KorAP: Find »[drukola/base=ud & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...159 >

3,966 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263

din marmură albă cu striuri negre, dar restul sălii era acoperit cu dale de piatră și plante mari în ciubere. Locul avea un miros caracteristic, excitant pentru devotații lui, un iz de căldură și apă și chimicale și frunziș verde, ud și sănătos. Lui Adam îi plăcea mirosul. Nu se apropie de bazin, ci se strecură printre plante. Atinse frunzele lucioase, robuste, tari. Fetele îl observaseră, iar Anthea și Nesta îi făcură semne cu mâna. Adam le răspunse și el printr-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-l jena la jeunesse dorée, pentru că știa că, din tact sau din indiferența tinereții, nu vor căuta să intre în vorbă cu el. Rămase un timp în adăpostul lui, trăgând în nări mireasma plantelor, uitându-se cu satisfacție la marmura udă și anticipând cu plăcere fiorul cufundării în apă. Se întoarse ușor, privi de partea cealaltă a bazinului și-l văzu pe George McCaffrey care tocmai intrase în sală. George se uita la bazin și la scena umană. Nu era prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
a trebuit să se țină seama și de dezideratele taților, astfel încât sala a devenit deschisă pentru oricine. O supraveghetoare controlează numărul spectatorilor, iar în apă nu sunt admise decât femeile. În picioare, în mijlocul bazinului, printre micuțele forme înotătoare și brațele ude, protectoare, ale mamelor, se afla Nesta Wiggins, oferind ajutor și încurajări absolut inutile. Se simțea atrasă de această sală pentru că era un loc de întâlnire al femeilor. Micile țipete și exclamații, reverberate de cupola tavanului, se întrețeseau într-un soi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
solidaritate feminină le făcea să se unească împotriva lui George, în timp ce acesta zăbovea, uitându-se la ele. Nesta, care îl ura de-a dreptul, înregistră cu satisfacție reacția comună a femeilor. Înaltă, cu sâni puternici, în mijlocul cazanului clocotitor de carne udă, femeiască și de bebeluși lucitori și alunecoși, îl fixă încruntată pe George. Acesta din urmă, care o cunoștea din vedere și o găsea vag atrăgătoare din punct de vedere fizic, nu-i întâlni privirea. În schimb, se uită cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
apa sănătoasă să-i pătrundă în branhii, golindu-se, în singurătatea lui, de amărăciunea vieții. În cele din urmă, vlăguit, se înălță la suprafață și se cățără pe scărița de fier, ieșind din bazin. Marginea de marmură a bazinului era udă și călduță, dar un pas mai încolo, piatra era uscată și sticlea de ger. George își lăsă, penitent, talpa piciorului pe piatra înghețată și făcu câțiva pași, tremurând înlăuntrul trupului său care i se răcea vertiginos și întorcând capul ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
viu, de lângă bazin, și pe lângă peretele galben, smălțuit, în direcția „oalelor cu aburi“. Văzu în fața lui, stând chiar pe marginea „oalei“, silueta masivă, aproape complet despuiată, a lui William Eastcote. Își dădea părul pe spate, pieptănându-și cu degetele șuvițele ude, ușor rărite. Discuta cu un bărbat gras ai cărui chiloți de baie erau aproape invizibili sub pântecele proeminent. Bărbatul gras avea o față mare, cărnoasă, boțită, și un păr cărunt, des și țeapăn ca o perie, încă perfect uscat. Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
se ascundă, să aștepte, să nu știe - să nu știe ce? Ce era de știut? Și apoi, oricât arăta de îngrijită și de frumoasă în costumul ei cu fustiță verde, Alex nu dorea ca Rozanov s-o vadă cu părul ud leoarcă și cu fardul spălat. Porni grăbită pe marginea caldă a bazinului, spre locul unde o aștepta Ruby, în fața cabinei, ținându-i sacoșa cu hainele. Îi smulse sacoșa din mână și intră în cabină, scuturându-se de stropi și țopăind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
spălat. Porni grăbită pe marginea caldă a bazinului, spre locul unde o aștepta Ruby, în fața cabinei, ținându-i sacoșa cu hainele. Îi smulse sacoșa din mână și intră în cabină, scuturându-se de stropi și țopăind pe podeaua de scânduri ude, care degaja un vechi miros melancolic, ațâțător. Se așeză pe banchetă, își scoase costumul de pe ea și rămase acolo gâfâind și ținându-și sânii în palme, până când mușchii feței i se destinseră și bătăile inimii i se domoliră. Se scurseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
dusese pe vremuri bilețelele de dragoste dintre John Robert și Linda Brent. — Unde-ai dispărut? o întrebă Alex când ieșiră din Institut. Belmont nu era departe, așa încât întotdeauna făceau drumul pe jos. Ruby purta acum sacoșa cu lucrurile de baie, ude și grele. Nu-i răspunse la cuvintele care nu erau propriu-zis o întrebare. Cele două femei mergeau alături în lumina anemică de primăvară, îmbrăcate în paltoane de iarnă. Nu se grăbeau. Ruby atinse în buzunar scrisoarea lui John Robert. Trăgea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
George la singurătate, voia să se gândească la George ca fiind singur, voia să se gândească la el ca la un întemnițat în tragica solitudine pe care o intuise în această dimineață când, fără știrea lui, îi privise capul brun, ud, care abia de spărgea oglinda apei când se răsucea. Asemenea gânduri și sentimente, doar pe jumătate conștiente și cumplit de amestecate se ciocneau în pieptul lui Gabriel în timp ce-și privea frumoasa, inteligenta și îndurerata cumnată, Firește, era conștientă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
o frigea în buzunar și s-a dus de-a dreptul sus, în salon, dar n-a deschis scrisoarea pe dată. Stând în picioare în bovindou și privind afară la copacii reci și înfiorați de frig și la acoperișul verde, ud, al Papucului, și-a oferit emoția nerăbdării și curiozității. Sau poate că era mai curând senzația pe care ai avea-o într-un leagăn lent, visător, zburând în sus, zburând în jos, un fel de amețeală, o clipă de anticipație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
lungi, întunecați, care se învârtejeau în apa din cadă, în timp ce degetele puternice ca niște gheare de oțel ale domnișoarei Adkin râcâiau fiecare scăfârlie aplecată într-un gest de implorare. Pe urmă un prosop, alb, moale, era înfășurat în jurul fiecărui cap ud și victima cu turban și obrajii aprinși fugea, chicotind de zor. Lui Hattie nu-i plăcea să i se spele părul, dar operația în sine o incita. Lângă fiecare pat se găsea câte un mic scrin. Pe acestea, fetele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
fii cuminte! Tom plonjă înotând în direcția lui Alex. Ca și Adam, se simțea mai aproape de ea când era în apă. Alex se oprise din învârtit și-i făcea semn cu mâna. Tom trecu pe lângă ea, atingându-i umărul neted, ud, și strângându-i-l ușor. Ea îi puse mâna pe creștet și-l trase de buclele ude. Tom trecu mai departe, cu o povară luată de pe inimă. Era drept că dorea ca toată lumea să-l iubească, toată lumea. Alex privi în urma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
când era în apă. Alex se oprise din învârtit și-i făcea semn cu mâna. Tom trecu pe lângă ea, atingându-i umărul neted, ud, și strângându-i-l ușor. Ea îi puse mâna pe creștet și-l trase de buclele ude. Tom trecu mai departe, cu o povară luată de pe inimă. Era drept că dorea ca toată lumea să-l iubească, toată lumea. Alex privi în urma lui. Era conștientă că refuzul lui Tom de a locui cu ea era un gest de mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
niciodată lui George. Se întreba dacă-i va vorbi vreodată. — Prezintă-mă lui George. — Nu. — Ți-e teamă! — Oh, Emma! Atunci mă duc să mă prezint singur. — Nu știi... stai... bine! Tom, aproape gol, și Emma, complet îmbrăcat și din ce în ce mai ud, pentru că nu-și redeschisese umbrela, înaintară de-a lungul unei laturi a bazinului, apoi se îndreptară spre George, care stătea de unul singur, întrucât ploaia, acum puternică și șfichiuitoare, îi alungase pe toți înotătorii îndărăt în apă. George își dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-l caute pe Tom și să se împace cu el. — La care? — La care ce? — La care expoziție? — La cea a Societății de Artă, vezi bine că încă plouă. Sosi și Gabriel. Își făcu apariția ca o furtună, cu impermeabilul ud și o pălărie marinărească neagră, și se așeză, plescăind de umezeală, la masa lui Brian. — Ai întârziat, îi spuse acesta. — A plecat. — Cine a plecat? — Stella. A dispărut în timp ce eu eram la cumpărături. A lăsat un bilet în care ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
întâmplat? — Să mergem să vedem. Tom o luă de mână și alergară împreună de-a lungul bazinului. O mică mulțime se adunase în jurul Pârâului lui Lud. Tom, făcându-și drum în față, văzu următoarea scenă bizară: Emmanuel Scarlett-Taylor, cu hainele ude leoarcă, țopăia înnebunit și neputincios în interiorul îngrăditurii ce înconjura izvorul. Se întâmplase un lucru simplu. Emma, tulburat de amintirea câinelui său, simțise o dorință subită de a se apropia de mica fântână și a constata cât e de fierbinte apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
locuiește în Burkestown, un om foarte drăguț. — Îmi aduc aminte de familia Wiggins. Erau catolici. Traversau acum islazul, care era foarte umed și noroios. Părintele Bernard își mânjise pantofii. Poalele sutanei i se desprinseseră parțial din ace și măturau iarba udă. Începuse să simtă nevoia unei băuturi. Dacă ar lua-o înapoi spre Burkestown pe scurtătură, pe lângă vechea cale ferată, în douăzeci de minute ar putea ajunge la „Omul verde“. Ah, dar parcă-i spusese cineva că afurisitul ăsta de filozof

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
unui înecat. Ieși în hol, își zvârli papucii din picioare în lada cu papuci și își încălță pantofii. Stinse toate luminile din casă, răsucind comutatoarele aflate în dreptul ușii. Ieși, închise ușa în urma ei și o încuie. Clopotele bisericii amuțiseră, iarba udă îi muia pantofii. O străpunse o durere veche, al cărei duh dăinuise, poate, undeva în grădină, fantoma unui gând neguros îngropat în trecut, acea remușcare geloasă, răscolitoare, obsesivă, pe care o încercase când auzise că Linda Brent se mărită cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
nasturi, și o bluză în dungi albe și albastre. — Ăștia doi sunt alfa și omega, explică părintele Bernard, zâmbind. Soarele rece de aprilie strălucea pe un cer rece, albastru, iar țiglele verzi de pe acoperișul Papucului scânteiau de parcă-ar fi fost ude. Boabele de rouă de pe iarbă sticleau în soare ca diamantele și urmele de pași pe pajiștea umedă, dinspre pâlcul de copaci din fundul grădinii, prefigurau cărarea bătătorită de care se temea Alex. Pearl o convinsese pe Hattie să iasă afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
Imaginația părintelui Bernard, când își însușise poemul, ținuse seama de faptul că sexul înotătorului nu era specificat. Imaginea finală era, cu deosebire, prețioasă pentru el, tânăra persoană plonjează și se reînalță în valul iscat de afundarea sa, scuturându-și părul ud și râzând. Și pretutindeni, în jur, malul verde al râului, aurul soarelui, căldura, solitudinea... — Crezi că-i o poezie de dragoste? o întrebă pe Hattie. — Mă rog, ar putea să fie. — Cum ar putea să nu fie? protestă preotul, aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
în inimile, celor doi observatori, Tom McCaffrey se ciocni în apă cu Diane Sedleigh. Înainte de această întâlnire, Tom înotase liniștit, exersându-și craulul lui degajat, în timp ce o puzderie de gânduri nefericite, încâlcite, se învârtejeau prin capul lui frumos, cu buclele ude care pluteau și se răsuceau. Trecuseră două zile de la extraordinara lui întrevedere cu John Robert, zile în care Tom nu întreprinsese nici o acțiune, ba, chiar, aproape că se ascunsese. Nu-și făcuse nici un fel de plan. Zăcuse în casă, nesimțindu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
niciodată numele de familie și, de câte ori se gândise la ea, îi folosise doar numele mic, care acum îi țâșni instinctiv de pe buze. Diane, cu mica ei tocă de păr negru, scurt, arăta aproape la fel, fie că îi era capul ud sau uscat. Dar cu Tom lucrurile stăteau altfel. Cu părul ud și lipit, fața lui părea mai suptă, mai dură, mai vârstnică. Diane nu-l recunoscu. — Sunt Tom, Tom McCaffrey. Nu te speria. Tom nu știa prea bine de ce rostise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
folosise doar numele mic, care acum îi țâșni instinctiv de pe buze. Diane, cu mica ei tocă de păr negru, scurt, arăta aproape la fel, fie că îi era capul ud sau uscat. Dar cu Tom lucrurile stăteau altfel. Cu părul ud și lipit, fața lui părea mai suptă, mai dură, mai vârstnică. Diane nu-l recunoscu. — Sunt Tom, Tom McCaffrey. Nu te speria. Tom nu știa prea bine de ce rostise aceste cuvinte. O prinse de breteaua costumului ei de baie albastru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
suptă, mai dură, mai vârstnică. Diane nu-l recunoscu. — Sunt Tom, Tom McCaffrey. Nu te speria. Tom nu știa prea bine de ce rostise aceste cuvinte. O prinse de breteaua costumului ei de baie albastru. — O, te rog... lasă-mă... Mâna udă a Dianei încerca zadarnic să desprindă mâna lui Tom. Înghit apă. Lasă-mă, mă împingi la fund. Tom îi eliberă breteaua, dar îi bară calea, bătând apa cu picioarele și atingându-i brațul cu vârfurile degetelor. Privită de aproape, fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]