13,247 matches
-
predispoziția generală din Închisori de a-i ușura de bunuri, haine și chiar Încălțări pe colegii de suferință. Dar Diego Alatriste era și el destul de cunoscut la Madrid; iar cine nu-l cunoștea afla degrabă că era mai bine să umble cu mare grijă cu el. După cum am aflat mai târziu, primul lucru pe care Îl făcuse intrând la zdup fusese să se ducă Întins la cel mai periculos răufăcător dintre deținuți și, după un salut foarte ceremonios, să-i lipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Filip al III-lea, Álvaro de la Marca moștenise de la părintele lui titlul de grande de Spania și putea sta cu pălăria pe cap În prezența tânărului monarh, cel de-al Patrulea Filip, care Îi acordase prietenia sa; și pe care, umbla vorba, Îl Însoțea În escapadele lui amoroase cu actrițe și dame prea puțin recomandabile, după care amândoi se dădeau În vânt. Holtei, afemeiat, manierat, cult, nițel poet, galant și seducător, Guadalmedina cumpărase de la rege oficiul de mare curier, după scandaloasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
lemn câte zile a trăit. Deși nu poți ști niciodată, poate că pentru el toate acestea erau un fel de eliberare. Când tata venea seara acasă, eu îl întrebam întotdeauna unde fusese. De fapt nu voiam să știu pe unde umblase prin ținut. Eu voiam doar să-l aud rostind cuvintele acelea minunate. Sikseleberg. Raggsjöheden. Vajsjön. Avabäcken. Åmträsk. Inreliden. Lillåberg. Lyckan. Klåvamyren. Rusksele. Världsalltet. Doar un inginer silvic poate rosti cuvintele în felul acesta. Sunt convins că ele nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
N-am știut, a spus Manfred Marklund. Fără Biblia lui, eu aș fi fost alt om, am zis, atent să nu exagerez. Acolo nu există linie sau imagine pe care eu să n-o fi studiat. Valurile pe care a umblat Iisus. Sfârcurile sânilor femeii samaritene sub veșmântul ei de in. Capul lui Holofern. Funia cu care era încins tâlharul crucificat. Sabia pe care o ține Domnul în mână când ucide balaurul. Mi-am dedicat întreaga viață lui Gustave Doré. Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
li se mișcau aproape de genunchi. Cel care mergea în frunte a venit la mine și s-a prezentat. Se numea Elis. Aveau o misiune. în vreme ce scruta cu ochi mici, negri, chipul meu jalnic, m-a lămurit că el și ceilalți umblau pe-acolo pentru a descoperi relicve. Constituiau o așa-zisă asociație de familie pornită într-o călătorie de cercetare, iar drumul lor ar fi putut fi asemănat cu un pelerinaj. își purtau corturile în spinare, spunea el, urmărind un traseu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
masă și să mănânc din ce a pus acolo. Mănâncă, spune ea. Micuțul Manfred nu vine decât peste vreo oră. Iar Manfred, știi, nu e prea punctual la masă. Prin urmare, așa este: Manfred Marklund e când ici, când colo. Umblă peste tot în micul lui automobil pe drumurile ținutului și prin păduri, printre fermele pustii și puținele locuri care mai sunt încă locuite. întotdeauna i se pare că vede ceva care merită câteva rânduri la ziar, întotdeauna găsește ceva deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
încăperile mici, privirea mea interioară vedea picturi pe sticlă uimitor de strălucitoare, transparente, auzeam sonatele pentru pian ale lui Brahms așa cum le cânta mama odinioară și mă umplea o bucurie care semăna cu cea a paraliticului care a început să umble. Deși de fapt era exact pe dos: eu nu mai puteam umbla. în cele din urmă am reușit să mă prind strâns de bibliotecă și mâna mea dreaptă a scos o carte, smulgând-o de la locul ei. Era una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
transparente, auzeam sonatele pentru pian ale lui Brahms așa cum le cânta mama odinioară și mă umplea o bucurie care semăna cu cea a paraliticului care a început să umble. Deși de fapt era exact pe dos: eu nu mai puteam umbla. în cele din urmă am reușit să mă prind strâns de bibliotecă și mâna mea dreaptă a scos o carte, smulgând-o de la locul ei. Era una din acele cărți care-i erau trimise ei de la secretariatul Departamentului pentru Cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Își adusese aminte cât o ajutase Liviu ca să-și facă un drum, o carieră. Imediat după căsătorie, îi înzestrase atelierul de pictură așa cum îi ceruse, el fiind un nepriceput în ale artelor, după cum singur mărturisea. Totuși, deși se declarase nepriceput, umbla prin magazinele cu vopsele și unelte de pictură și venea mereu acasă cu tuburi de vopsele, pensule, foițe de aur sau de argint, blaturi pentru icoane sau pânze gata pregătite. Își aduse aminte, cu nostalgie, de prima ei expoziție de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
acest lungan cu aer de pierde vară. Când eu am avut problemele mele de sănătate - acel accident nefericit de mașină , a fost un an în care visam să stau ca un om normal, pe o bancă în parc, asta pentru că umblam cu mare greutate dintr-o cameră în alta... Vezi, Bart, pe mine suferința m-a învățat să văd mereu partea plină a paharului... Carpe diem, trăiește-ți clipa, adăugă Bart. Culege fructele zilei și bucură-te de ce ți-a oferit
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
niște cercei de plastic, foarte mari. Părul tuns scurt, negru cu șuvițe roșii, era dat din abundență cu gel, ca să stea arici. Bart privi poza amuzat, apoi o privi întrebător pe Arm. Cum lasă un artist plastic o fată să umble așa ?! E în perioada negru cu șuvițe roșii, dacă te referi la păr, dar am avut și alte perioade, negru cu șuvițe verzi și chiar albastre... Vezi tu Bart, un copil adoptat nu cred că va scăpa vreodată în subconștientul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
în picioare agil ca un gimnast, cu o expresie de uluială și de fericire pe chip: Nu se poate, exclamă el cu voce gâtuită de emoție, privind-o pe Arm, ai văzut? Ai văzut?!... M-am putut mișca singur!... Am umblat din nou cu picioarele mele!... Pot să mă ridic, pot să umblu, pot să fac ce vreau cu picioarele mele, ai văzut?... repetă, strigând de-a dreptul, și începu să se învârtească din nou prin încăpere, ca să se convingă că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de fericire pe chip: Nu se poate, exclamă el cu voce gâtuită de emoție, privind-o pe Arm, ai văzut? Ai văzut?!... M-am putut mișca singur!... Am umblat din nou cu picioarele mele!... Pot să mă ridic, pot să umblu, pot să fac ce vreau cu picioarele mele, ai văzut?... repetă, strigând de-a dreptul, și începu să se învârtească din nou prin încăpere, ca să se convingă că era adevărat. Da, sigur că am văzut, răspunse Arm liniștit, reținându-și cu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
te rog ! Conduc foarte atent, fii liniștită. Dacă ai vreo problemă să mă suni neaparat! Promiți ? Desigur, promit. Parcă eu trebuia să am grijă de tine, glumi ea. Crăița îi ceru voie să-și invite acasă prietenele și... să-i umble prin garderobă. Arm începu să râdă și-i dădu acceptul. După convorbire îi explică și lui Bart. Fetelor le place teribil să se îmbrace în hainele mele, le impresionează faptul că am fost manechin. Azi va fi parada modei la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
și lui Bart. Fetelor le place teribil să se îmbrace în hainele mele, le impresionează faptul că am fost manechin. Azi va fi parada modei la mine acasă ! Ultima oară cînd au făcut asta, Mădălina, care încearcă să le imite, umbla cu un neglijeu lung și cu un coșuleț de metal pe cap. Era Prințesa Prințeselor sau Crăiasa Crăieselor, nici ea nu știa ce.... Bine dar Crăița pare a fi foarte băiețoasă ! Da, și colegele ei umblă îmbrăcate ca ea, dar
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
încearcă să le imite, umbla cu un neglijeu lung și cu un coșuleț de metal pe cap. Era Prințesa Prințeselor sau Crăiasa Crăieselor, nici ea nu știa ce.... Bine dar Crăița pare a fi foarte băiețoasă ! Da, și colegele ei umblă îmbrăcate ca ea, dar le place să se machieze strident și să încerce rochii din când în când. Deh, femei, glumi Bart. Da, au fost chiar impresionate când le-am învățat cum se pășește pe podium, cum te întorci, cum
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
era, s-ar fi putut într-un fel spune, fief-ul lui Arm. La Cernica își petrecuse Bart câteva dintre vacanțele copilariei, la un călugăr Pahomie, un fel de unchi dinspre mamă. Cuviosul Pahomie era o persoană cu totul specială Umblase mult prin lume, în tinerețele sale și se mândrea ca fusese primul om operat de ulcer duodenal din țară. Dar între timp Pahomie se strămutase la cele veșnice, iar în locul său la mănăstire mai rămăsese să viețuiască un ucenic, Ghedeon
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ce e viața, de unde venim, unde mergem, ce e soarta... Deși te asigur că în meseria mea, eram un documentat, verificam fiecare eveniment din mai multe surse, îl analizam pe toate fețele, îl priveam din toate unghiurile... Deh, Dumnezeu nu umblă printre politicieni, ca jurnaliștii, iar eu nu umblam prin biserici... Prima oară am intrat cu tine într-o mănăstire și ca să nu stric amintirea, nu știu dacă am să o mai fac vreodată! A fost norocul meu să-mi fii
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
e soarta... Deși te asigur că în meseria mea, eram un documentat, verificam fiecare eveniment din mai multe surse, îl analizam pe toate fețele, îl priveam din toate unghiurile... Deh, Dumnezeu nu umblă printre politicieni, ca jurnaliștii, iar eu nu umblam prin biserici... Prima oară am intrat cu tine într-o mănăstire și ca să nu stric amintirea, nu știu dacă am să o mai fac vreodată! A fost norocul meu să-mi fii ghid, niciodată nu înțelesesem de ce sunt atâția sfinți
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lui madam Chanel aterizez! Tu te gândești la madam Chanel, eu vreau să mă întâlnesc fără pașaport și travesti cu oamenii mei de legătură din Paris, de pe timpul lui Corneliu Mănescu! declară rituos babacul, înfoindu-se mulțumit în pene. O să umblăm prin tot Occidentul, ca vodă prin lobodă! Ce tot spuneți voi acolo? îi contrazise Camelia, apucându-l în mod ceremonios de braț pe Bart. Mai bine pregătești o cazare la Waldorf Astoria, că doar n-o să mergem în voiaj de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
treizeci de ani; comerciant de postav; cam sfrijit, dar iute; ascuns după sulurile de țesătură, parcă stătea la pândă. S-a trezit în casă și în pat cu Donna Iulia; nici nu visase o astfel de femeie. Mai cunoscuse câteva, umblase și prin lupanare - cu negoțul era, deseori, călător. Donna Iulia nu semăna cu domnișoarele din târg ori de aiurea; cu atât mai puțin cu târfele de-o noapte. Dar totul a ieșit pe dos. Donna Iulia părea un lemn; Tim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu avea cum să o lase baltă. Va veni anul următor cu cel mai rapid pachebot! În scrisori, numai bine; una pe an, iarna. Donna Iulia le citea, apoi le așeza în sertarul mesei. Noaptea, uneori, aproape adormită, Donna Iulia umbla după ultimul plic. I se părea că nu înțelesese ceva. Recitea; înțelesese bine. Câteva rânduri, de fiecare dată, Tim le adresa părinților. Donna Iulia le arăta scrisoarea - locuiau la câteva case. Să știi că sunt mereu în preajmă! părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
le venea ușor. Flăcăii tomnatici își făceau planuri. Donna Iulia era zărită zilnic. Îmbrăcată în negru. Coaptă. Trecea să-și ia de lucru, cusături de tot felul. Să ajute un copil la slova franțuzească. Să târguie. Alteori, fără treabă, parcă umbla într-adins, doar să tulbure apele. ...A trecut încă un an. Apoi încă unul; alți doi. În preajma Crăciunului, de fiecare dată, sosea scrisoare. Tim era om ajuns, dar pentru a trăi amândoi în tihnă și îndestulare, o ruga pe Donna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Privindu-l, i-ar fi pus palma pe umăr. El i-ar fi strâns brațul. Obosită, adormea gândindu-se la întâlnirea lor. Se trezea speriată: i se părea că bate Tim la ușă, avea un fel al lui. Sau că umblă cineva prin curte. Vânătorul de lupi albi stătea în gazdă la marginea de miazănoapte a târgului. La câteva zile odată, mergea în centru să cumpere țigări și jurnale. Donna Iulia știa când. Simțea c-un ceas înainte. Cu două-trei. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
punea, pâlnie, la ureche: nu erau departe. Donna Iulia cerceta un nasture. Și-a privit mâinile, ghetele. A plecat fără o vorbă. Vânătorului i s-a părut că plânge. Ajungând-o, și-a dat seama că râde. „Ești un idiot! Umbli cu pielea aia pe cap și crezi că dai gata pe toată lumea! Lasă-mă în pace!” i-a strigat. Vânătorul de lupi albi și-a îndesat căciula pe cap și a pornit gânditor spre casă. Peste vreo săptămână, Donna Iulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]