6,447 matches
-
aici n-am fost de când sunt, dar a pus dracu pe boieru meu, pe boieru nostru cel mare de la Cornul Caprei să poposească aici... Ș-a văzut pe hangiță... Anița asta am auzit că-i năstrușnică muiere... Ș-o păzește ungurul de comedie, cu farmece și cu câte drăcii sunt pe lume. Mă chiamă boieru. Zice: Măi Petrișor, poți tu să duci o veste până la hanul cel mare? Pot, stăpâne, zic. N-am fost acolo niciodată, da’ o veste pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acolo niciodată, da’ o veste pot să duc. Apoi, măi Petrișor, zice, du-te și vezi ce-i pe-acolo. Aș vrea, măi Petrișor, zice, să poposesc eu într-o noapte la hanul Aniței... da’ să bagi de samă la ungur, măi Petrișor... Da’ ce-i cu ungurul, stăpâne? zic. — Apoi cu unguru-i bucluc mare, zise boierul, da’ tu vezi și intră în vorbă cu Anița... că a dat, măi Petrișor, mare alean peste sufletul meu! — Apoi, măi om bun, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
duc. Apoi, măi Petrișor, zice, du-te și vezi ce-i pe-acolo. Aș vrea, măi Petrișor, zice, să poposesc eu într-o noapte la hanul Aniței... da’ să bagi de samă la ungur, măi Petrișor... Da’ ce-i cu ungurul, stăpâne? zic. — Apoi cu unguru-i bucluc mare, zise boierul, da’ tu vezi și intră în vorbă cu Anița... că a dat, măi Petrișor, mare alean peste sufletul meu! — Apoi, măi om bun, zice un moșneag de la foc, nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cazanul cel necurat? Dumneata ești om tânăr, ce știi? Îți pui cușma pe-o ureche și te duci fluierând, ca vântul... Noi știm mai multe... noi suntem oameni de altădată... Petrișor își întoarse ochii spre ușa uriașă a hanului. Mogoș Ungurul nu se mai vedea; șleahul se potolea, și el se trăsese în întunericul lui. Iar în bătătură, sub plopii subțiri, la focurile care se zbăteau în întuneric, oamenii tăcură. Stăteau pe coaste și focul le rumenea fețele. Erau oameni nelămuriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la femei, da’ păcat că bei... Apoi eu îs om fudul și puțin îmi pasă... De aceea chiar, beau eu vinul cu oala, ca să nu-mi pese... Da’ eu, moșule, am auzit că-i strașnică muiere Anița asta... Da’ de ungur de ce am eu a mă teme? Eu nu mă tem de nimeni... Nici de farmecele lui nu mă tem! Moșneagul își duse mâna pe lângă barbă și începu a da din deget: —Măi creștinule, zice, nu vorbi fără cumpăt... Iaca, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de farmecele lui nu mă tem! Moșneagul își duse mâna pe lângă barbă și începu a da din deget: —Măi creștinule, zice, nu vorbi fără cumpăt... Iaca, oamenii s-au aciuat și ne-ascultă... Să-ți spun eu o istorie cu ungurul și să vedem ce-ai să mai zici? Asta s-a întâmplat acu trei ani... Iaca, așa stam într-o sară aici, la focuri, sub plopi... și ca acuma focurile se potoleau, se potoleau, și pe urmă, odată s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să mai zici? Asta s-a întâmplat acu trei ani... Iaca, așa stam într-o sară aici, la focuri, sub plopi... și ca acuma focurile se potoleau, se potoleau, și pe urmă, odată s-au luminat ferestrele hanului... Iar oile ungurului erau în dosul hanului... Poposiseră cu ele ciobanii: i le aduceau de la munte. Și cum stam, dintrodată auzim clopotele sunând, și prind a se frământa oile... Stau o leacă, iar sună un clopot, altă frământare... ș-aud ș-un behăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dintrodată auzim clopotele sunând, și prind a se frământa oile... Stau o leacă, iar sună un clopot, altă frământare... ș-aud ș-un behăit de jale... Văd pe baci trecând pe lângă focuri, suie pragul, împinge ușa și zice așa cătră ungur, acolo înăuntru: Măi stăpâne, tare se frământă oile... Și ungurul nu zice nimica, iese, ascultă plângerea oii și bătaia clopotului, ș-odată își dă jos cojocelul din spate, și se pune pe dânsul cu pumnii și cu picioarele... Bătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Stau o leacă, iar sună un clopot, altă frământare... ș-aud ș-un behăit de jale... Văd pe baci trecând pe lângă focuri, suie pragul, împinge ușa și zice așa cătră ungur, acolo înăuntru: Măi stăpâne, tare se frământă oile... Și ungurul nu zice nimica, iese, ascultă plângerea oii și bătaia clopotului, ș-odată își dă jos cojocelul din spate, și se pune pe dânsul cu pumnii și cu picioarele... Bătea în cojocel și suduia cumplit... Și numai ce prinde un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pune pe dânsul cu pumnii și cu picioarele... Bătea în cojocel și suduia cumplit... Și numai ce prinde un om dintre cară a se văita: Valeu! valeu, jupâne Mogoș, nu mă omorî, că-ți dau laptele înapoi... Tu ești? grăiește ungurul. Tu iei mana oilor? Și se duce la carul românului... și-l găsește acolo... era un om mititel și slab... pusese ceaunul subt osia de dinapoi a carului, dăduse sfredel în osie, și curgea pe borta sfredelului laptele oilor... Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în picioare, clătinându-se ușor, și se îndreptă spre han. Sfătuia încet: Aici nu-i lucru curat, firește că nu-i lucru curat... Boieru a văzut ziua pe hangiță, și zice că-i româncă, iar de cum se înserează iese un ungur hangiu în loc de Anița ceea, cine-o fi... Ei, am să mă duc să spun boierului că aici nu-i lucru curat... Cum poate să fie aici lucru curat? La un han vechi și mare cât o cetate, nu-s lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vreme însă s-a răzgândit. Se poate să fie ș-un hangiu, ș-o hangiță, a zis el întru sine. Trebuie să văd pe hangiță și să-i spun ce vrea boierul... Zice că-i strașnică muiere! Să vedem... De ungur nu prea am eu de ce mă teme. Și-a întors calul - a simțit o undă de lumină de pe muncel, de departe - și a început a face lin drumul îndărăt, pe coama dealului. Apoi, într-un târziu, luminile de la trei geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rezemă țigla de o cărămidă și începu să învârtă. Bine, vorbi Petrișor, da’ aici nu este una Anița? Zice că-i strașnică muiere!... Hangiul nu răspunse... Dar flăcăul simți că fața bărboasă s-a întors. Ridică ochii și văzu pe ungur cum îl privește neclintit. Nu simți însă spaimă. Își plecă privirile și văzu o broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică tu ești frate cu diavolul din poveste... grăi el, râzând, cătră Mogoș. Hangiul nu răspunse, dar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
broască mare în țigla hangiului. Aha! vra să zică tu ești frate cu diavolul din poveste... grăi el, râzând, cătră Mogoș. Hangiul nu răspunse, dar își ridică țigla și începu a bate cu grăsimea broaștei puiul din frigarea flăcăului. Măi ungurule, caută-ți de treabă, zise Petrișor. Eu sunt un om care am călcat țară multă... și nu mă tem... Eu îs om de coraj... Pe mine m-a trimes boierul aici, tocmai de la Cornul Caprei... Și tu-ți faci râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am mare alean la inima mea... Boierul nostru cel mare de la Cornul Caprei... Este acolo, zice, la hanul cel mare, o hangiță, măi Petrișor. Aș vrea, zice, să poposesc într-o noapte la hanul acela... Da’ bagă de samă la ungur, zice... Hangița zâmbi și Petrișor tăcu uimit. —Măi bădiță Petrișor, zise ea, ce are a face ungurul?... Slujbașul simțea că se desmeticește. Tăcu un timp, apoi vorbi, și despre ungur nu-și mai aducea deloc aminte: Apoi eu să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
hanul cel mare, o hangiță, măi Petrișor. Aș vrea, zice, să poposesc într-o noapte la hanul acela... Da’ bagă de samă la ungur, zice... Hangița zâmbi și Petrișor tăcu uimit. —Măi bădiță Petrișor, zise ea, ce are a face ungurul?... Slujbașul simțea că se desmeticește. Tăcu un timp, apoi vorbi, și despre ungur nu-și mai aducea deloc aminte: Apoi eu să-ți spun dumnitale. Boierul îmi zice: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o noapte la hanul acela... Da’ bagă de samă la ungur, zice... Hangița zâmbi și Petrișor tăcu uimit. —Măi bădiță Petrișor, zise ea, ce are a face ungurul?... Slujbașul simțea că se desmeticește. Tăcu un timp, apoi vorbi, și despre ungur nu-și mai aducea deloc aminte: Apoi eu să-ți spun dumnitale. Boierul îmi zice: Măi Petrișor, tu ești om de ispravă, da’ pacat că bei... Apoi zic, mie vinul îmi dă coraj... Și-mi mai zice: Măi băiete, om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
protocronici ne dăm, și puținul înseamnă mult.“ După el, lucrurile stăteau astfel. „Noi atacam, la nervi, atunci Bulgaria. O declarație de sanchi, că ne-a furat planurile de mobilizare, să zicem, și așa ei ne frecau cu comitagii în Cadrilater. Ungurii, și ei, ce așteptau, bun înțeles că săreau și ei, ne încercaseră deja la Sighet sau Satu Mare cu niște atacuri ale patrulelor lor de grăniceri prin lanul cu porumb, s-a tras atunci, am intervenit la colonelul Păsculescu de la Sighet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
film aș putea să scot din povestea asta. În orice caz, câteva cadre le și văd. Zgârieturile de pe fresca bisericii trebuie să apară În primul rând. Sunt tot felul de nume scrijelite pe zid - nume de polonezi, de ruși, de unguri, de nemți și chiar de francezi. Un alt element de efect este la sfârșit, când bătrânul chiar scoate din buzunar bilețele pe care este scrisă adresa lui și le Înmânează celor care l-au fotografiat. Pe unii dintre fericiții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Mă mai doare și acum dar nu l-am rupt totuși. Chestia e că voiam să mă uit la fotografia ta pe care cum - cum nu? - NU o găseam (!) la locul lui - lângă Koncz Zsuzsa, cântăreașa mea semi-preferată dintre cei unguri, și Într-o carte de lângă ea (cunoști camera și lucrurile de pe perete de lângă pat și locul unde țin scrisorile, așa că nu-ți mai epxplic). Așa că - negăsind fotografia ta - cea pe care scrie fraza aceea enervant de faină - am Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
zburau avioane la mică Înălțime, proiectile, era fum, ceață, vacarm și trebuia să Înaintăm numai târâș prin noroi, prin porumbiște și prin viile care Încă nu erau culese. Ajunsesem la mai puțin de o sută de metri când nemții și ungurii au Început contraatacul cu câteva tancuri și cu pușcașii desfășurați. Tragem cu toții cu o depărtare imposibil de descris. Automate, mitraliere, tunuri, branduri, toate scuipau foc În toate părțile și nimeni nu mai credea că mai scapă de acolo. O subunitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
atac irezistibil Rodomont a căzut de pe cal. Dar Rinaldo, nevoind să folosească acest avantaj, galopă îndărăt călare și după ce l-.a lăsat pe Bayard în tabără se întoarse spre a sfârși lupta pe jos. În acest timp încăierarea devenise generală. Ungurii fuseseră puși pe fugă, iar Rinaldo, la întoarcerea sa, avu durerea să afle că Ottachirro fusese rănit, iar Dudun luat prizonier. In vreme ce-l căuta pe Rodomont pentru a continua lupta, s-a auzit un zvon de tobe și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
dat de Iulius Caius Cezar în anul 50 î.H., Patria Dacilor și inima României, a fost cuvânt interzis de ocupantul maghiar până în noiembrie 1918, deoarece numele Transilvania nu poate fi tradus în limba maghiară și maghiarizat, instrument folosit de unguri și în schimonosirea numelui românului și a tot ce-i românesc. Ardealul, nume dat de celți în secolul V î.H., a fost nume preferat de ocupantul ungur, deoarece el poate fi tradus și maghiarizat, Erdely. Azi, Transilvania fierbe. Ni
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nu poate fi tradus în limba maghiară și maghiarizat, instrument folosit de unguri și în schimonosirea numelui românului și a tot ce-i românesc. Ardealul, nume dat de celți în secolul V î.H., a fost nume preferat de ocupantul ungur, deoarece el poate fi tradus și maghiarizat, Erdely. Azi, Transilvania fierbe. Ni se cere luciditate și veghe pentru a nu deveni iarăși victime, ca în anul 1940. Un popor care percepe primejdia nu va pieri în veci. Să luptăm împotriva
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cu mintea ca și Avram Iancu. Acesta, izbit de răspunsul împăratului, vede ca la lumina unui fulger fatalitatea luptei sale; de aceea, îi spune în față: „Eu nu stau de vorbă cu un hoț!” Casa de Habsburg alege înțelegerea cu ungurii decât să facă dreptate românilor care au luptat pentru împărat. Din anul 1989 se fură încontinuu, distrugem și pritocim legi peste legi și nu construim nimic valoros și durabil. Viclenia, prostia și defăimarea au înlocuit dictatura comunistă. Pretinșii oameni politici
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]