei picioare. Băutura era tulbure și ardea când o dădeau pe gât. Zidarii mâncau dumicând, osteniți. Ciorba acră luneca până în măruntaie. Era caldă și bună. Lângă neveste se gudurau dulăii, așteptând oasele. Era ceasul sfânt al cinei. Se auzeau cântecele leneșe de seară ale cocoșilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
evidențele. Trebuie să nu mai aparții deloc lumii ca viața să-ți pară un absolut. O perspectivă din cer așa o proiectează. Unde apare paradoxul moare sistemul și triumfă viața. Prin el își salvează onoarea rațiunea în fața iraționalului. Ce e tulbure în viață nu poate fi exprimat decât în blestem sau imn. Cine nu le poate mânui mai are la îndemînă o singură scăpare: paradoxul - surâs formal al iraționalului. Ce-i el din perspectiva logicii dacă nu un joc iresponsabil, iar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]