2,906 matches
-
nu trăim la infinit, să nu devenim stupizi în exuberanțele noastre. O despărțire e o astfel de repetiție a morții cu avantajul enorm că totuși continuăm să trăim și să avem parte de multe bucurii simple, cum ar fi faptul uimitor de a merge pe jos, de a simți seara un fel de uitare de sine și de a ne părăsi lumii somnului, de a bea un pahar de vin și mai ales de a ne surprinde că mai putem să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
le distrug, nu atât ceea ce era scris în ele mă atrăgea, ci propriul meu scris, care exercita asupra gândirii mele o influență magică: întreaga mea fervoare de odinioară renăștea îndată ce le răsfoiam și în spatele fiecărui rând citeam cu o claritate uimitoare o bogăție de idei pe care îmi aminteam că le avusesem și pe care anii grei prin care trecusem nu mi le șterseseră din memorie. Dar numai frazele stângace, vioiciunea lor care atingea esențele, febrilitatea scrisului, spontaneitatea și superbia cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am bănuit eu... Așa este... N-am văzut niciodată un trup mai frumos!..." și mă aplecai asupra chipului ei, foarte aproape, și rămăsei iarăși nemișcat, fascinat de expresia acestui chip care îmi sugera că avea în capul ei, în mod uimitor, spiritul, ca să zic așa, al picioarelor ci, bogate în forme, al pântecului pe care goliciunea îl făcea misterios, al sânilor mici și chiar al gurii ei acum întredeschise într-o perplexitate de astă dată părăsită, respirând ușor și regulat, cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
baie, dar nu mai regăsii sub oglindă obiectele ei de toaletă. Revenii: cercetai mai atent odaia, să descopăr un semn. Dar știam că nu va fi. Da, nu mai aveam ce să mai văd, operase, fata asta, cu o rapiditate uimitoare. Își luase tot ce era al ei, nu mai lăsase nimic în urmă... Ba nu: "Vorbim la telefon"... Asta putea să nu mai însemne mare lucru... Mă lungii în pat, cu mâinile sub ceafă. În timp ce auzeam ușa de la intrare trîntindu-se
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai făcu nici o stricăciune, semn că fusese sensibilă la mâhnirea mea sau că mă găsea în sinea ei oarecum mai puțin vinovat decât maică-sa. Era liniștită, stătea alături lângă mine la birou și capacitatea ei de a răbda era uimitoare. În timp ce eu lucram ea colora desene și mă făcu și pe mine în diverse variante, aplecat asupra hârtiei, uitîndu-mă pe fereastră sau stând întins pe pat cu mâinile sub ceafă. Am auzit că o necăjești pe mama'', îi spusei într-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
făcea semn cu capul. Cei doi bărbați merseră în dormitorul cel mare; și Lyttle închise ușa. Lyttle zâmbi, puțin încurcat pe când spuse: - M-am gândit că ar trebui să știi. În legătură cu femeia aceasta, Strella... Spusele lui erau într-un fel uimitoare. În toți acești ani, Dan Lyttle ezitase să ceară unei pământene să fie soția unui paznic de hotel, care lucra în schimbul de noapte. Dar se pare că, după ce analizase situația deosebită a Strellei apăruseră mai multe posibilități. Pentru că - sublinie Lyttle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
-n Inbox și-am deschis mesajul. Dar nu era Mihnea. În locul lui, pe mijlocul ecranului, cu litere groase, corp 18, cineva scrisese cuvintele: TOC OR IENC Și dedesubt, și mai de neînțeles: CLUNIAH Ultimele cuvinte păreau însă de-a dreptul uimitoare. Fuseseră tastate normal, fără majuscule, doar cu italice. Aveau chiar sens, poate un pic prea mult, cât să te facă să caști ochii, înainte să-i închizi la loc: Dacă vrei să afli cine te urmărește... În aceeași clipă, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
valabil și în cazul literaturii. Ideea de literatură avansează doar în interiorul unei legi proprii și este condusă de o autodeterminare specifică. Legat de istoria ideii de literatură s-au înregistrat multe prejudecăți, erori grave de datare, periodizări arbitrare sau simplificări uimitoare. Antichitatea și Evul Mediu sunt ignorate total, crezându-se că literatura a parcurs doar: Renașterea, romantismul și epoca modernă, că ideea de literatură ar începe să se constituie după Evul Mediu, sau chiar că identificarea acestei idei se face abia
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
o idee care deja acționează, ceva care ține de viața ta reală, ceva care există și a existat întotdeauna în inima ta; parcă visul tău a rostit ceva nou, profetic, așteptat de tine; impresia ta e puternică, e îmbucurătoare sau uimitoare, însă în ce constă ea și ce ți s-a spus - toate acestea nici nu le poți înțelege, nici nu ți le poți aminti. Aproape aceeași senzație o avea prințul după lectura celor trei scrisori. Dar încă înainte de a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ajunge în asemenea cazuri să ia proporții uluitoare; așa ceva pare incredibil, dar se întâlnește în fiecare clipă. Această impertinență a naivității, această siguranță de sine a omului prost, această încredere în propriul talent au fost excelent ilustrate de Gogol în uimitorul tip al locotenentului Pirogov 62. Pirogov nici măcar nu se îndoiește că n-ar fi geniu, chiar mai presus de orice geniu; este atât de sigur, încât niciodată nu-și pune problema că lucrurile ar putea sta altfel; de altminteri, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ceva, atunci când va intra în salonul plin de musafiri, sau să nu se împiedice și să cadă cumva; te poți aștepta la așa ceva din partea lui. Ganea o ascultă cu atenție, dar, spre marea mirare a surorii, părea că această veste, uimitoare pentru el, nu-i produsese cine știe ce impresie cutremurătoare. — Asta-i, era clar, spuse el după câteva clipe de gândire. Deci s-a sfârșit! adăugă el cu un surâs ciudat, privindu-și șiret sora în ochi și continuând să se plimbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
puțin numeroasă. În afară de doamna Belokonskaia și „moșulică-demnitarul“ (persoană într-adevăr importantă), în afară de soția acestuia, mai era de față un general de armată, foarte impozant, baron sau conte, cu nume german, un ins extrem de tăcut, cu reputația de a fi un uimitor cunoscător al problemelor guvernamentale, căruia, pe deasupra, îi mersese și vestea că ar fi aproape erudit; era unul dintre administratorii olimpieni, care cunosc totul, „poate doar cu excepția Rusiei“, un om care, o dată la cinci ani, rostea câte o cugetare „remarcabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
afla pe treapta cea mai înaltă a convingerii că persoana lui e un fel de soare răsărit în noaptea aceasta deasupra salonului Epancinilor. Îi socotea infinit mai prejos decât el și tocmai acest gând simplu și mărinimos genera în el uimitoarea familiaritate și amiciție pe care le manifesta față de aceiași Epancini. Știa foarte bine că în seara aceasta trebuie să povestească neapărat ceva, ca să încânte societatea, și se pregătea pentru asta chiar cu un fel de inspirație. Ascultând mai apoi această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în salon, prințul se așezase cât mai departe de vaza chinezească cu care Aglaia îl speriase atât de tare. Cum să crezi că, după cuvintele din ajun ale Aglaiei, în sufletul lui își făcuse loc o convingere fermă, o presimțire uimitoare și imposibilă că va sparge negreșit, chiar a doua zi, această vază, oricât de departe s-ar ține de ea și oricât s-ar strădui să evite pacostea? Dar așa era. În decursul serii, alte impresii puternice, dar luminoase începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că „atâta timp cât mai trăiește ea, prințului nu-i e scris să fie soțul Aglaiei“. Aceasta era hotărârea cu care se trezi a doua zi dimineața. Dar, tot în cursul dimineții, pe la ora doisprezece și ceva, dădu dovadă de o inconsecvență uimitoare. La o întrebare, de altminteri extrem de discretă, pusă de surorile ei, Aglaia răspunse deodată cu răceală, retezându-le-o cu obrăznicie: — Niciodată nu i-am promis nimic, niciodată în viață nu l-am considerat drept logodnicul meu. Pentru mine e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cei doi au plecat, numai nu știu dacă au rămas cu buzele umflate sau au triumfat; Ganecika a rămas, firește, cu buzele umflate; n-a înțeles nimic și s-a făcut roșu la față ca racul (are câteodată o expresie uimitoare a feței!), dar Varvara Ardalionovna a priceput, se pare, că trebuie s-o șteargă cât mai iute, că și-așa e prea destul din partea Aglaiei Ivanovna, așa că a plecat, târându-și fratele după ea. E mai inteligentă decât el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de Conferința din Berlin; ea refuza de-a ceda pacinic Albania, adecă Epirul cu Ianina și Mezzovo, iar în rezistența ei afla poate oarecare încurajare din partea guvernului austriac. Înarmările ei febrile, repedea strângere a redifilor sub steaguri, făcută cu acea uimitoare și dureroasă voință de-a se sacrifica caracteristică pentru poporul turcesc, dovedesc că Poarta are destulă încredere în sine pentru a nu ceda sau cel puțin că a înțeles cumcă momentul de-a ceda n-a sosit încă. Ea știe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
măreața sarcină de-a face pe români oameni cinstiți. Nu se mai află oameni cinstiți în țara aceasta" și era vorba de a-i deprinde, prin Academia de la Văcărești, la apucături mai onorabile decum au. Aceste lucruri, spuse c-o uimitoare francheță de pe tribuna Parlamentului și în auzul lumii, au făcut un efect admirabil atât asupra țării cât și asupra străinătății și desigur unul foarte înveselitor tocmai asupra categoriei de patrioți a căror activitate lucrativă ar avea nevoie de răcoritoarele influențe
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
succes". Astfel detrăgînd capitalul ramurilor de industrie deja existente și îndreptîndu-le spre o plasare mai puțin rentabilă, pentru că nouă, au cășunat o mișcare neeconomică a capitalului, care trebuia să perturbe atât strângerea de capitaluri cât și câștigul lucrătorului. Ca dovadă uimitoare de exactitatea deplină a descrierii economistului german, că esența unei asemenea întreprinderi este specula, servă procedimentele de la noi. Creditul Mobiliar nu există încă. Statutele lui sunt necunoscute, n-au fost tipărite încă; nici un decret al regelui n-au autorizat existența
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
succes". Astfel, detrăgînd capitalul ramurilor de industrie deja existente și îndreptîndu-le spre o plasare mai puțin rentabilă, pentru că nouă, au cășunat o mișcare neeconomică a capitalului care trebuia să perturbe atât strângerea de capitalii cât și câștigul lucrătorului. Ca dovadă uimitoare de exactitatea deplină a descrierii economistului german că esența unei asemenea întreprinderi este specula servă procedimentele de la noi. Creditul Mobiliar nu există încă. Statutele lui sunt necunoscute, n-au fost tipărite încă; nici un decret al regelui n-au autorizat existența
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
adolescență. Pe scurt, fiecare are un cui al său În suflet. Vorba unui călugăr care, fiind Întrebat În general cum o mai duce În viața de zi cu zi, a răspuns : Toate bune, una rea. Cu toate succesele și realizările uimitoare ale cuiva, tot se găsesc și cuvinte de scădere izvorâte sau din conștiința sa proprie sau fiind o consecință a evaluării altora. Fiecare Își are crucea sa de purtat. Cruce mică sau mare, ușoară sau grea, noi suntem datori să
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
recunoscute și apreciate eforturile. Nici șeful tău nu face excepție. O vorbă bună din cînd în cînd poate avea un ecou de durată. Nu trebuie să faci un gest grandios, exagerat. Iată cîteva tipuri de laude care pot genera rezultate uimitoare: Ați făcut o treabă foarte bună organizînd acest proiect. Mi-a plăcut felul în care v-ați ocupat de clientul acela. Cred că ați luat o decizie foarte bună. Mereu îmi amintesc ce bine vă pricepeți la chestia asta! A
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
se concentreze din cauza atitudinii sale. Odată ce a devenit conștientă de impactul negativ pe care îl avea asupra existenței ei, a luat în mod conștient decizia de a-și ignora șefa și de a se concentra asupra muncii sale, cu rezultate uimitoare. Prima întrebare pe care trebuie să ți-o pui este „Ce anume doresc să obțin de la slujba mea?”. Ce anume îți creează satisfacții? Poate e vorba despre stabilirea unor relații. Dacă lucrezi în domeniul relațiilor cu publicul, ca Barbara, răspunsul
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
spus: „Ei, în cît timp crezi că o să te educ?”. Am izbucnit în rîs amîndoi, însă după șase luni mi-am dat seama că mă educase, și încă foarte bine. De atunci, am urmărit mulți oameni educîndu-și șefii, cu rezultate uimitoare, și am avut ocazia să discut cu unii dintre ei, pentru a afla cum anume reușesc. Am descoperit cinci tehnici cu ajutorul cărora îți poți educa șeful să devină o persoană mai amabilă. Recompense și pedepse Avem cu toții în comun, inclusiv
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
în măsura în care Dumnezeu nu pretinde a fi un Centru, cu atât mai puțin un centru al acestei lumi, dat fiind că nu e prezent decât prin energiile divine create. Spre a transborda aceste dificultăți ale "diferenței ontologice", postmoderniștii trebuie să facă uimitoare ocoluri speculative, nu mai puțin stufoase decât ale vechii metafizici. Unii dintre ei sunt adevărați campioni ai noii sofistici. Jacques Derrida pare să fie cel mai ilustru dintre ei. Marea strădanie a lui Derrida este să susțină, în absența Grund
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]