KorAP: Find »[drukola/base=urlet & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...84 85 86 ...98 >

2,433 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

acestei întrebări, ci râdea de naivitatea micului drăcușor, care credea că pe lume nu există decât bărbați. Râse iar, cu mare poftă, își deschise poșeta, scoase un pachet de țigări și începu să fumeze. În clipa aceea roșcatul scoase un urlet: " Să bem în cinstea cumnatului nostru, dom' profesor universitar, care nu ne ține minte, căruia îi cer permisiunea să mă recomand... îmi dați voie? mugi el. Vă rog să-mi dați voie..." Și se ridică de la locul lui cu paharul

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
lui, m-a trimis tata..." "Te-o fi trimis, zice, stai și tu jos și bea un pahar de vin." Eram mirat că îi vedeam pe amândoi mulțumiți de ei înșiși, nu puteam să conciliez în mintea mea de adolescent urletele care se auzeau adesea din casa lor și pacea și tihnă în care îi găsisem... "Astăzi, spuse el visător, mi-am f... nevasta... Tu, se bâlbâi el, ai f... până acum?" Nevastă-sa râse și îi spuse să lase copilul

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
aflase atâtea, asta însemna că într-un an se întîmplau zeci de drăcovenii și nenorociri. Gravida nu era cruțată de ginecologi în momentul nașterii... împinge, i se striga, nu sta ca oaia, în timp ce pe femeie o treceau sudori reci. Lasă urletele, opintește-te, că mori și n-am ce să-ți fac. Da, da, nu nasc eu, tu naști, pune mâna și lucrează, apucă-te cu mâinile de pat, trage-ți răsuflarea și adu pe lume un nou deștept, care să

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
redactor-șef la Luceafărul literar. De-aia am râs, fiindcă nici troglodiții din București oploșiți sub pulpana lui I.C. nu vor scăpa. De-aici, din mijlocul Transilvaniei o să trimit spre ei săgeți cu bătaie lungă cât mai otrăvite, să scoată urlete și să se întoarcă prin pădurile de unde au ieșit." Deci nici lui nu-i pasă, gândii, ca și Ben Alexandru și Vaintrub, mai are o meserie, se întoarce la ea. Dar eu unde să mă întorc? Nu mi-ai răspuns

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
privească marea? Noi însă ne temem de ceea ce am putea descoperi dacă am privi insistent în noi înșine... Golim paharul, nu de cucută, ci de vin, ne ferim privirea și începem să urlăm, încredințați că asta e viața, și nu urlete scoatem, ci cântece de triumf... Iar pentru divertisment năvălim și prin păduri... II ...Într-o zi, pe la prânz, telefonul de pe biroul meu sună prelung, așa cum îl auzim în ureche când sîntem chemați de către operatoare chiar și după ce am ridicat receptorul

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

în prag se opri și zâmbi. ― Gândește-te la propunerea mea. După aceea, ea rămase singură cu gândurile ei. O companie nu prea agreabilă. Vântul.. Vântul, nisipul și cerul întunecat. Discul palid al soarelui străin plutește dincolo de atmosfera furtunoasă. Un urlet se ridică ascuțit și crește în intensitate. Punctul său de origine se apropie, până în clipa în care te trezești cu el deasupra. Și sunetul te copleșește și te sufocă. Cu un geamăt răgușit, Ripley se ridică în pat, încleștând mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
puternic apăru din vălurile opace și-o cuprinse în brațele-i enorme. Meditehniciana urlă și apăsă instinctiv pe trăgaciul aruncătorului de flăcări. Un jet de foc îl înghiți pe Frost, schimbându-l într-o torță umană. Transmis prin emițătorul său, urletul îi asurzi pe toți colegii lui. Apone se răsuci. Nu putea să vadă nimic din cauza densității atmosferei și a penumbrei, dar auzise. Căldura schimbătoarelor de răcire de la nivelul superior deforma imaginile infraroșii. La bordul VTT-ului, Gorman încremeni văzând ecranul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
a pierde din vedere ecranul de ochire al armei. Mâinile, ochii și corpul întreg deveniră niște extensii ale criblorului, iar ființa rezultantă a acestei fuziuni între femeie și mașină porni să danseze și să se învârtă nebunește. Tunete, fulgere, fum, urlet, umpleau sala, un preludiu al Apocalipsei la nivelul C. Vasquez fu deodată cuprinsă de o fericire intensă. Nici raiul n-ar putea fi mai plăcut. Un alt urlet se transmise prin difuzoare în postul de operații și Ripley tresări. Camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
mașină porni să danseze și să se învârtă nebunește. Tunete, fulgere, fum, urlet, umpleau sala, un preludiu al Apocalipsei la nivelul C. Vasquez fu deodată cuprinsă de o fericire intensă. Nici raiul n-ar putea fi mai plăcut. Un alt urlet se transmise prin difuzoare în postul de operații și Ripley tresări. Camera lui Wierzbowski își încetă emisia, iar traseurile vizibile pe biomonitorul lui se neteziră. Femeia strânse pumnii și unghiile-i intrară în carne. Pe bărbatul acesta îl simpatizase. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
nu, se vor trezi închistați în peretele cu coconi pentru a-i înlocui pe colonii pe care cu milostivenie i-au carbonizat. Știa că nu putea să acționeze în acest fel și să trăiască apoi cu conștiința încărcată. Fețele și urletele lor o vor bântui de câte ori își va așeza capul pe o pernă. Dacă fugea, coșmarul de acum va fi înlocuit de alte, sute, ce vor veni. Proastă socoteală. Chiar dacă o îngrozea ceea ce-și propunea să facă, furia determinată de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
tirul armelor automate. ― Douăzeci de metri și se apropie. (Contoarele de muniții îi atraseră atenția lui Hicks.) Cincisprezece metri. Și încărcătoarele roboților C și D sunt practic pe jumătate goale. Ripley verifică deblocarea aruncătorului de flăcări. Printre salve auzeau înspăimântătoare urlete ascuțite. ― Numărul lor? întrebă Ripley. ― Imposibil de spus. Foarte important. Greu de știut câți mai trăiesc și câți au murit. Își pierd membrele dar continuă atâta timp cât rafalele nu le-au tăiat în două. (Privirea lui Hudson se așeză pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Monstrul fu prins doar la câțiva centimetri de fața ei. Picioarele creaturii se zbăteau furioase în timp ce coada sa musculoasă se lovea de arcuri și perete ca un piton exasperat. Ființa scoase un sunet ascuțit și asurzitor, aducând și cu un urlet și cu un șuierat. Ripley o împinse în față pe Newt și se aruncă sub somieră, contorsionându-se. Când putu să se ridice, femeia apucă patul și îl împinse cu putere peste ființa captivă. Calculându-și cu grijă mișcările, răsturnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Femeia și copilul erau captive în penumbră. Fără să-și ia ochii de la sol, izbi cu pumnul în panoul ușii. Dar izolarea acustică înăbușea loviturile. Era normal ca un bloc operator să fie insonorizat. Nu era de dorit ca niște urlete neașteptate să neliniștească vreun colon impresionabil, în trecere pe acolo. Cu Newt alături se îndepărtă de ușă și se plasă în spatele geamului de observare care dădea în culoarul principal. Încumetându-se să-și ridice privirea de la sol, se întoarse și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
cotul sfera chirurgicală cu cablurile, proiectoarele și instrumentele ei, imprimându-i o mișcare de balans. Aruncă o privire scurtă către cupolă și apoi studie sala. Remarcase ceva. Atunci acel ceva îi sări pe față. Tumultul potopului și al sirenei acoperi urletul femeii care se împiedică și căzu de pe masă; se prăbuși zbătându-se sălbatic. Newt strigă și se dădu la o parte când Ripley zvârli cât colo pe atacator. Creatura se izbi de perete de care se prinse, ca un respingător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
lor erau separate de câțiva centimetri buni. ― Ripley... Newt își dădu drumul. Aluneca în jos când Hicks se aruncă lângă puț. Degetele înhățară gulerul hainei largi pe care o purta fetița și se încleștară. Numai îmbrăcămintea îi rămase în mâini. Urletul copilei se repercută în pasajul înclinat. Dispăru în beznă. Hicks aruncă haina și se uită la Ripley. Se fixară astfel câteva secunde, apoi femeia își dădu drumul și alunecă la rândul ei în puț, încetinindu-și coborârea frânând cu picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
rezervorul aparatului era gol. Platforma pe care venise era distrusă de căderile de fragmente desprinse din construcție. Apăsă pe celălalt buton de apel și auzi geamătul motorului. Celălalt lift se desprindea de nivelele superioare, pornind lunga coborâre când, deodată, un urlet înspăimântător o făcu să se întoarcă. Departe, o creatură lucioasă venea spre ea, făcându-și loc cu frenezie prin labirintul de țevi de canalizare. Ripley verifică vibratorul. Încărcătorul era gol. Nu avea de rezervă și nu-i mai rămăseseră nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
dădu din cap cu gravitate. Pricepuse ce avea de gând Ripley care încălecase deja balustrada. Se vor prăbuși: moartea era sigură și rapidă. Când femeia era gata să se arunce în gol, văzu naveta, aproape deasupra lor. Propulsoarele răgeau, dar urletul vântului acoperise zgomotul apropierii ei. Catargul de încărcare era desfăcut: un lung pilon metalic întins spre ele, precum degetul Domnului. Ripley nu avea habar cum de reușea Bishop să se mențină la punct fix, pe furtuna asta, dar puțin îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
adăsta pe orbită geostaționară. Pilotată de Bishop, naveta urcă până când cleștii de amarare o prinseră și o traseră în buncăr. Ușile exterioare ale sasului se închiseră, luminile automate se aprinseră în cala umbroasă și pustie și o sirenă își curmă urletul. Căldura propulsoarelor fu evacuată în timp ce caverna de oțel se umplea de aer. În interiorul navetei, Ripley îngenunche lângă Hicks. Bărbatul era inconștient, și se uită întrebătoare la android. ― Am fost nevoit să-i mai fac o injecție cu antalgice. Spunea mereu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

domn și mă lipeam de el, încercând să nu mă pierd. Țopăiam cu ghiozdanul în spate, după pașii mari și necunoscuți. Mai târziu, când au ieșit desenele animate cu Dexter, am recunoscut scena: hoarda puradeilor țâșnind pe ușa școlii în urlete de bucurie și sărind în brațele stupide și nerăbdătoare ale părinților. Dexter stătea deoparte: singur, trist, deștept foc. Cum rămânea însă cu iubirea? Nici în liceu lucrurile nu-mi păreau mai clare. Corpul meu evolua viu, neatins, îmi aparținea doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
coborât patru milițieni, au strigat ceva, l-au apucat pe Paul de guler și de brațe și l-au aruncat în spate, prin ușa metalică. Portiera nu s-a închis bine și Aro-ul a demarat cu ea clămpănind, în urletele lui Paul. Mi-au scăpat garoafele din mână și, până să le culeg, Gloria plecase, cu tot cu tricoul ăla minunat. Se zice că păcatele se spală între ele, ca rufele murdare. Nu știu câte avea Paul, dar ale mele sigur n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
cameră într-alta. La un moment dat, s-a aprins. Poate a fost o scânteie, poate s-a frecat vreun cablu de vata de sticlă și-a luat foc, cine știe. Au ars acolo, în apă, de vii, le-auzeai urletele de-afară, din stradă.“ Am tresărit și-am dat cu toții paharele pe gât. Le-am mai umplut o dată. Cam tot atunci s-a auzit un zgomot, ceva înfundat, de rufă prost așezată-n dulap. Dintre prosoape a ieșit Brutus, motanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
walkman-ului și filmul cu James Bond o adorm. Peste exact un minut și treizeci și opt de secunde, traseele noastre se vor intersecta la patru mii de metri unul deasupra celuilalt. Volumul de cer, metal, pahare de citronadă și urlete se va comprima într-un cub luminos. Habar n-aveți cum e. Eu, da. Desfac centura și mă ridic. Îmi trosnesc degetele; neoprenul din articulații e moale și nu face nici un zgomot. Țin mâinile afară, la vedere. O combinație de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
și fața izbită de bordură. Nu izbucnea nici un zgomot, scena părea sufocată în propria ei mirare: o fracțiune de secundă de liniște, după care sângele începea să-mi curgă pe nas, gura se deschidea incredibil de larg și-mi auzeam urletele de plâns. După Berggasse, m-am oprit în dreptul hotelului. Câteva secunde, doar cât să-mi trag sufletul. Știam cine sunt: îmi găsisem originile, iar arborele meu genealogic acum se închidea, ca bucla unei povești, când se-apropie de final. Eram

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644

Renaissance (Kenneth Rexroth, Robert Duncan, Madeline Gleason, Jack Spicer). Ambele grupuri și-au exprimat poziția împotriva conformismului și materialismului societății americane din primele decenii postbelice, alimentate de dezvoltarea economică spectaculoasă și de prosperitatea pe care aceasta a generat-o. "Howl" (Urletul) este poezia cea mai cunoscută a lui Ginsberg, un manifest al generației Beat, atât prin expresie și conținut, cât și prin sunetul și furia asociate cu prima lectură publică la Six Gallery, San Francisco. Poezia combină, cu un suflu și

Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
Gallery, San Francisco, lectura publică unde șase poeți își lansează opera, cea mai notabilă creație fiind poemul Howl, citit în premieră de Allen Ginsberg (vezi GINSBERG, ALLEN). Pe drum (1957) este probabil cel mai cunoscut manifest literar al generației Beat, "urletul" în proză spontană pe care îl produce în formă mai poetică Ginsberg în Howl. Cartea este remarcabilă și prin numărul foarte mare de personaje episodice: hoinari de tot felul, mai ales făcând autostopul de-a lungul și de-a latul

Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]