3,448 matches
-
lui, șeful u așeză cărbunii la subsoară. Pielea i se topea, arsă, sub foc și țipetele pungașului se pierdură într-un horcăit. - Spui? Ucenicul gemea. Îl dureau măruntaiele. Inima sta să-i iasă afară. - Caii! Caii! strigau cei trei. Îl udară din nou cu apă și-i împinseră țurloaiele în ligheanul cu jar. Paraschiv, negru de durere, se scutură ca de un frig mare și căzu peste ei. Au crezut că-l omorâseră. -Lau luat și pe Gheorghe. Codoșul tremura ca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ia în seamă strâmbăturile gunoierilor. Ce-i păsa? Mila nu face casă bună cu pricopsiții. Și pielea ar fi luat-o de pe clienți, bani să iasă, că fără cincizeci de mii de lei nu mai scotea capul din Cuțarida! Iarna, uda lemnele cu un furtun, să înghețe și să atârne mai mult la cântar. Nu se uita că, în loc de o sută de kilograme, dă cu zece mai puțin. Muierile îl blestemau, își auzise vorbe, dar ce-i păsa? Seara, după ce lăsa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu mai sânt morcovii de anul trecut! Ăia parcă erau mai proaspeți... - Da de unde, se lăuda Chirița, al meu parcă-i argăsit. - Ce zice? Ce zice? întreba Lixandra. - Ce să zică? Zice că nu-i bun morcovul... - Să nu mai ude nisipul ăla, că s-a învechit, se amesteca și Tinca. Marghioala o dată se supăra. - După ce vă dă omul, nici nu vă place! Acum nu mai e bun nisipul! Domn' primar să trăiască, mai face el alegeri, o să ne aducă nisip
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că aveau turetci care îngropau în ele pantalonii individului conținut îndată ce timpul devenea problematic. Umbra eroului nostru dispărea prin șiroaiele ploaiei, care dederă capului său aspectul unui berbece plouat, și te mirai ce mai rezistă torentelor de ploaie - hainele lui ude - sau metafizica. De prin crâșme și prăvălii pătrundea prin ferestele cu multe geamuri, mari și nespălate, o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Pe ici pe colo trecea câte un romanțios fluierând; câte un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
băgate în papuci mari împluți cu paie. Oricât de neplăcut să fi fost spectaculul pentru simțul estetic al călătorului meu, el avu o influință salutară asupra eroului nostru care, trezit din fantaziile sale metafizice, băgă de samă că ploaia-l udase până la piele. El intră într-o cafenea de alături, ca să se usuce. Ridicîndu-și căciula cea mițoasă, vedem o frunte atât de netedă, albă, corect boltită, care coincide pe deplin cu fața într-adevăr plăcută a tânărului meu. Părul numai cam
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
am vândut pe Hagar creștinului? Ți-oi plăti pentru c-am vândut femeia ta - și nu este Hagar a mea în turn? Sărmana Hagar! - Si de ce nu mi-a trimis-o înapoi creștinul? zise cel tânăr și o lacrimă îi udă ochii, aș fi primit - o înapoi... N-aș fi fost supărat. Eu sunt un evreu sărac și mi-era dragă... Ce-mi pasă mie că ea câștigă bani și altfel, numai să fie și a mea... Să mi-o [fi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-i cuprins în această resunițiune * nu plânge... nu are sens pentru [el] acea arie. Cugetați [la] o copilă bogată. Părinți și protopărinți a fost bogați, va să zică a adunat în mâna lor sudoarea, va să zică durerea altora. Din acest pământ de osteneală, udat cu sudoare * și lacrimi, iese [un] crin fragil și alb - ea. O arie-n gura ei, ca mirosul dintr-o garofă. Nu este oare orce notă chintesența din pământul din care ea a crescut [? ] Dar putea să nu cânte... prea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
natal și, Într-o zi, reprezentantul meu de vânzări a venit la mine cu o afacere pe care nu puteam s-o refuz. Produsul se numea Fert-O-Matic. Măiestria lui consta (după părerea mea) În faptul că fertiliza grădina În timp ce o uda. Pur și simplu adăugai fertilizatorul În compartimentul din plastic de deasupra și Îl puneai apoi În funcțiune. În timp ce Fert-O-Matic face toată treaba, tu stai și-ți savurezi limonada. Scena era pregătită. Urma să cumpăr pachetul de 24 de bucăți, Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
canonică de texte, declarate în Biserică ca „Sfinte Scripturi”. Nu este onest să te bucuri de fructele unei livezi fără să te întrebi cine este grădinarul, în ce fel de pământ au prins rădăcini sau cât de des au fost udați copacii. Mâinile plugarului cântăresc cel mai bine o bucată de pâine. În sfârșit, pentru a folosi o imagine dintr-un alt registru, adevăratul critic literar are întotdeauna simț profetic, știind să recunoască astăzi talentul care va triumfa mâine 2. Prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lui s-au mutat, atunci când se rătăcește prin oraș se întoarce la vechea adresă... Desigur, un consum moderat de alcool nu este periculos, dar trebuie să fim foarte vigilenți mai ales în cazul tinerilor în privința anumitor obișnuințe, cum ar fi petrecerile udate din belșug, care pot conduce către un alcoolism „monden”. În urma unui studiu realizat de niște colegi medici, s-a demonstrat că alcoolicii de 40 de ani (internați în spital pentru o cură de dezintoxicare) aveau la testele de memorie performanțele
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
sau ordinală, sau comparabilă ori incomparabilă interpersonal -, cât și diferitele restricții care pot fi impuse anumitor funcții de bunăstare socială. Pentru a înțelege mai bine această idee, să luăm cazul teoremei Arrow și o metaforă. Să presupunem că dorim să udăm o grădină cu un furtun de grădină. Debitul și presiunea apei sunt în funcție de modul în care este fabricat furtunul și în funcție de presiunea externă asupra furtunului. În cazul de față, furtunul este o funcție ordinală și noncomparabilă interpersonal. Să presupunem, în
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
literare. Poezia este o petrecere Într-o singurătate populată cu rîuri murmurătoare, filomele și păstori orfici. Gustul romanticilor pentru marile panorame Îl aflăm și la CÎrlova, mai puțin priveliștile alpine sălbatice. Decorul este la el dominat de coline blînde și udat de rîuri molcome. Muntele Închide (ocrotește) acest peisaj În care toate elementele participă la o simfonie a dulcelui și a plăcerii: dumbrava revarsă „cu dulceață” din sînu-i un vînt răcoros, zefirul ascultă „cu plăcere” cîntecul filomelei, luna se urcă pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poetul, invitat de D.V.G.C., Într-o casă clădită pe muchea unui deal, dominînd cîmpul mănos: „Este un cîmp lat, ce are De vechi și firești hotare Un mal către răsărit, Iar către apus o apă, Ce saduri, grădini adapă, Ce udă țărmul setos, Și-n ramuri multe-Împărțită, Curge mîndră, liniștită, Pe patu-i cel năsipos. În vale se văd desișuri, Saduri, livezi, alunișuri, Pe urmă ochiul zărește Un deal ce se prelungește. Verde și Împestrițat. Coastele-i sînt Învălite De vii, de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
răpitor de zile cui ți-ai dat viață, nume! Atunci a ta osîndă sfîrșit să aibă-n lume CÎnd astă buturugă de arbor ars sub care Părintele tău zace ucis, fără suflare, Va da și flori și frunze, etern fiind udată Cu apa cea din vale În gura ta carată. Iar păn-atunce, iasmă ce a născut Păcatul, Legată-n Înfrățire cu Răul nempăcatul, În viață și-n mormîntu-ți În veci să nu guști pace Și cugetul din tine s-auzi că
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
populară sînt cele mai grețoase dintre viețuitoarele pămîntului), pedeapsa nu antrenează alte forțe materiale. Izbăvirea de păcatul paricidului se obține printr-o lungă, absurdă umilință: Grui străbate În genunchi, timp de o jumătate de secol, un munte pustiu pentru a uda cu apa adusă În gură o buturugă uscată. Efort sisific, Într-un peisaj de-o uscăciune și dezolare biblică: „E numai cîmp de petre, gol, trist, secat de soare De care fug și vulturi și feare răpitoare. Nici scaiul, nici
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mierosul glas, Cu care p-al tău părinte Veseleai În orice ceas? Te-am pierdut, ah! vai de mine! Te-am răpus, soarele meu, Am rămas fără de tine, Nenorocitul de eu. De acum dar te voi plînge Și țărîna-ți voi uda PÎna moartea ne va strînge Sufletul cînd Îmi voi da.” Adaosurile, din care am citat versurile de mai sus, reproduc și Îmbogățesc, repet, sumarul CÎntecelor de lume. Apar, din nou, Nina, Anica, Sultana, Elenco și, odată cu ele, imaginea lumii ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care boșorogii îl împing din plămâni și din trahee pentru a putea să respire. Locotenentul Carlo Spinelli susține că te-a capturat în timp ce fugeai spre nord deghizat în țăran. Cine îmbracă veșmintele tatălui nu comite niciun delict. Rasa mea se udase și Geronimo, taică-meu, îmi dăduse pantalonii lui vechi și haina. Lui Spinelli îi place să omoare oamenii pentru decorații: pentru el un om nu face nici cât o para chioară. Nu pot să mă tem de un ticălos de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pe care Tommaso îi întrezărea prin ușa dată de peretele localului își schimbaseră treptat culoare, devenind negricioși; se prevestea ploaie, așa că se cuvenea să lase locul acela călduț și să se-ndrepte spre Paris. Verifică dacă în desagă nu se udaseră sau mototoliseră scrisorile de recomandare pe care prieteni sus-puși i le dăduseră pentru orice eventualitate. Trebuia neapărat să treacă pe la Gassendi 56, era o scrisoare și pentru el. O luă spre Aix-eu-Province. Drumul se îngusta în vreme ce, de o parte și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sticlă astupată cu un cocean de porumb. — E țuică de-a noastră... adăugă repede, în fața gestului ei de refuz. N-aveți din asta. E din prunii de la cimitir, cea mai bună din toate. Se culeg mai târziu, nici nu trebuie udați la rădăcină, își trag din pământ cât le trebuie. Chiar și prunele de pe jos se culeg, sunt cele mai bune... Turnă în cele două păhărele și adăugă, mândru : — Uite câte mărgele face, ca la curcan... Ridică paharul, pentru a cinsti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
laminorul, și uzina de scule hidraulice, nu mai vorbim de FUPSIC-ul nostru. Altele noi nu știu să se fi făcut. — Ții minte, spuse Maca, ce mai râdeam de doamna Marinescu și de glastra ei cu flori artificiale. Cum îi udam în bășcălie frunzele din plastic și miroseam florile de cârpă... Uite că a știut ce face... Doar florile ei au rezistat, chiar și în vremurile astea, când au dispărut udătorii de ghivece. Tili luă castronul de lemn și-l răsuci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în care locuiau daco-romani, strămoșii noștri”<footnote Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Sfinți daco-romani și români, Editura Trinitas, Iași, 1994, p. 26. footnote>. Acest fapt ne reamintește nouă, românilor, că provenim dintr-o viță creștină nobilă care a crescut fiind udată cu sânge de martiri. Definiția martiriului. Cine sunt martirii? Sfântul Nicolae Cabasila, în lucrarea sa Despre viața în Hristos, făcând referire la martiriu, vrând să-l definească, scrie: „Mucenicia este o școală a sfințeniei, o arătare a bunătății, mărturia lămurită
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
a păcatelor. Botezul, instrument principal de regenerare spirituală, se face în apă pentru că apa produce viața și deține virtutea sanctificării. Din centrul Africii până la Marea Mediterană, această mare panglică de apă (cca. 6700 km), care a dat naștere unei mari civilizații, udă aproape o zecime din continentul negru, parcurgând mai multe teritorii (Burundi, Uganda, Sudan, Etiopia), până a curge pe pământ egiptean, devenind o sursă neprețuită de hrană și o cale de transport. Vechii egipteni au fost, probabil, primul popor care a
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
par a nu se fi schimbat cu nimic față de vremea faraonilor. Amazonul are punctul de pornire al celor 6.400 de kilometri în Anzii peruvieni, traversează cea mai mare pădure tropicală din lume, adună peste o mie de afluenți și udă un bazin de aproape șapte milioane de km2. În apele Amazonului trăiesc peste două mii de specii de pești. În jungla amazoniană există o imensă diversitate de specii de plante și animale constituind cea mai importantă resursă naturală din lume. Ecologiștii
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
gesturi fondatoare. Iar gesturile acestea nimeni, până la cei doi, nu le-a mai făcut vreodată și nimeni, până la sfârșitul timpurilor, nu le poate repeta. Alunecarea unei priviri, felul de a cădea în somn, atingerea de o clipă a mâinilor, părul udat de ploaie sânt amprente pe care fiecare cuplu le lasă în urma sa, pentru ca după desenul lor inconfundabil el să poată fi recunoscut în eternitate. Forța de coeziune a gesturilor fondatoare este uriașă și, prin recursul perpetuu la ele, cuplul ține
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Bârladului. Este de prisos a mai specifica creșterea suprafeței cultivată în prezent cu zarzavaturi de tot felul, comparativ cu cea de altădată. Ar mai trebui, poate, adăugat ceva despre sistemul de irigații din trecut, căci grădinărie fără posibilitatea de a uda la timp și suficient spre a nu depinde de precipitațiile naturale nu se poate concepe. Și dacă acum acest lucru se face simplu și relativ ușor, folosind pompele acționate prin motoare electrice, prin anii ’20-’40 existau pe malul Bârladului
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]