17,002 matches
-
am văzut capul șarpelui care Își desfășoară toate inelele. Dar acum trebuie să fugi, trebuie să fugiți cu toții. Unde-i Amara? - Nu... nu știu, bâigui sienezul, potrivindu-și nădragii. După năvala trupelor, ne-am despărțit. Am văzut-o fugind spre turn... Tumultul și strigătele continuau, deasupra capetelor lor. Cecco Își ridică o clipă privirea, după care Îl fixă din nou pe Dante cu o expresie nemângâiată. - Chinul și marele masacru, murmură apoi pe un ton bombastic mișcându-și pumnalul În sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fixă din nou pe Dante cu o expresie nemângâiată. - Chinul și marele masacru, murmură apoi pe un ton bombastic mișcându-și pumnalul În sens circular, asemenea unui actor de mâna a doua aflat pe scenă. Toată partea de sus a turnului era În flăcări, asemenea unui torțe uriașe În noapte. Din pricina căldurii, tuful din construcție Începuse să se carbonizeze și el, iar vântul Îl purta Într-un nor infernal de scântei. Dacă cineva se refugiase acolo sus, nu mai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fumul de la incendiu pătruns și acolo. Dante Înaintă stăpânit de greață și de o senzație mereu mai acută de amețeală. Coridorul devenea din ce În ce mai Îngust. Recunoscu sub degete asperitățile regulate ale unui perete de cărămidă: pesemne că se aflau sub fundațiile turnului. Urmat de Cecco, care continua să afurisească pe toți și toate, Începu să urce prin pasaj, atât de Îngust pe alocuri Încât Îl Împiedica să tragă lada. Aerul se făcea tot mai greu de respirat și priorul simțea cum spaima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înarmați, Însă nimeni nu Îl băga În seamă. Înainta ascunzându-și fața pe lângă Încărcătură, În speranța că nimeni nu Îl va recunoaște. Era probabil să fie confundat cu unul din atacatorii care adunaseră pradă. În momentul acela, În depărtare, acoperișul turnului În flăcări se Încovoie cu un trosnet sub propria sa greutate și dispăru În interior, trăgând după sine etajele intermediare. Dante se Întoarse instinctiv, exact la vreme ca să mai zărească o masă de grinzi incandescente ce se prăbușea străfulgerând intermitent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care nu Îl lăsase din mână, tremurând de emoție. Se așeză la masa de scris și netezi hârtia În lumină. Un octogon mare, În ale cărui vârfuri se articulau alte octogoane mai mici. Castel del Monte, cu coroana sa de turnuri. Dar era ceva În plus față de hărțile pe care le văzuse la sediul breslei constructorilor. Schema camerelor și a coridoarelor era Îmbogățită cu semne diverse: opt trăsături de sanguină În fiecare dintre cele opt săli, fiecare marcată de o frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
încrețit și voios. Gravul se ocupa cum putea de întreținerea domeniului și de tot felul de treburi mărunte. Cei doi ieșeau rareori. Și nu îi auzeai mai deloc. Nici procurorul nu era altfel. Casa părea adormită. Prin acoperișul unuia din turnuri curgea apă. O glicină mare, care fusese lăsată să crească în voie sufocase cu ramurile ei mai multe persiene. Câteva pietre crăpaseră din cauza gerului. Casa îmbătrânea, ca și oamenii. Destinat nu primea niciodată oaspeți. Le întorsese spatele tuturor. În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din anul terminal plutiseră peste campus cu o frumusețe melancolică, iar prin carapacea conștiinței sale de boboc pătrunsese o devoțiune profundă și respectuoasă față de zidurile cenușii și vârfurile gotice și tot ce simbolizau ele, ca depozitare ale unor vremuri defuncte. Turnul vizibil de la fereastra lui, care se avânta În sus și creștea, transformându-se Într-o turlă, aspirând spre Înalt până cînd vârful Îi devenea invizibil pe cerul matinal, i-a inoculat cel dintâi sentiment legat de vremelnicia și lipsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
străine a statului. A deschis fereastra, dar l-a cuprins dârdâiala când l-a Învăluit un nor de ceață. Cele două ceasuri de călătorie i s-au părut lungi cât două zile și aproape că a plâns de ușurare când turnurile din Princeton au Început să-i defileze prin față, iar pătratele de lumină galbenă s-au Înfiltrat În ploaia albastră. L-a găsit pe Tom stând În picioare În mijlocul camerei și aprinzându-și Încă o dată, gânditor, un capăt de trabuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
avânturi. Am străbătut braț la braț cu Burr și Light-Horse Harry Lee jumătate din nopțile astea de un albastru profund. — Chiar așa sunt, aprobă tangențial Tom, de un albastru profund. Mai multă culoare le-ar ruina, le-ar face exotice. Turnuri pe un cer care e o promisiune a aurorei și lumină albastră pe acoperișuri de ardezie... Parcă te doare. — La revedere, Aaron Burr! a strigat Amory Înspre pustiul Nassau Hall. Tu și cu mine am cunoscut niște zone stranii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
peste pământ - peste pământul plat și lung, tărâmul Însorit al turlelor. Fantomele serii Își acordează din nou lirele și hoinăresc cântând - o orchestră plângăreață, pe lungile coridoare formate de copaci. Focuri străvezii se fac ecourile nopții de pe un vârf de turn pe altul. O, somnule care visezi, o, vis neobosit, presează din petalele florii de lotus o amintire a acestei clipe, o esență a acestui ceas! Nu vom mai aștepta coborârea lunii de pe cer În valea asta sechestrată de stele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mine ziua afirmării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării... O, de m-aș putea Înălța din nou! De-aș putea S-arunc din mine toropeala vechiului vin, O nouă dimineață de-aș vedea Îngrămădind turnuri de basm pe cerul preaplin; Să văd că mirajele din văzduhul nesfârșit Sunt simboluri, nu fantasme ale visării... Dar vechea monotonie n-a pierit: Bulevarde de ploaie până la marginea zării...“ Amory stătea sub porticul de sticlă al cinematografului, privind cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dintr-un rând de morminte ale soldaților Uniunii, doar două sau trei Îl Îndemnau să se gândească la iubiri moarte și la iubiți morți, când și ele erau asemenea celelalte până la mușchiul Îngălbenit ce le năpădea. Mult după miezul nopții, turnurile și turlele din Princeton au devenit vizibile, cu câte o lumină Întârziată arzând ici și colo și din limpezimea Întunericului s-a auzit brusc un dangăt de clopot. Clopotele au continuat să răsune ca un vis nesfârșit: spiritul trecutului veghind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de viață natural, căci în prezent industrializarea face pași serioși înainte, iar drumeții pășesc și ei. Ultimele fâșii din ceața dimineții urcă pe colinele acoperite de frunziș; și tinerii urcă la rândul lor spre culmea pe care se află un turn de observație și un café‑restaurant, unde natura își găsește brusc sfârșitul binemeritat, fiindcă acolo se mănâncă prăjituri și se stă în spatele unor pereți de sticlă. Soarele pătrunde oblic înăuntru și formează stâlpi de lumină printre care te strecori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu avea nimic să-și reproșeze; nu eram În stare de nimic decât să mă las purtat de parfumul acestei femei Încă Îndrăgostite de mine. Era trecut un pic de opt seara și În sfârșit se mai răcorise puțin, printre turnurile din Nishi-Shinjuku adia vântul, și potopul de lumini ale firmelor publicitare creau o atmosferă propice confesiunilor de dragoste. Ferestele zgârie-norilor se reflectau În ochii noștri precum tot atâția aștri lunari dreptunghiulari. — Când Îți spun că ai contat mult pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ruginit. Nu mă simțeam deloc bine. Fiecare nerv vibra țipându-și parcă senzația de disconfort. Cu toate acestea, o singură zonă din corpul meu, pe care o localizam În spatele cerebelului, mă furnica Încontinuu, transmițând intermitent mesaje de alertă, aidoma unui turn de veghe În ruine. Însă mesajele acestea erau ignorate de sistemul meu nervos, de mușchi, de organele interne, așa că sfârșeau prin a se focaliza În extremitatea penisului. Cu excepția acelei zone minuscule a creierului ce emitea semnale din mijlocul tenebrelor, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a pătruns Într-o piață pavată cu piatră cubică. Piața Concorde, mi-a șoptit șoferul. Cu toate că era miezul nopții, Piața Concorde era scăldată Într-o lumină gălbuie ce se revărsa dinspre o rețea complicată de reflectoare. În depărtare se zărea Turnul Eiffel. De-a lungul străzilor ce porneau iradiant din piața centrală, clădirile erau aliniate Într-o ordine perfectă. Dacă locuiai Într-un astfel de oraș, erai obligat, vrei-nuvrei, să ai o percepție a perspectivei, m-am gândit eu. Era pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
într-un fel de grădină mare, dar bine amenajată, care se lăsa în pantă spre un mic heleșteu izolat din lacul principal și care includea, printre numeroșii ulmi și nuci, un ponton cu coloane, o baracă pentru bărci și un turn gotic cu foișor care era construit cu atâta grijă încât să atragă atenția prin eleganța lui. Arăta ca o cabină telefonică medievală. Clinica însăși era un asemenea amestec de frontoane, lemnărie, ornamente, creneluri și turnulețe, încât părea mai degrabă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de încărcat al unei producții Parsifal, dacă un astfel de lucru e omenește posibil. Am întârziat acolo o vreme, citind despre oi și în cele din urmă făcând câteva poze acestor animale total neinteresante. În spatele Stâncii Oilor se găsea un turn de observație de pe care se putea vedea în fața Sectorului Păsări și de fapt toată Grădina Zoologică, și mi-am zis că ăia 10 pfenigi pentru a urca păreau niște bani cheltuiți cu chibzuială de către oricine ar fi vrut să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o vorbă. Când tipu’ în costum ieși din restaurant, m-am luat după el, respectând regula de bază a tuturor cazurilor în care e vorba de o răscumpărare: întotdeauna să te ții după bani. Cu portalul ei masiv, arcuit, și turnurile gemene, ca niște minarete, clădirea Teatrului Metropol din Nollendorfplatz avea un aer monolitic, aproape bizantin. La baza marilor contraforți ieșeau în relief vreo douăzeci de nuduri - părea să fie locul ideal în care să-ți încerci mâna într-un cadru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încercând să-l doboare pe celălalt doar fixându-l cu privirea. Dintre cele două instituții, Alex, cunoscută și sub numele de „Tristețea Cenușie“, avea o înfățișare mai brutală, dată fiind arhitectura de fortăreață gotică, la fiecare colț cu câte un turn în formă de dom și cu alte două turnuri mai mici deasupra zidurilor din față și din spate. Ocupând o suprafață de circa 16 000 de metri pătrați, era, dacă nu o lecție de arhitectură, cel puțin o lecție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu privirea. Dintre cele două instituții, Alex, cunoscută și sub numele de „Tristețea Cenușie“, avea o înfățișare mai brutală, dată fiind arhitectura de fortăreață gotică, la fiecare colț cu câte un turn în formă de dom și cu alte două turnuri mai mici deasupra zidurilor din față și din spate. Ocupând o suprafață de circa 16 000 de metri pătrați, era, dacă nu o lecție de arhitectură, cel puțin o lecție de forță. Clădirea un pic mai mică în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am întrebat. — Ne-am cunoscut, răspunse el. Ce vă pot spune despre el, în afară de faptul că valorează cât un rahat de pe talpa pantofului? Teatrul de Comedie de pe Schiffbauerdamm se afla în partea de nord a Spree-ului, o relicvă cu un turn în vârf, ornamentată cu tritoni, delfini și nimfe goale asortate din alabastru, iar studioul lui Poliza se afla într-un subsol din apropiere. Am coborât niște trepte și apoi am luat-o pe o alee lungă. În fața ușii studioului lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
aristocrat necunoscut, am luat un taxi care ne-a dus spre est, de-a lungul lui Frauentorgraben și paralel cu zidurile orașului vechi. Acestea sunt înalte de șapte sau opt metri, iar pe ele se ridică din loc în loc mari turnuri pătrate. Acest imens zid medieval și un șanț mare secat, plin de iarbă, lat de treizeci de metri, ajută la delimitarea vechiului Nürnberg de cel nou care, cu excepția unei singure posibilități de intrare, îl înconjoară complet. Noi stăteam la hotelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
durere, chiar dacă numai pentru câteva momente. — Unde ați găsit-o? întrebă Ganz. Nu era o întrebare la care să-mi vină ușor să răspund. Cum le spui unor părinți că trupul gol al fiicei lor a fost găsit într-un turn de anvelope dintr-un garaj nefolosit de pe Kaiser Wilhelm Strasse? I-am dat versiunea îndulcită, care nu cuprindea decât locația garajului. La asta avu loc un schimb de priviri foarte clar. Ganz se așeză jos, cu mâna pe genunchiul soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cumpăra florile. Era ceva care îți amintea de Omul-de-Turtă-Dulce în înfățișarea ciudată a casei la care ne invitase Rahn. Zidăria subsolului și a parterului era vopsită în maro, iar etajul întâi și etajul al doilea erau zugrăvite în crem. Un turn în formă de heptagon ocupa latura estică a casei, în partea centrală era o logie din cherestea peste care se afla un balcon, iar pe latura vestică un pinion din lemn acoperit cu mușchi atârna deasupra a două ferestre rotunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]