3,608 matches
-
Vara ce faci? Îi lași la portar?” „Dar poate sunt doar niște figurine de porțelan, niște diavoli cartezieni”, conchise Agliè. „Sau niște automate”. „Drace, drace”, zicea Garamond. „Dumneavoastră, domnule Agliè, Îmi dezvăluiți un univers nou. Trebuie să devenim cu toții mai umili, dragi prieteni. Multe mai sunt În cer și pe pământ... Dar, În sfârșit, à la guerre comme à la guerre...” Garamond era pur și simplu siderat. Diotallevi păstra o atitudine de curiozitate cinică, Belbo nu-și exterioriza nici un sentiment. Voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
după mine: ia-ți, bă, restul! Dacă nu ți-l dădeam, ziceai că vreau să te prostesc. Ai naibii proști, nici măcar adunarea n-o știți. Coada de o sută cincizeci de oameni așteaptă cuminte să-mi recuperez mărunțișul. Mă întorc umil și bag palma deschisă în cutia de sticlă a casierei. Păi da, că eu trebe să am grijă de toți gură-cască. Calm, foarte calm, îi răspund: doamnă, nu vă enervați, că mă enervez și eu și iese nasol. Auzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în biroul lui. Ambianța era asemănătoare cu cea din cabinetul pe care-l avea la Spitalul „Gheorghe Marinescu”, din București: același birou impozant, încărcat cu cărți, în dosul căruia trona profesorul învăluit în norii de Lucky Strike, aceleași fotolii joase, umile, la capătul opus al încăperii, același covor subțire, în culorile curcubeului, întins între el și cei care-i solicitau o audiență. În linii mari, discuția a respectat coordonatele celei anterioare, avute în capitală: eu eram un individ periculos pentru Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
au creat în inima mea un profund sentiment de recunoștință și admirație. De aceea, dacă Dumnezeu ar ține în dreapta Sa cerul și căldura pământului, iar în stânga sa iubirea mea nețărmurită pentru Mama și mi-ar spune: "Alege!”, m-aș apleca umilă asupra stângii Sale și i-aș spune: ,,Părinte, dă-mi o!”
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
se pot înșela! Precum e sus, așa-i și jos, cunoștea o excepție notabilă, prin raport strict la spațiul de locuit subteran, vizitat întâiași dată de către eroii noștri. Această excepție antagonică, izvorul unor insurmontabile discrepanțe, o constituia tocmai apartamentul proprietăresei umilului Vierme! Pardoseala din living parchet de stejar și de ulm, lăcuit și șlefuit cu migală, manual, de-a lungul nervurilor abia dacă se observa un pic, pe margini, sub povara grandioasă a unui imens covor original de Isfahan, mirifică mostră
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
a înălțat. Vițelul roșu nu s-a născut, încă. Din Castelul Sant'Angelo, din Castelul Gandolfo și din Basilică, Sanctitatea Sa, Primul Episcop, Papa, păstorește Roma. Urbi et orbi. Despre ultimul Antichrist, progenitura infernală, să fiu iertat, dar eu, unul, mărturisesc umil că nu am auzit. Cum n-am auzit nici despre Mabus. Nici despre Mahdi Solitarul. Nici despre Imamul sau despre Padișahul Neștiut. Nici despre Ivan Țarevici. Și nici despre Alt-Cineva. Și sunt semne majore! Ce-i drept, stirpea lui Iacob
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pune pe tine niște blugi. Plus o geacă, o cămașă, un tricou sau ceva asemănător. Iar partea despre Cuvânt și despre Armele eroilor, hmm..., aia chiar că n-am înțeles-o. N-am ghicit-o. Je suis désolé! Îmi cer umil, încă odată, mii și mii de scuze. Ai dreptate! Cu hainele, se rezolvă cumva, până mâine, la amiazi, îl asigură seren Arhanghelul, pe Bursuc. Cu Armele, dragă prietene, uite cum stau treburile... BAAL II Faci tu cărțile de data asta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
glosările astea sterile, cu mofturile și cu afirmațiile rizibile! mârâie iritat Bursucul, întorcându-se cu iarăși cu fața, către auditoriu. Din prima și ca să nu existe pentru careva, nici un strop de confuzie, aflați că noi suntem băieții buni. Despre prea umila mea persoană, iată că v-am spus. Blondul de lângă mine, chiar este cine spune că este! Arătați-i respectul cuvenit ori, dacă nu, schimbăm macazul! Vă promit! Eu nu mint niciodată! Iar în persoana celui de-al treilea și Bursucul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe rând, tăiate, dezmembrate! Eșecul nu este o opțiune. Dacă pierdem, omenirea este și ea etern pierdută. Iar pedeapsa ei irevocabilă, e binemeritată! Așa după cum a și invocat damnarea, din adâncul inimii lui frânte, oropsite, negre, disperate, un spirit omenesc umil și umilit și Arhanghelul privi ostentativ și neclintit, spre Vierme. Ce...?! Cum...?! Eu...?! Eu să fi fost...?! Văleu...!! Dar, când...!? Când, dracu'...?! Când a plecat lepădătura de Coco, ca să și-o pună, cu javra de Năică? Atunci când am urat eu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de conducători firești, de oameni care au ieșit din poporul de acolo și care să poată pune umărul la cârmuirea țării. Discuția se prelungea fără ca vreunul să cedeze din convingerea sa, în vreme ce tânărul Herdelea asculta cu un surâs fad și umil, vrând să aprobe în același timp pe amândoi și chiar dând dreptate în sinea sa amândurora, după fiecare replică. Spre fericirea lui, fu anunțat arendașul moșiei Vaideei, pe care îl chemase Miron. Cosma Buruiană avea treizeci și cinci de ani, șapte copii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
poate să mai vie și vreun copil, deși până azi, în doi ani, nu s-au învrednicit, măcar că au dorit. ― Bine, dar nu există nici o lege care să...? întrebă Titu, plin de indignare. ― Legile sunt pentru noi, cei mici și umili, zise învățătorul Dragoș cu tristețe. Pentru încătușarea noastră... Glasul și înfățișarea învățătorului dovedeau sinceritate fără umbră. Titu Herdelea, ascultîndu-i, se minuna cum se poate să se tolereze niște stări atât de barbare. Chiar dacă Dragoș ar exagera, ca toți cei ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așa o fi mai bine de noi! ― Ba v-ați învățat să umblați numai cu cerșitul! strigă Miron Iuga, enervat puțin de stăruința țăranilor. ― D-apoi noi ne-am tot rugat și ne rugăm, că atâta putere avem, făcu foarte umil Lupu Chirițoiu. Cu rugămințile nădăjduim și noi să dobândim mai multă milă! Văzând străfulgerările flămânde care răzbăteau prin obișnuita plecăciune a privirilor lor, bătrânul Iuga avu pentru întîia oară impresia că oamenii aceștia, pe care i-a socotit totdeauna credincioși
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
știe... Pe Nadina o plictisea polologhia asta. Arendașul observă și-și opri elocvența. Urmă o pauză mai lungă. Nadina îl privea cercetător, parc-ar fi vrut să afle ce se ascunde sub vorbăria grecului, care făcea o figură blândă, aproape umilă și mai cu seamă impenetrabilă. ― În sfîrșit! zise brusc Nadina, enervată puțin și cu un gest ca și când s-ar fi hotărât să puie capăt convorbirii. Lui Platamonu i se păru că a întins prea mult coarda și aștepta un prilej
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să fure? Sărăcia? Câțiva râseră, și în cancelarie, și mai cu seamă în tindă. Primarul se supără: ― Lasă gluma, Ignate, că nu v-am strâns eu aci pentru glume, să știi! ― Nu-i glumă, dom' primar! făcu țăranul, reluîndu-și glasul umil obișnuit. Că porcul mi l-a luat perceptorul la bir, porumb n-avem, lemne n-avem și-mi țipă copiii toată ziua de foame și de frig... ― Nu mai putem, oameni buni! strigă deodată și Leonte Orbișor, încurajat parcă. Din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Păun și i-a spus lui ce-a pătimit de la arendaș, Petre i-a răspuns scrîșnind: ― De, nea Chirilă, eu nu I-aș fi iertat, măcar de m-ar fi și omorât pe urmă! ― Bine zici, Petrică, bine! încuviință Chirilă umil. 2 Titu Herdelea se pomeni într-o bună zi cu preotul Belciug din Pripas. Era îmbrăcat bine, cu palton nou, antereu nou, barba tunsă frumos, în sfârșit curat și gătit ca un pețitor, cum nu-l văzuse niciodată pe acasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pățit multe în viață și m-am izbit de multe. Băgați-vă mințile-n cap, potoliți-vă, că numai așa puteți trăi! Din șovăirea tăcerii următoare, numai peste câteva clipe se desprinse, ca un suspin al tuturor, cuvântul plângăreț și umil al lui Ignat Cercel, aflat în primele rînduri: ― Decât așa trai, tot mai bună o fi moartea! Glasul lui încurajă altele, când ici, când colo: ― Mai bine omorîți-ne, să scăpați de noi! ― Ori că mori de foame, ori de altceva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
n-am ce zice! în loc tu să potolești pe cei smintiți și fără chibzuială, te bagi între ei la răzmeriță... Halal de așa primar! ― Să ne iertați, cucoane, dar dacă ne-a luat satul noi ce putem face? boscorodi Pravilă umil și plecat. ― Și tu, Luca! urmă Miron înflăcărîndu-se mereu. Și tu, Lupule, om bătrân, cu plete cărunte, mai mare ca mine, între neisprăviții ca alde Trifon! Ei, măi creștini, mi-e silă de voi! Vorbind îi trecea neîncetat prin minte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și spân, în odăjdii, aștepta în poartă, cu o față onctuoasă și îngrozită, căci, adineaori, maiorul Tănăsescu îl înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule prefect, noi am fost neputincioși să împiedecăm ce... Îngână preotul cu o plecăciune umilă. ― Dă-te la o parte, banditule! sâsâi maiorul, înlăturîndu-1 cu cotul din ușă. Lângă altar, pe un catafalc improvizat, acoperit cu un giulgiu, zăcea cadavrul Nadinei. Maiorul ridică un colț, dezvăluind figura învinețită și scofâlcită. Baloleanu întoarse privirea, bîlbîind: ― O
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ștergar alb într-un băț și l-a pus în poarta bătăturii, să-l vadă boierii când vor trece. Maiorul într-adevăr l-a observat și s-a înfuriat: "Ce-i asta, hoțule?" "Pace, dom'le maior!" a răspuns Ignat umil...Pace, hoțule? Da cu cine ai fost tu în război, tîlharule? Cu armata romînă?" Și l-a bătut de l-a omorât... Acuma îl recunoscu: ― Tu ești cu steagul alb, ai, și cu pacea, hoțule? ― De, domnule maior, păcatele noastre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la loc cum a fost. Alți oameni de-ai curții trebuiră să dea ajutor celor trei, coșciugurile fiind prea grele. Preotul repetă de mai multe ori "veșnica lor pomenire", acompaniat și de mormăielile dascălului, apoi încetă brusc, cu o plecăciune umilă spre Grigore Iuga, care privea cu ochi rătăcitori și fără să facă vreo mișcare. La un semn al logofătului, cei trei oameni se apucară să acopere mormântul. Baloleanu și ceilalți exprimară iarăși sincere condoleanțe, pe care Grigore le ascultă tăcut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
domni cu convingeri puternice îmi va spune și mie că am huzurit o viață întreagă, așa că n-am decît să-mi vînd casa acum și să dorm sub podurile Dîmboviței, căci în viață greșelile se plătesc. Mă și văd întrebînd, umil și cu bocceluța în spinare : „Cu ce-am greșit, săracu’ de mine ?”. Tot acești domni se uită de sus la săracii înglodați în marasmul creditelor : „Dacă n-au cultură economică, ce să le fac ?”. Deci, dacă am crezut în oferta
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
studentului Nathah Brasfiel care m-a ajutat să pregătesc indicii. În sfârșit, doresc să-mi exprim gratitudinea lui N.T. Wright și Craig Evans, nu numai pentru participarea în acest proiect în calitate de conferențieri și autori, dar și pentru apropierea lor amabilă, umilă și prietenoasă. Credința voastră în Isus nu are nevoie de cuvinte pentru a fi văzută și auzită. Troy A. Miller Sărbătoarea Paștelui 2008 Memphis, Tennessee Capitolul 1 Strigătul morții Craig A. Evans Cel mai vechi Crez (sau mărturisire a credinței
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
acesta pe Solomon, fiul lui David, care cu o mie de ani înainte sa, stătea călare pe măgărușul regesc în momentul proclamării regalității sale (1Reg 1,32-40). O astfel de intrare răspundea unei vechi profeții care prevedea venirea unui rege umil (Zah 9,9). Nu numai gestul lui Isus evocă speranțele fiului lui David care vine, dar și răspunsul mulțimii reflectă aceeași interpretare populară. Osanalele lor, ca aluzie la Ps 118, erau o recunoaștere că cel care intră în templu „în numele
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
am nici un merit că-l cunosc, că pot să scriu despre el. Aș putea să înalț, numai cu figura lui înaintea ochilor, o schelărie ramificată enorm, un Babel de hârtie, un Bildungsroman de o mie de pagini, în care eu, umil Serenus Zeitblom, aș urmări cu sufletul la gură demonizarea progresivă a noului Adrian. Dar apoi? Chiar dacă, prin absurd, aș da ce n-am dat în șaizeci de ani de lucru, o capodoperă, mă întreb la ce bun... Pentru scopul meu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pudoarea albului; de a nu vorbi cu gura plină, de a nu săruta cu buzele murdare etc, ca și cum acestea ar fi avut ceva de-a face cu dragostea.) ― Allan, vreau să-ți arăt ceva, îmi spuse ea cu cel mai umil și mai melodios glas al ei. (Vorbea în bengali ca să mă poată tutui, căci o exaspera placiditatea frazelor englezești, întotdeauna la persoana a II-a plural.) Îmi arătă cutiuța dată de Tagore, cu șuvița de păr alb, parfumată și cârlionțată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]