6,525 matches
-
mi-i țesal des, armăsari în nemurire, aprigi, dar nu în exces. Caii mei nechează lung, se cabrează, se ridică, suflul lor arde prelung și se tot amplifica. Băietanii-încremeniți sar în lături vrând nevrând, se privesc înnebuniți și rămân apoi urlând. Câinii urlă de tot focul, babele cruci îngâna, gospodării afuma locul, iar copiii plâng în mână. De atâta harmalaie, caii mei le dau ocol, se strecoară în odaie, si, țup, pe pereți, în hol. Referință Bibliografica: CAII MEI / Dora Păscu
CAII MEI de DORA PASCU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354508_a_355837]
-
țesal des, armăsari în nemurire, aprigi, dar nu în exces. Caii mei nechează lung, se cabrează, se ridică, suflul lor arde prelung și se tot amplifica. Băietanii-încremeniți sar în lături vrând nevrând, se privesc înnebuniți și rămân apoi urlând. Câinii urlă de tot focul, babele cruci îngâna, gospodării afuma locul, iar copiii plâng în mână. De atâta harmalaie, caii mei le dau ocol, se strecoară în odaie, si, țup, pe pereți, în hol. Referință Bibliografica: CAII MEI / Dora Păscu : Confluente Literare
CAII MEI de DORA PASCU în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354508_a_355837]
-
auzise că sexagenarul Caiafa a fost găsit mort într-un sat din apropiere, se închinase îngrozit și în același timp și disperat. Murise Caiafa? Cum? De ce? Asasinat? Moarte naturală? Dumnezeule! 21 VALOAREA LUI ZERO Afară este o vreme de groază. Urlă vifornița ca lupii flămînzi lîngă staulul oilor. Mancuse se uită pe fereastră, apoi oftează. Nu mai sînt lemne și el trebuie să iasă din casă, ca să le aducă de la magazie. Cîinele l-a simțit și latră. Nu-i destul de cald
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
barbă ca și șobolanul Chiliman, când a încercat ruperea PNL-ului? Urmează cod roșu pe scena politică românească! Să vedem dacă boborul va pune botul la noua șmecherie. Tipic băsesciană. Ne întâlnim săptămâna viitoare pe alt viscol, când tembelviziunile vor urla, iară, că nu-s organele la deszăpezire! Atenție ! Aveți o șansă uriașă să apăreți la televizor! Nu o ratați! Varianta a. Vă urcați în mașină și o proptiți în primul troian! Eventual de-a curmezișul drumului. Apoi, vă plângeți din
TABLETA DE WEEKEND (54): NINGE IARĂ, PESTE ŢARĂ ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353826_a_355155]
-
la capătul firului. Cârmesc undița grea spre mal. George întoarse capul și văzu „dihania” lucitoare la undița mea. Nu știu cum se face, când am adus peștele deasupra malului, peștele ieși din undiță și căzu pe mal. - Prinde-prinde-l!... Pune piciorul pe el! urla disperat George la mine. Dar peștele, lipa-lipa, din trei patru zvârcoliri ajunsese la apă, și ... cum a dat de apă ... dus a fost, pentru totdeauna! - Băi, ce-ai făcut, Viorele! Băi, ce ghinion!... Să scapi tu așa un pește frumos
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
mei m-au mutat din amintiri, în registre. Sunt o cifră sau doar un gând? Sunt ceaiul acesta amar, tremurul de mână blestemată, duhoarea pe care o las în urmă? Vă rog să-mi răspundeți, o să mă tulbur curând, o să urlu din nou sub voaluri de vrăbii, sub ape cu lintiță deasă și cu broaște verzui, Tatăl meu mă va plesni peste față cu biciul cailor, iar eu voi adormi cu seringa dumneavoastra prin sânge, lunatic cum sunt și al nimănui
MĂ VEȚI IERTA, DOAMNĂ ASISTENTĂ? (ÎNSEMNĂRI DIN AZIL) de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353933_a_355262]
-
târâi și mereu te faci de râs. Speranța e o târfă ascunsă-ntr-un bordel pe care-o ai și tu câteodată, când conștiința care e mai tot timpul beată sărută ruj infect și prost rimel. Și-ți vine ca să urli, să-njuri ca un birjar, să scuipi pe cel ce-ai fost, mereu integru, când vezi numai mizerii în jur și-atâta negru, când toate au miros de bălegar. Tiresias Tiresias îmi bate în poartă să-i deschid. E însoțit
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353978_a_355307]
-
sale auziră niște foșnete stranii și sângele prinse să-i ardă în trup, vestind primejdia. - Sunt lupii lui Udor, șopti mama lui, transformându-se pe loc în nălucă și înfășurându-l în ceață. Fiarele uriașe se năpustiră pe urmele lor, urlând înspăimântător. Ionuț nu mai văzuse în viața lui asemena colți și înțelese că, oricât ar fi fost de protejat de cețurile pădurii, lupii tot îi simțeau mirosul. Se hotârî să se lupte cu ei, folosindu-și toate puterile. Își cuprinse
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
discutat-am odată despre firele de iarbă fragile tușeuri în zăpezile răsăritului s-au frânt în plină legănare a brațelor mamei prinși de forța cerului au prins de vârful aripii câte un înger e gol... spun în șoaptă aud inima urlând ca lupul tainelor zărilor la miezul lunii fără adăpost, sufletul cântă și acum legănarea legănării umbrelor lor din palmă se înalță coloana versurilor tăcute unele strigă, altele rămân aninate de câte un colț de stâncă din tăișul căreia zborul vulturului
ÎN PLINĂ LEGĂNARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353083_a_354412]
-
din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă de claxoane de mașini, sirene, glasuri. Nimeni nu le aude. Oamenii s-au așezat cuminți pe scaune, ca și cum cineva le-ar fi poruncit să stea smeriți și să aștepte. Să aștepte până la începerea slujbei
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353012_a_354341]
-
poruncește d. Lefter.” Faptul că nu găsește biletele îl scoate din minți. Replicile lui devin răcnete și urlete izvorâte dintr-o minte zdruncinată: „Ce mi-ai făcut biletele? răcnește îngrozitor cu pumnii-ncleștați d. Lefter.”, „Ce ai spus pe țigănește? urlă d. Lefter.” Îi ordonă să îi dea biletele și o amenință că o omoară: „Să-mi scoți biletele! scrâșnește d. Lefter; să-mi scoți biletele, hoațo! Că te omor, mă-nțelegi? Te omor!” Insinuările de furt devin acuzație directă prin
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
rolurilor. Relația emițător-receptor și implicit acuzator-acuzat se schimbă. Țigăncile se transformă acum într-un emițător foarte puternic și zgomotos, dornic să își ia revanșa într-un mod asemănător cu cel prin care au fost maltratate de către musafirul nepoftit. Țipă și urlă la el: „Iar ai venit, nebunule” țipă Țâca.”; „Ai venit iar la belete, ai? urlă bătrâna.”, i se adresează cu apelativele depreciative: nebunule, oțule, îi strigă repetat aceeași replică: „Na belete! na belete! na belete!!! și îi aplică o bătaie
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
foarte puternic și zgomotos, dornic să își ia revanșa într-un mod asemănător cu cel prin care au fost maltratate de către musafirul nepoftit. Țipă și urlă la el: „Iar ai venit, nebunule” țipă Țâca.”; „Ai venit iar la belete, ai? urlă bătrâna.”, i se adresează cu apelativele depreciative: nebunule, oțule, îi strigă repetat aceeași replică: „Na belete! na belete! na belete!!! și îi aplică o bătaie strașnică. Forța ilocuționară a mesajului lor este foarte eficientă. În calitate de receptor, d-l Lefter devine
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
însoțește pretutindeni: o port pe chip, în zâmbet, în privire, în felul de a vorbi și de a umbla. Adeseori dorul de tine mă face scrum! iar strigătul, strigătul acela lung ce l-am curmat atunci, ca un lup flămând, urlă în mine! E adevărat, timpul vindecă, dar nu șterge... Din fântâna sufletului meu tulburat curge constant și nesecat o tristețe adâncă, iar gândurile- păsări de pradă rănite- bântuiesc nesfârșit, obosite și frânte. Și pacea nu vine...a încetat să existe
SCRISOARE CĂTRE NICĂIERI de NINA DRAGU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353185_a_354514]
-
preț de un minut. Dar, la un moment dat, se aude un țipăt. - Ce e, ce-ai pățit? strigă îngrijorată mama. - Vino repede! Hî-hî-hî-hî! Uaaaaaa! Mama aleargă speriată la el și când acolo ce să vadă? Copilul căzuse între urzici, urlând de mama focului. L-a scos de acolo și l-a dus pe cărare, să-l descânte. - Nu mai plânge! O să-ți treacă! - Stai cu mine, mamă! Nu mă lăsa aici singur! Erau ceva probleme cu copilul mic în pădure
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
cu boruri largi și munceau să umple coșercile. Dar, mai după prânz, auzim niște strigăte și vaiete. Venise pădurarul să facă liniște în parchet, i-a luat pe nepregătite, le-a răsturnat zmeura din coșerci, iar femeile au început să urle și să blesteme jalnic. Au fost alungați, apoi, cu coșercile goale. Cu pădurarul nu puteai să te pui, avea și pușcă! Eu și cu tata eram mai la vale, în niște viroage pline de zmeuriș. Priveam cu spaimă cum pădurarii
ZMEURARII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353172_a_354501]
-
pe cap. Ochii mi s‑au umplut brusc și fără motiv de lacrimi. Mi‑am dat seama că aveam nevoie de o inimă iubitoare și de o privire prietenoasă în acea zi cenușie și prea liniștită de decembrie. - De ce ai urlat toată noaptea, l‑am întrebat mai mult din nevoia de a vorbi cu cineva. Mi‑a răspuns printr‑un scheunat, apoi s‑a lungit la picioarele mele. Ochii îi erau triști și parcă umezi, dar plini de acea afecțiune sinceră
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
se părea că urma să aflu răspunsul la întrebarea îndrăzneață din liceu. În sfârșit vine curentul. Dăm drumul la televizor, iar apelurile repetate ale crainicului, la calm și la ordine, mi‑au accentuat starea de neliniște. Afară, în curte, Miki urla a pustiu alături de alți câini care răspundeau prin urlete mai slabe. Se pare că există un soi de comunicare între patrupede în anumite momente doar de ele știute. În pauzele dintre urletele câinilor se auzea cucuveaua de pe acoperiș aproape, tot
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
amorțesc! Pe toți vă amorțesc! Dar Sabie de Raze, printr-un salt și o lovitură măiastră, îi smulse biciul din mână și-i scută nasul ascuțit, din care începu să-i țâșnească sângele alburiu. Speriat, Pui de Ger începu să urle de durere și o rupse la fugă prin pădure. Auzindu-i urletele, lupul COLȚ FIOROS, care hălăduia pe o culme, alergă să vadă ce s-a întâmplat. Când văzu ceata de voinici și luptătorii cu raze, zănatecul de lup, care
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
pădure. Auzindu-i urletele, lupul COLȚ FIOROS, care hălăduia pe o culme, alergă să vadă ce s-a întâmplat. Când văzu ceata de voinici și luptătorii cu raze, zănatecul de lup, care se considera un viteaz de neînvins, începu să urle amarnic și prelung: -Auuu! Vă ronțăi ca pe surcele! Vă fac rumeguș, nătărăilor! Cum sta în coadă, unde începu să rânjească la ei și să urle, arătându-și colții cei mari și ascuțiți. Dacă văzură uriașa namilă cu fioroșii colți
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
cu raze, zănatecul de lup, care se considera un viteaz de neînvins, începu să urle amarnic și prelung: -Auuu! Vă ronțăi ca pe surcele! Vă fac rumeguș, nătărăilor! Cum sta în coadă, unde începu să rânjească la ei și să urle, arătându-și colții cei mari și ascuțiți. Dacă văzură uriașa namilă cu fioroșii colți, mult mai mari decât statura lor, flăcăiașii noștri o luară la fugă înfricoșați. Spumegând, caii lor își întinseră aripile să zboare. Dar Ghiocel scoase sabia și
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
să rupem colții javrei! Când îl văzu că zboară către el, lupul Colț Fioros făcu un salt uriaș deasupra viteazului Ghiocel. Dar acest puse pavăză scutul de foc, din care mușcă lupul, frigându-și botul. În cădere, lupul începu să urle de durere. Apoi Ghiocel îl lovi cu sabia, crestându-i o ureche. Atunci sări în ajutorul lui Sabie de Raze, care era un luptător profesionist și, cu o lovitură măiastră, îi reteză lupului un colț. Văzându-se încolțit și de
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
noastre! Încălecă pe mătura fermecată, pe care se urcă și namila de lup pârlit și cu un colț rupt, și zburară speriați spre Palatul Iernii. Iar vestitorii Primăverii, văzând că izbândiră-n luptă, când uriașul lup o rupse la fugă urlând, cu păru-n vâlvătăi, se bucurară și strigară: -Trăiască Ghiocel și locotenentul nostru! Trăiască Primăvara și Soare-împărat! Începură iarăși să cânte, iar chipeșii flăcăi să arunce clopoțeii fermecați prin întreaga pădure. Eliberați din strânsoarea chingilor de ger, bieții copaci își
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
zărească./ Pentru că erau muți/ și năuciți/ de dangătul stelelor,/ cineva,/ poate chiar Dumnezeu/ i-a transformat în lebede./ Astfel s-a întrupat/ Cântărețul.” ( Poezia „Și a fost ziua a șaptea...”). „Dacă sunt oameni fericiți pe acest pământ, pentru ce nu urlă, pentru ce nu apar în stradă să-și strige bucuria în țipete nebune și neîncetate? Dacă există fericire în lume, ea trebuie comunicată” - spunea Emil Cioran. Se pune întrebarea: poată fi considerat fericire arealul făcut de Dumnezeu în cele 6
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]
-
Dumnezeu?/ O, cât aș vrea/ să-i descojesc,/ alb și subțire,/ trupul de stea,/ până la miez,/ până la/ inima/ incendiind/ poemul-lumină,/ iubirea/cea limpezită de tină !/ Aud lebăda/ în roșul amurg -/ cântecul trecerii/ de pe urmă./ Cocorii străpung văzduhul de nea,/ fiarele urlă/ și scurmă./ Nu deslușesc fereastra,/ e troienită de vis./ Veni-va curând și-nălțarea - ori,/ poate,/ căderea-n abis? Aproape,/ departe,/ aproape,/ lebăda cântă mereu./ Sfâșie norii cei negri/ un obosit,/ prea bătrân,/ curcubeu./ Și, totuși, ninge,/ ninge cu sori
ŞAPTE POEME NEPROHIBITE, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353216_a_354545]